Acceptarea faptelor și supunerea față de Allah

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

Și s-au rugat pentru ei înșiși și pentru urmașii lor să primească Islamul, a cărui esență este supunerea inimii și plecarea ei în fața Domnului său, ceea ce presupune supunerea mădularelor. „Și arată-ne rânduielile noastre” — adică: învață-ne-le arătându-ni-le și făcându-ne să le vedem, căci aceasta este mai grăitor. Este posibil ca prin „rânduielile” să se înțeleagă toate ritualurile Hajjului, după cum indică contextul și împrejurarea; și este posibil să se înțeleagă ceva mai cuprinzător: întreaga religie și toate actele de adorare, după cum indică sensul general al cuvântului.

Căci „nusuk” înseamnă adorare, însă, prin uzul consacrat, termenul a ajuns să desemneze în special ritualurile Hajjului. Așadar, esența rugăciunii lor se întoarce la cererea de a fi înzestrați cu cunoaștere folositoare și fapte bune. Iar fiindcă robul, oricât de mult s-ar strădui, nu poate evita să aibă lipsuri și să aibă nevoie de căință, ei au spus: „Și primește căința noastră! Tu ești, cu adevărat, Primitorul căinței, Îndurătorul!”

Adică: amintește-ți de Avraam și Ismail, în timp ce ridicau temeliile Casei, și de felul în care au continuat această lucrare măreață; amintește-ți și starea lor de teamă și speranță, într-atât încât, chiar în timp ce săvârșeau această lucrare, L-au rugat pe Allah să le primească fapta, pentru ca ea să aducă un folos deplin.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Cât despre cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Și când Avraam ridica temeliile Casei, împreună cu Ismail: «Doamne al nostru, primește de la noi! Tu ești Cel care Aude, Atoateștiutorul! Doamne al nostru, fă-ne pe noi supuși Ție și fă din urmașii noștri o comunitate supusă Ție. Arată-ne rânduielile noastre de adorare și primește căința noastră!

Tu ești Primitorul căinței, Milostivul!»” Temeliile (al-qawāʿid) este pluralul lui „temelie” (qāʿida), adică stâlpul și fundația. Allah Preaînaltul spune: „Și amintește-le, o, Muhammad, oamenilor tăi construirea Casei de către Avraam și Ismail, pacea fie asupra lor, și ridicarea de către ei a temeliilor ei”, în timp ce spuneau: „Doamne al nostru, primește de la noi! Tu ești Cel care Aude, Atoateștiutorul!”

Ei săvârșeau o faptă bună, dar Îl rugau pe Allah Preaînaltul să o primească de la ei. Așa cum a relatat Ibn Abī Ḥātim, într-o relatare de la Muḥammad ibn Yazīd ibn Khunayz al-Makkī, de la Wahb ibn al-Ward, acesta a recitat: „Și când Avraam ridica temeliile Casei, împreună cu Ismail: «Doamne al nostru, primește de la noi!»” Apoi a început să plângă și să spună: „O, prieten al Celui Milostiv! Ridici stâlpii Casei Celui Milostiv, dar te temi că nu-ți va fi primită fapta.”

Aceasta este asemănător cu ceea ce Allah Preaînaltul a povestit despre starea credincioșilor devotați, când spune: „Și cei care dau ceea ce dau” — adică oferă milostenii, cheltuieli și fapte de apropiere de Allah — „în vreme ce inimile lor sunt cuprinse de teamă”, adică se tem că acestea nu le vor fi primite. Așa cum se menționează în hadithul autentic de la ʿĀʾișa, de la Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, după cum va fi arătat la locul potrivit. Unii dintre exegeți au spus că Avraam ridica temeliile, iar Ismail se ruga.

Interpretarea corectă este că amândoi ridicau și spuneau aceste cuvinte, după cum vom lămuri. Al-Bukhārī a relatat aici un hadith pe care îl vom reda, apoi vom adăuga relatări legate de acesta.

Al-Bukhārī, Allah să aibă milă de el, a spus: «ʿAbd Allāh ibn Muḥammad ne-a relatat, ʿAbd al-Razzāq ne-a relatat, Maʿmar ne-a relatat de la Ayyūb al-Sakhtiyānī și Kathīr ibn Kathīr ibn al-Muṭṭalib ibn Abī Wadāʿa — unul dintre ei adăugând câte ceva față de celălalt — de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, care a spus: „Primele care au folosit o cingătoare au fost femeile, iar aceasta a fost mama lui Ismail, pacea fie asupra lor. Ea și-a făcut o cingătoare ca să-și ascundă urmele de Sāra.

Apoi Avraam a plecat cu ea și cu fiul ei, Ismail, pacea fie asupra lor, pe când încă îl alăpta, până când i-a lăsat lângă Casă, sub un copac mare, deasupra Zamzamului, în partea de sus a moscheii. La vremea aceea nu era nimeni în Mecca și nu se afla apă acolo. I-a lăsat acolo, punând lângă ei o desagă cu curmale și un burduf cu apă, apoi Avraam, pacea fie asupra lui, s-a întors și a pornit la drum. Mama lui Ismail l-a urmat și i-a spus: «O, Avraam, unde te duci, lăsându-ne în această vale în care nu se află niciun om și nimic?»

I-a spus aceasta de mai multe ori, dar el nu s-a întors spre ea. Ea a întrebat: «Ți-a poruncit Allah să faci asta?» El a răspuns: «Da». Ea a spus: «Atunci El nu ne va părăsi». Apoi s-a întors. Avraam, pacea fie asupra lui, a pornit la drum și, când a ajuns la trecătoarea de unde ei nu-l mai puteau vedea, s-a îndreptat cu fața spre Casă, apoi a rostit aceste rugi, ridicându-și mâinile: «Doamne al nostru!

