Pocăință și recunoașterea păcatului

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

Atunci Allah i-a înzestrat pe amândoi cu pocăința și le-a primit căința. Ei și-au recunoscut păcatul și I-au cerut lui Allah iertare, spunând: „Doamne, am fost nedrepți cu noi înșine și, dacă nu ne ierți și nu Te înduri de noi, vom fi, cu adevărat, dintre cei pierduți”. Cu alte cuvinte: „Am săvârșit păcatul de la care ne-ai oprit și ne-am făcut rău nouă înșine prin comiterea lui. Dacă nu ne ierți, ștergând urmările păcatului și pedeapsa lui, și nu Te înduri de noi, primindu-ne căința și ferindu-ne de asemenea greșeli, vom ajunge la pierzanie.”

Allah le-a iertat aceasta: „Adam s-a răzvrătit împotriva Domnului său și a rătăcit, apoi Domnul său l-a ales, i-a primit căința și l-a călăuzit” (Coran, 20:121–122). Iblis, însă, a stăruit în răzvrătirea sa și nu a renunțat la neascultare. Așadar, pe cel care, asemenea lui Adam, își recunoaște păcatul, cere iertare, se căiește și se oprește [din păcat], atunci când greșește, Domnul său îl alege și îl călăuzește. Iar cel care, asemenea lui Iblis, după ce păcătuiește, continuă să-și sporească nelegiuirile, nu face decât să se îndepărteze tot mai mult de Allah.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Ad-Dahhak ibn Muzahim a spus despre cuvintele: „Doamne, am fost nedrepți cu noi înșine și, dacă nu ne ierți și nu Te înduri de noi, vom fi dintre cei pierduți”: acestea sunt cuvintele pe care Adam le-a primit de la Domnul său, Cel Atotputernic și Măreț.

Tafsirul lui al-Baghawi

„Ei au spus: «Doamne, am fost nedrepți cu noi înșine și, dacă nu ne ierți și nu Te înduri de noi, vom fi dintre cei pierduți».”