Eu am așezat o parte dintre urmașii mei într-o vale fără ogoare, lângă Casa Ta cea Sfântă. Doamne al nostru, pentru ca ei să împlinească rugăciunea, fă inimile unor oameni să se îndrepte cu dor către ei și dă-le lor din roade, nădăjduind că ei vor fi recunoscători.» Mama lui Ismail a continuat să-l alăpteze pe Ismail, pacea fie asupra lui, și să bea din acea apă, până când apa din burduf s-a terminat. Atunci i s-a făcut sete ei și copilului, iar ea îl privea cum se zvârcolea — sau a spus: se zbătea.

Ea a pornit, pentru că nu mai putea îndura să-l privească. Ṣafā era cel mai apropiat munte de ea, așa că s-a urcat pe el, apoi a privit spre vale să vadă dacă zărește pe cineva. N-a văzut pe nimeni. A coborât de pe Ṣafā și, când a ajuns în vale, și-a ridicat poalele veșmântului și a alergat în grabă, asemenea omului istovit, până a trecut valea.

Apoi a ajuns la Marwa, s-a urcat pe ea și a privit dacă vede pe cineva. N-a văzut pe nimeni. A făcut astfel de șapte ori.» Ibn ʿAbbās a spus: «Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „De aceea aleargă oamenii între cele două.”»

Când a ajuns în vârful Marwei, a auzit un glas și a spus: «Taci!» — vorbindu-și sieși. Apoi a ascultat și a auzit din nou. Atunci a zis: «Te-am auzit; dacă ai ajutor, dă-mi-l!» Și iată-l pe înger lângă locul Zamzamului. Acesta a scormonit pământul cu călcâiul — sau a spus: cu aripa — până când apa a țâșnit.

Ea a început să facă un mic bazin în jurul ei, adunând apa cu mâinile, și să scoată apă în burduf, în timp ce ea continua să țâșnească și după ce scotea apă.» Ibn ʿAbbās a spus: «Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „Allah să aibă milă de mama lui Ismail! Dacă ar fi lăsat Zamzamul — sau a spus: dacă n-ar fi luat apă din el — Zamzamul ar fi fost un izvor care curgea necontenit.”» El a spus: «Ea a băut și și-a alăptat copilul.

Atunci îngerul i-a spus: „Nu te teme că veți pieri, căci aici se află o Casă a lui Allah, Preaputernicul și Mărețul, pe care o vor construi acest băiat și tatăl său. Allah, Preaputernicul și Mărețul, nu-i va lăsa să piară pe cei ai Casei Sale.” Casa se înălța deasupra pământului ca o movilă; torentele veneau spre ea și se abăteau la dreapta și la stânga ei. Așa a rămas până când a trecut pe acolo o ceată de Jurhum — sau un grup din neamul Jurhum — venind dinspre drumul Kaddāʾ.

S-au oprit în partea de jos a Meccăi și au văzut o pasăre care se rotea în cerc. Au spus: «Pasărea aceasta zboară în jurul apei. Noi cunoaștem valea aceasta și nu este apă aici.» Au trimis unul sau doi cercetași, iar aceștia au găsit apa.

S-au întors și le-au dat de veste, iar ceilalți au venit acolo. Mama lui Ismail se afla lângă apă. Ei au întrebat: «Ne îngădui să ne așezăm lângă tine?» Ea a răspuns: «Da, dar nu aveți drept asupra apei.» Ei au spus: «Așa să fie.»»

Ibn ʿAbbās a spus că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a continuat: «Mama lui Ismail s-a bucurat de venirea lor, căci îi plăcea să fie în preajma oamenilor. Ei s-au așezat acolo și au trimis după familiile lor, care au venit și s-au așezat împreună cu ei. Cu timpul, mai multe familii din neamul lor s-au stabilit acolo. Băiatul a crescut și a învățat araba de la ei, iar ei îl prețuiau și îl admirau când a crescut.

Când a ajuns la maturitate, l-au căsătorit cu o femeie dintre ei. Mama lui Ismail, pacea fie asupra lor, a murit. După ce Ismail s-a căsătorit, Avraam a venit să-și vadă familia, dar nu l-a găsit pe Ismail. A întrebat-o pe soția acestuia despre el, iar ea a spus: «A plecat să ne caute de-ale traiului.»

Apoi a întrebat-o despre felul traiului și starea lor, iar ea a spus: «O ducem greu și suntem în necaz și sărăcie.» Și s-a plâns lui. El i-a spus: «Când se va întoarce soțul tău, transmite-i salutul meu și spune-i să schimbe pragul ușii sale.» Când Ismail s-a întors, parcă a simțit ceva și a întrebat: «A venit cineva la voi?»

Ea a spus: «Da, a venit un bătrân, astfel și astfel. A întrebat de tine, iar eu i-am spus. M-a întrebat cum o ducem, iar eu i-am spus că suntem în lipsuri și greutăți.» El a întrebat: «Ți-a lăsat vreun mesaj?» Ea a răspuns: «Da, mi-a poruncit să-ți transmit salutul lui și să-ți spun: schimbă pragul ușii tale.»

Ismail a spus: «Acesta era tatăl meu. Mi-a poruncit să mă despart de tine. Întoarce-te la familia ta!» A divorțat de ea și s-a căsătorit cu o altă femeie dintre ei. Avraam a lipsit de lângă ei cât a voit Allah, apoi s-a întors, dar nu l-a găsit pe Ismail.

A intrat la soția acestuia și a întrebat-o de el. Ea a spus: «A plecat să ne caute de-ale traiului.» El a întrebat: «Cum o duceți?» și a întrebat-o despre traiul și starea lor. Ea a răspuns: «O ducem bine și avem belșug», apoi L-a lăudat pe Allah, Preaputernicul și Mărețul.

El a întrebat: «Ce mâncați?» Ea a răspuns: «Carne.» El a întrebat: «Și ce beți?» Ea a spus: «Apă.» El a zis: «O, Allah, binecuvântează-le carnea și apa!»» Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «Pe atunci nu aveau cereale; dacă ar fi avut, s-ar fi rugat pentru binecuvântare și în ele.

Nimeni nu poate trăi doar cu acestea două, în afara Meccăi, fără ca ele să-i fie potrivite.» El a spus: «Când se va întoarce soțul tău, transmite-i salutul meu și spune-i să păstreze pragul ușii sale.» Când Ismail s-a întors, a întrebat: «A venit cineva la voi?» Ea a spus: «Da, a venit la noi un bătrân cu înfățișare plăcută» și l-a lăudat.

«M-a întrebat de tine, iar eu i-am spus. M-a întrebat cum o ducem, iar eu i-am spus că o ducem bine.» El a întrebat: «Ți-a lăsat vreun mesaj?» Ea a răspuns: «Da, îți transmite salutul și îți poruncește să păstrezi pragul ușii tale.»

El a spus: «Acesta era tatăl meu, iar tu ești pragul. Mi-a poruncit să te păstrez.» Apoi Avraam a lipsit de lângă ei cât a voit Allah, Preaputernicul și Mărețul. După aceea a venit, în vreme ce Ismail ascuțea săgeți sub un copac mare, lângă Zamzam.

Când l-a văzut, Ismail s-a ridicat și s-au îmbrățișat, așa cum face un fiu cu tatăl său și tatăl cu fiul său. Avraam a spus: «O, Ismail, Allah mi-a poruncit un lucru.» Ismail a răspuns: «Fă ceea ce ți-a poruncit Domnul tău, Preaputernicul și Mărețul.» El a întrebat: «Mă vei ajuta?»

Ismail a răspuns: «Te voi ajuta.» Avraam a spus: «Allah mi-a poruncit să construiesc aici o Casă» și a arătat spre o ridicătură de pământ mai înaltă decât împrejurimile ei. Atunci au ridicat temeliile Casei: Ismail aducea pietrele, iar Avraam construia. Când zidirea s-a înălțat, Avraam a adus piatra aceasta și a așezat-o pentru el.

S-a urcat pe ea și a continuat să construiască, în timp ce Ismail îi dădea pietre, iar amândoi spuneau: «Doamne al nostru, primește de la noi! Tu ești Cel care Aude, Atoateștiutorul!»» El a spus: «Au construit până când au înconjurat Casa, spunând amândoi: „Doamne al nostru, primește de la noi! Tu ești Cel care Aude, Atoateștiutorul!”»»

Ibn Abī Ḥātim a relatat acest hadith de la Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn Ḥammād al-Ẓahrānī, iar Ibn Jarīr de la Aḥmad ibn Thābit al-Rāzī; amândoi l-au relatat de la ʿAbd al-Razzāq, într-o formă prescurtată.

Abū Bakr ibn Mardawayh a spus: «Ismāʿīl ibn ʿAlī ibn Ismāʿīl ne-a relatat, Bishr ibn Mūsā ne-a relatat, Aḥmad ibn Muḥammad al-Azraqī ne-a relatat, Muslim ibn Khālid al-Zanjī ne-a relatat de la ʿAbd al-Malik ibn Jurayj, de la Kathīr ibn Kathīr, care a spus: „Eu, ʿUthmān ibn Abī Sulaymān și ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al-Raḥmān ibn Abī Ḥusayn eram împreună cu un grup de oameni cu Saʿīd ibn Jubayr, în partea de sus a moscheii, noaptea. Saʿīd ibn Jubayr a spus: «Întrebați-mă înainte să nu mă mai vedeți.» L-au întrebat despre Maqām [Locul lui Avraam].

El a început să le povestească de la Ibn ʿAbbās și a relatat hadithul în întregime.”» Apoi al-Bukhārī a spus: «ʿAbd Allāh ibn Muḥammad ne-a relatat, Abū ʿĀmir ʿAbd al-Malik ibn ʿAmr ne-a relatat, Ibrāhīm ibn Nāfiʿ ne-a relatat de la Kathīr ibn Kathīr, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās, care a spus: „Când s-a petrecut ceea ce s-a petrecut între Avraam și familia sa, el a plecat cu Ismail și mama lui Ismail. Aveau cu ei un burduf cu apă. Mama lui Ismail bea din burduf, iar laptele ei curgea pentru copil, până când au ajuns la Mecca.

A așezat-o sub un copac mare, apoi Avraam s-a întors la familia sa. Mama lui Ismail l-a urmat până când au ajuns la Kaddāʾ și l-a strigat din spate: «O, Avraam, cui ne lași?» El a răspuns: «În grija lui Allah, Preaputernicul și Mărețul.» Ea a spus: «Sunt mulțumită cu Allah.»

Apoi s-a întors și a continuat să bea din burduf, iar laptele îi curgea pentru copil. Când apa s-a terminat, ea a spus: «Poate ar trebui să merg să mă uit, poate zăresc pe cineva.» A pornit, s-a urcat pe Ṣafā și a privit împrejur, să vadă dacă zărește pe cineva, dar n-a văzut pe nimeni. Când a ajuns în vale, a alergat până la Marwa.

A făcut aceasta de mai multe ori, apoi a spus: «Poate ar trebui să merg să văd ce s-a întâmplat cu el» — adică cu copilul. S-a dus să se uite și l-a găsit în aceeași stare, aproape să moară de sete. Sufletul ei n-a găsit pace, așa că a spus: «Poate ar trebui să merg să mă uit, poate zăresc pe cineva.» S-a dus, s-a urcat pe Ṣafā și a privit împrejur, dar n-a zărit pe nimeni.

A continuat astfel până a împlinit șapte drumuri. Apoi a spus: «Poate ar trebui să merg să văd ce s-a întâmplat cu el.» Atunci a auzit un glas și a spus: «Ajută-mă, dacă ai vreun bine!» Iată-l pe Jibrīl, pacea fie asupra lui.

El a spus: «A făcut așa cu călcâiul» și a apăsat cu călcâiul pe pământ. Atunci apa a țâșnit. Mama lui Ismail s-a tulburat și a început să sape.» Abū al-Qāsim, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «Dacă ar fi lăsat apa, aceasta ar fi rămas la suprafață.»

El a spus: «Ea a început să bea din apă, iar laptele îi curgea pentru copil. Au trecut niște oameni din Jurhum prin fundul văii și au văzut o pasăre; li s-a părut neobișnuit, spunând: «Pasărea se află doar lângă apă.» L-au trimis pe unul dintre ei să cerceteze, iar acesta a găsit apa. S-a întors și le-a dat de veste.

Au venit la ea și au spus: «O, mama lui Ismail, ne îngădui să rămânem cu tine și să locuim lângă tine?» Fiul ei a crescut și s-a căsătorit cu una dintre femeile lor. Apoi Avraam a hotărât să vină și le-a spus familiei sale: «Mă voi duce să-mi văd familia.» A venit și a salutat-o.

A întrebat: «Unde este Ismail?» Soția lui a răspuns: «A plecat la vânătoare.» El i-a spus: «Când se întoarce, spune-i: schimbă pragul casei tale.» Când Ismail s-a întors, ea i-a spus, iar el a zis: «Tu ești aceea; du-te la familia ta.»

Apoi Avraam a hotărât din nou să vină și le-a spus familiei sale: «Mă voi duce să-mi văd familia.» A venit și a întrebat: «Unde este Ismail?» Soția lui a spus: «A plecat la vânătoare.» Apoi a întrebat: «Nu cobori să mănânci și să bei?»

El a spus: «Ce mâncați și ce beți?» Ea a răspuns: «Mâncăm carne și bem apă.» El s-a rugat: «O, Allah, binecuvântează-le mâncarea și băutura!»» Abū al-Qāsim, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «Aceasta a fost o binecuvântare datorată rugii lui Avraam.»

Apoi Avraam a hotărât să vină din nou și le-a spus familiei sale: «Mă voi duce să-mi văd familia.» A venit și l-a găsit pe Ismail lângă Zamzam, în spatele lui, reparând săgeți. El a spus: «O, Ismail, Domnul tău, Preaputernicul și Mărețul, mi-a poruncit să-I construiesc o Casă.» Ismail a răspuns: «Ascultă de Domnul tău, Preaputernicul și Mărețul.»

Avraam a spus: «Mi-a poruncit să mă ajuți la aceasta.» El a răspuns: «Atunci o voi face» — sau a spus ceva asemănător. Au pornit să construiască: Avraam zidea, iar Ismail îi dădea pietre, în timp ce spuneau: «Doamne al nostru, primește de la noi! Tu ești Cel care Aude, Atoateștiutorul!»

Au continuat până când construcția s-a înălțat și bătrânul a slăbit, nemaiputând să mute pietrele. S-a urcat pe Piatra Maqāmului, iar Ismail îi dădea pietre și amândoi spuneau: «Doamne al nostru, primește de la noi! Tu ești Cel care Aude, Atoateștiutorul!»»» Al-Bukhārī a relatat această tradiție prin aceste două lanțuri de transmitere în Cartea profeților.

Este de mirare că al-Ḥāfiẓ Abū ʿAbd Allāh al-Ḥākim a relatat-o în cartea sa al-Mustadrak, de la Abū al-ʿAbbās al-Aṣamm, de la Muḥammad ibn Sinān al-Qazzāz, de la Abū ʿAlī ʿUbayd Allāh ibn ʿAbd al-Majīd al-Ḥanafī, de la Ibrāhīm ibn Nāfiʿ, cu acest lanț. El a spus: «Este autentică potrivit condițiilor celor doi Șeici [al-Bukhārī și Muslim], dar ei nu au inclus-o în culegerile lor.» Așa a spus el. Însă al-Bukhārī, după cum vezi, a relatat-o prin intermediul lui Ibrāhīm ibn Nāfiʿ, într-o formă prescurtată, căci nu a menționat în ea sacrificarea.

Într-un hadith autentic se menționează că cele două coarne ale berbecului erau atârnate în Kaʿba. De asemenea, s-a relatat că Avraam, pacea fie asupra lui, își vizita familia din Mecca venind repede pe Burāq, apoi se întorcea la familia sa din ținuturile sfinte. Allah știe mai bine. Hadithul — iar Allah știe mai bine — conține pasaje cu statut de marfūʿ, adică atribuite explicit Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, pe care Ibn ʿAbbās le-a menționat ca fiind spuse de Profet.

În această relatare există și o versiune transmisă de Comandantul credincioșilor, ʿAlī ibn Abī Ṭālib, care diferă în unele privințe de cele de mai sus. Ibn Jarīr a spus: «Muḥammad ibn Bashshār și Muḥammad ibn al-Muthannā ne-au relatat — amândoi au spus: Muʾammal ne-a relatat, Sufyān ne-a relatat de la Abū Isḥāq, de la Ḥāritha ibn Muḍarrib, de la ʿAlī ibn Abī Ṭālib, care a spus: „Când Avraam a primit porunca de a construi Casa, a plecat împreună cu Ismail și Hājar. Când a ajuns la Mecca, a văzut deasupra locului Casei ceva asemenea unui nor, în care se afla ceva ca o formă de cap.

I-a vorbit: «O, Avraam, construiește pe umbra mea» — sau a spus: «după măsura mea; nu adăuga și nu scădea nimic.» Când a construit, a plecat și i-a lăsat pe Ismail și Hājar. Hājar a spus: «O, Avraam, cui ne încredințezi?» El a răspuns: «Lui Allah.»

Ea a zis: «Atunci du-te; El nu ne va lăsa să pierim.» Ismail a fost cuprins de o sete puternică. Hājar s-a urcat pe Ṣafā și a privit, dar n-a văzut nimic; apoi a mers până la Marwa și n-a văzut nimic. S-a întors la Ṣafā și a privit, dar n-a văzut nimic; a mers iarăși la Marwa și n-a văzut nimic.

S-a întors la Ṣafā, a privit și n-a văzut nimic, și a făcut astfel de șapte ori. Apoi a spus: «O, Ismail, mori acolo unde nu te pot vedea!» S-a dus la el și l-a găsit scormonind pământul cu piciorul din pricina setei. Jibrīl a strigat-o și a întrebat-o: «Cine ești?»

Ea a răspuns: «Sunt Hājar, mama copilului lui Avraam.» El a întrebat: «Cui v-a încredințat?» Ea a răspuns: «Ne-a încredințat lui Allah.» El a spus: «V-a încredințat Celui care este de ajuns.» Atunci băiatul a scormonit pământul cu degetul și Zamzamul a țâșnit.

Ea a început să oprească apa, dar el i-a spus: «Las-o, căci ea este apă din belșug.»”» În această versiune se spune că el a construit Casa înainte de a-i părăsi pe cei doi. Este posibil, dacă relatarea este păstrată corect, ca mai întâi să fi pus doar un gard și pietre de hotar, fără să o fi construit până la înălțimea ei, iar când Ismail a crescut, au construit-o împreună, după cum spune Allah Preaînaltul.

Apoi Ibn Jarīr a spus: «Hanād ibn al-Sarī ne-a înștiințat: Abū al-Aḥwaṣ ne-a relatat de la Simāk, de la Khālid ibn ʿArʿara, că un om s-a ridicat în fața lui ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, și i-a spus: «Nu-mi vei spune despre Casă? Este ea prima Casă așezată pe pământ?» El a răspuns: «Nu, dar este prima Casă în care a fost așezată binecuvântarea: Maqāmul lui Avraam, iar cine intră în ea este în siguranță. Dacă dorești, îți voi spune cum a fost construită.

Allah i-a revelat lui Avraam: „Construiește-Mi o Casă pe pământ.” Avraam s-a simțit împovărat de aceasta, așa că Allah a trimis Sakīna [liniștea divină], un vânt cu două capete. Unul îl urma pe celălalt până când a ajuns la Mecca, apoi s-a așternut peste locul Casei asemenea unei mantii. Allah i-a poruncit lui Avraam să construiască acolo unde se oprise Sakīna.

Avraam a construit, dar a mai rămas o piatră. Băiatul a plecat să caute una. Avraam i-a spus: „Adu-mi o piatră așa cum îți voi arăta.” Băiatul a plecat să caute o piatră, iar când s-a întors cu ea, l-a găsit pe Avraam punând Piatra Neagră la locul ei.

A spus: „Tată, cine ți-a adus piatra aceasta?” Avraam a răspuns: „Mi-a adus-o Cel care nu depinde de construcția ta. Jibrīl, pacea fie asupra lui, a adus-o din cer.”» Apoi au terminat-o.»» Ibn Abī Ḥātim a spus: «Ḥamd ibn ʿAbd Allāh ibn Yazīd al-Muqriʾ ne-a relatat, Sufyān ne-a relatat de la Bishr ibn ʿĀṣim, de la Saʿīd ibn al-Musayyib, de la Kaʿb al-Aḥbār, care a spus: „Casa era o spumă plutind pe apă cu patruzeci de ani înainte ca Allah să creeze pământul, iar de la ea a fost întins pământul.”

Saʿīd a spus: „ʿAlī ibn Abī Ṭālib ne-a relatat că Avraam a venit din Armenia, iar Sakīna îl călăuzea către locul Casei, așa cum păianjenul își găsește locul unde să-și facă pânza.” A spus: „A descoperit niște pietre pe care nu le-ar fi putut ridica decât treizeci de oameni.” Eu am întrebat: «O, Abū Muḥammad, Allah spune: „Și când Avraam ridica temeliile Casei.”» El a răspuns: «Asta s-a întâmplat mai târziu.»»»

Al-Suddī a spus: «Allah, Preaputernicul și Mărețul, i-a poruncit lui Avraam să construiască împreună cu Ismail: „Zidiți Casa Mea pentru cei care o înconjoară, pentru cei care rămân în ea, se înclină și se prosternează.” Avraam, pacea fie asupra lui, a plecat până a ajuns la Mecca. El și Ismail au luat târnăcoapele, dar nu știau unde se afla Casa. Allah a trimis un vânt numit al-khajūj, care avea două aripi și un cap în forma unui șarpe.

Vântul a descoperit în jurul Kaʿbei fundația Casei dintâi, iar ei l-au urmat cu târnăcoapele, săpând până când au dat de temelie. Acesta este înțelesul cuvintelor lui Allah Preaînaltul: „Și când Avraam ridica temeliile Casei” și „Și când i-am arătat lui Avraam locul Casei”. Când au construit temeliile și au ajuns la locul Colțului, Avraam i-a spus lui Ismail: «Fiul meu, caută-mi o piatră frumoasă pe care s-o pun aici.» Ismail a răspuns: «Tată, sunt obosit și istovit.»

Avraam a spus: «Totuși, fă aceasta.» Ismail a plecat să caute o piatră și s-a întors cu una, dar Avraam n-a fost mulțumit de ea. A spus: «Adu-mi una mai frumoasă.» Ismail a plecat să caute alta, iar Jibrīl i-a adus Piatra Neagră din India.

Ea era albă, un safir alb, asemenea florii numite thughāma. Adam o coborâse din Paradis, însă s-a înnegrit din pricina păcatelor oamenilor. Ismail s-a întors cu o piatră și l-a găsit pe Avraam lângă Colț. A spus: «Tată, cine ți-a adus aceasta?»

Avraam a răspuns: «A adus-o cineva mai harnic decât tine.» Au construit amândoi, rostind cuvintele cu care Avraam fusese încercat de Domnul său: „Doamne al nostru, primește de la noi! Tu ești Cel care Aude, Atoateștiutorul!”»» În această relatare se arată că temeliile Casei erau construite înainte de Avraam; acesta doar a fost călăuzit către ele și i-a fost arătat locul.

Unii au susținut această opinie, după cum a spus imamul ʿAbd al-Razzāq: «Maʿmar ne-a înștiințat de la Ayyūb, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās, cu privire la cuvintele „Și când Avraam ridica temeliile Casei”, că a spus: „Temeliile care fuseseră temelia Casei înainte de aceasta.”»

Tot ʿAbd al-Razzāq a spus: «Hishām ibn Ḥassān ne-a înștiințat de la Sawwār, ginerele lui ʿAṭāʾ, de la ʿAṭāʾ ibn Abī Rabāḥ, care a spus: „Când Allah l-a coborât pe Adam din Paradis, picioarele lui erau pe pământ, iar capul îi ajungea până la cer; auzea vorbele și rugile locuitorilor cerului și se simțea în largul lui în preajma lor. Îngerii s-au temut de el și s-au plâns lui Allah, în rugile și rugăciunile lor. Allah l-a micșorat până la înălțimea pământului. Când nu i-a mai auzit pe îngeri, s-a simțit singur și I s-a plâns lui Allah prin ruga și rugăciunea sa.

Atunci a fost îndrumat către Mecca. Fiecare urmă a pașilor lui era cât un sat, iar spațiul dintre pași era pustiu, până când a ajuns la Mecca. Allah a coborât un safir din safirele Paradisului, care s-a aflat în locul unde este astăzi Casa. Adam a continuat să o înconjoare până când Allah a trimis Potopul, iar acel safir a fost ridicat.

Apoi Allah l-a trimis pe Avraam, pacea fie asupra lui, care a construit-o. Acesta este înțelesul cuvintelor lui Allah Preaînaltul: «Și când i-am arătat lui Avraam locul Casei.»»» ʿAbd al-Razzāq a spus: «Ibn Jurayj ne-a înștiințat de la ʿAṭāʾ, care a spus: „Adam a zis: «Nu mai aud glasurile îngerilor!» I s-a răspuns: «Din pricina păcatului tău.

Coboară pe pământ și construiește-Mi o Casă, apoi înconjoar-o așa cum i-ai văzut pe îngeri înconjurând Casa Mea din cer.» Oamenii pretind că a construit-o din pietre provenite de pe cinci munți: Ḥirāʾ, Ṭūr Zītā, Ṭūr Sīnāʾ, muntele Liban și al-Jūdī. Temelia ei era din Ḥirāʾ. Aceasta a fost construcția lui Adam, până când Avraam, pacea fie asupra lui, a reconstruit-o mai târziu.»»

Această relatare este autentică până la ʿAṭāʾ, însă unele părți ale ei sunt neobișnuite, iar Allah știe mai bine. Tot ʿAbd al-Razzāq a spus: «Maʿmar ne-a înștiințat de la Qatāda, care a spus: „Allah a așezat Casa împreună cu Adam când l-a coborât pe pământ. Locul coborârii lui a fost în India. Capul îi ajungea până la cer, iar picioarele îi erau pe pământ, iar îngerii se temeau de el.

A fost micșorat până la șaizeci de coți; s-a întristat fiindcă nu mai auzea glasurile și glorificările îngerilor. I s-a plâns lui Allah, Preaputernicul și Mărețul, iar Allah i-a spus: «O, Adam, am coborât pentru tine o Casă pe care s-o înconjori, așa cum se înconjoară Tronul Meu, și lângă care să te rogi, așa cum se roagă lângă Tronul Meu.» Adam a pornit spre ea, iar pământul i se întindea sub pași; între doi pași se afla o întindere pustie. Această pustietate a rămas și după aceea.

Adam a ajuns la Casă și a înconjurat-o; după el au făcut la fel profeții.”» Ibn Jarīr a spus: «Ibn Ḥumayd ne-a relatat, Yaʿqūb al-Qummī ne-a relatat de la Ḥafṣ ibn Ḥumayd, de la ʿIkrima, de la Ibn ʿAbbās, care a spus: „Allah a așezat Casa pe patru stâlpi, pe apă, cu două mii de ani înainte de crearea lumii, apoi pământul a fost întins de sub Casă.”» Muḥammad ibn Isḥāq a spus: «Ibn Abī Najīḥ mi-a relatat de la Mujāhid și de la alți oameni de știință că, atunci când Allah i-a arătat lui Avraam locul Casei, acesta a venit la ea din Siria, împreună cu Ismail și mama lui, Hājar. Ismail era un copil mic, încă alăptat.

După cum mi s-a relatat, au călătorit pe Burāq, iar Jibrīl era cu ei, arătându-le locul Casei și hotarele Sanctuarului. Jibrīl a mers cu el, iar de fiecare dată când treceau pe lângă un sat, Avraam întreba: «Oare aici mi-ai poruncit, o, Jibrīl?» Jibrīl răspundea: «Mergi mai departe.» Au ajuns la Mecca, care pe atunci era acoperită cu arbori de salm și samur.

În afara Meccăi și în jurul ei locuiau oameni numiți „amaleciții”. Casa era atunci o movilă roșiatică de lut. Avraam i-a spus lui Jibrīl: «Aici mi-ai poruncit să-i las?» El a răspuns: «Da.» Avraam i-a dus la locul Pietrei și i-a lăsat acolo, apoi i-a poruncit lui Hājar, mama lui Ismail, să-și facă un adăpost din ramuri.

El a spus: „Doamne al nostru! Eu am așezat o parte dintre urmașii mei într-o vale fără ogoare, lângă Casa Ta cea Sfântă”», până la cuvintele: „nădăjduind că ei vor fi recunoscători.”» ʿAbd al-Razzāq a spus: «Hishām ibn Ḥassān ne-a înștiințat, Ḥumayd mi-a relatat de la Mujāhid, care a spus: „Allah a creat locul acestei Case cu două mii de ani înainte de a crea orice altceva, iar temeliile ei sunt în al șaptelea strat al pământului.”» La fel a spus Layth ibn Abī Sulaym, de la Mujāhid: «Temeliile sunt în al șaptelea strat al pământului.»

Ibn Abī Ḥātim a spus: «Tatăl meu ne-a relatat, ʿAmr ibn Rāfiʿ ne-a relatat, ʿAbd al-Wahhāb ibn Muʿāwiya ne-a înștiințat de la ʿAbd al-Muʾmin ibn Khālid, de la ʿAlbāʾ ibn Aḥmar, că Dhū al-Qarnayn a venit la Mecca și i-a găsit pe Avraam și Ismail construind temeliile Casei din pietre aduse de pe cinci munți. El le-a spus: «Ce căutați pe pământul meu?» Ei au răspuns: «Suntem doi robi cărora li s-a poruncit să construim această Kaʿba.» El a spus: «Aduceți-mi o dovadă pentru ceea ce pretindeți.»

Atunci s-au ridicat cinci berbeci și au spus: «Mărturisim că Avraam și Ismail sunt doi robi cărora li s-a poruncit să construiască această Kaʿba.» El a zis: «M-am convins și mă supun.» Apoi și-a continuat drumul.»» Al-Azraqī a menționat în Istoria Meccăi că Dhū al-Qarnayn a înconjurat Casa împreună cu Avraam, pacea fie asupra lui; aceasta indică faptul că a trăit într-o epocă anterioară, iar Allah știe mai bine.

Al-Bukhārī, Allah să aibă milă de el, a spus: «Despre cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Și când Avraam ridica temeliile Casei, împreună cu Ismail”: „Temeliile” înseamnă fundația; forma de singular este „temelie”. Despre femeile ajunse la o vârstă înaintată se folosește același cuvânt la singular.»

Ismāʿīl mi-a relatat: Mālik mi-a relatat de la Ibn Shihāb, de la Sālim ibn ʿAbd Allāh, că ʿAbd Allāh ibn Muḥammad ibn Abī Bakr i-a relatat lui ʿAbd Allāh ibn ʿUmar, de la ʿĀʾișa, soția Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «Nu știi că, atunci când neamul tău a construit Casa, s-a oprit înainte de a ajunge la temeliile lui Avraam?» Eu am întrebat: «O, Trimis al lui Allah, n-ai putea s-o reclădești pe temeliile lui Avraam?» El a răspuns: «Dacă neamul tău nu s-ar fi lepădat atât de curând de necredință...»»

ʿAbd Allāh ibn ʿUmar a spus: «Dacă ʿĀʾișa a auzit aceasta de la Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, atunci nu văd alt motiv pentru care Trimisul lui Allah a lăsat neatinsă atingerea celor două colțuri aflate lângă al-Ḥijr, decât faptul că nu s-a terminat construirea Casei pe temeliile lui Avraam, pacea fie asupra lui.» Al-Bukhārī a relatat acest hadith în Cartea pelerinajului de la al-Qaʿnabī și în Cartea relatărilor despre profeți de la ʿAbd Allāh ibn Yūsuf. Muslim l-a relatat de la Yaḥyā ibn Yaḥyā și prin intermediul lui Ibn Wahb.

Al-Nasāʾī l-a relatat de la ʿAbd al-Raḥmān ibn al-Qāsim. Toți l-au relatat de la Mālik, cu acest lanț. Muslim l-a relatat și de la Nāfiʿ, care a spus: «L-am auzit pe ʿAbd Allāh ibn Abī Bakr ibn Abī Quḥāfa relatându-i lui ʿAbd Allāh ibn ʿUmar de la ʿĀʾișa, de la Profet, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, că acesta a spus: „Dacă oamenii din neamul tău nu ar fi atât de aproape de perioada ignoranței” — sau a spus: „de necredință” — „aș fi cheltuit comoara Kaʿbei pe calea lui Allah, aș fi coborât ușa ei până la nivelul pământului și aș fi inclus al-Ḥijr în interiorul ei.”»

Al-Bukhārī a spus: «ʿUbayd Allāh ibn Mūsā ne-a relatat de la Isrāʾīl, de la Abū Isḥāq, de la al-Aswad, care a spus: Ibn al-Zubayr mi-a zis: „ʿĀʾișa îți spunea multe lucruri în taină. Ce ți-a povestit despre Kaʿba?” Am răspuns: „Mi-a spus că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, i-a spus: «O, ʿĀʾișa, dacă neamul tău nu ar fi atât de aproape de perioada...»” Atunci Ibn al-Zubayr a spus: „...necredinței, aș dărâma Kaʿba și i-aș face două uși: una prin care oamenii să intre și alta prin care să iasă.”»

Ibn al-Zubayr a făcut aceasta. Al-Bukhārī a relatat singur acest hadith, în forma aceasta, în Cartea științei din culegerea sa autentică. Muslim a spus în Ṣaḥīḥ-ul său: «Yaḥyā ibn Yaḥyā ne-a relatat, Abū Muʿāwiya ne-a înștiințat de la Hishām ibn ʿUrwa, de la tatăl său, de la ʿĀʾișa, care a spus: Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, mi-a spus: „Dacă oamenii din neamul tău nu s-ar fi lepădat atât de curând de necredință, aș fi dărâmat Kaʿba și aș fi reconstruit-o pe temelia lui Avraam, căci Qurayș s-a oprit înainte de a ajunge la ea, și i-aș fi făcut o ușă din spate.”»

El a spus: «Abū Bakr ibn Abī Shayba și Abū Kurayb ne-au relatat, amândoi au spus: Ibn Numayr ne-a relatat de la Hishām, cu acest lanț.» Muslim l-a relatat singur.

A mai spus: «Muḥammad ibn Ḥātim mi-a relatat, Ibn Mahdī mi-a relatat, Sulaym ibn Ḥayyān ne-a relatat de la Saʿīd — adică Ibn Maynāʾ — care a spus: L-am auzit pe ʿAbd Allāh ibn al-Zubayr spunând: „Mătușa mea, adică ʿĀʾișa, Allah să fie mulțumit de ea, mi-a relatat că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «O, ʿĀʾișa, dacă neamul tău nu s-ar fi lepădat atât de curând de politeism, aș fi dărâmat Kaʿba și aș fi adus-o la nivelul pământului, i-aș fi făcut două uși — una la răsărit și alta la apus — și aș fi adăugat cinci coți din al-Ḥijr, căci Qurayș a construit-o mai mică decât trebuia.»”»

Acest hadith a fost relatat numai de Muslim. Menționarea construirii Kaʿbei de către Qurayș, la multă vreme după Avraam, prietenul lui Allah, și cu cinci ani înainte de misiunea Trimisului lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — el a ajutat la căratul pietrelor, având atunci treizeci și cinci de ani, iar binecuvântarea și pacea lui Allah să fie asupra sa până în Ziua Judecății: Muḥammad ibn Isḥāq ibn Yasār a spus în al-Sīra: «Când Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a împlinit treizeci și cinci de ani, Qurayș s-a întrunit pentru a reconstrui Kaʿba.

Intenționau de multă vreme să-i facă un acoperiș, dar se temeau s-o dărâme. Era doar o îngrămădire de pietre ceva mai înaltă decât statura unui om. Au voit să o înalțe și să-i facă un acoperiș, pentru că niște oameni furaseră comoara Kaʿbei, care era păstrată într-o fântână în interiorul ei. Cel la care a fost găsită comoara era Duwayk, un libert al neamului Banū Mulayḥ ibn ʿAmr, din Khuzāʿa, iar Qurayș i-a tăiat mâna.

Oamenii pretind că hoții au ascuns-o la Duwayk. Marea adusese la Jeddah o corabie aparținând unui negustor bizantin, care s-a sfărâmat; ei i-au luat lemnul și l-au pregătit pentru acoperișul Casei. În Mecca se afla un dulgher copt, care le-a pregătit unele lucruri necesare construcției. Un șarpe ieșea din fântâna Kaʿbei, în care se aruncau zilnic darurile aduse pentru ea, și se întindea la soare pe zidul Kaʿbei.

Oamenii se temeau de el, deoarece, dacă se apropia cineva, se încolăcea, își umfla trupul și deschidea gura. Într-o zi, în timp ce se încălzea la soare pe zidul Kaʿbei, a venit o pasăre trimisă de Allah, l-a înșfăcat și l-a dus departe. Qurayș a spus: «Nădăjduim că Allah a fost mulțumit de ceea ce am hotărât: avem un meșter priceput, avem lemn, iar Allah ne-a scăpat de șarpe.» Când au luat hotărârea de a o dărâma și reconstrui, Abū Wahb ibn ʿAmr ibn ʿĀʾidh ibn ʿAbd ibn ʿImrān ibn Makhzūm a luat o piatră din Kaʿba.

Aceasta i-a sărit din mână și s-a întors la locul ei. El a spus: «O, neam al Qurayșului, nu introduceți în construcția ei decât câștiguri curate. Să nu intre în ea zestrea unei femei desfrânate, nici câștigul din camătă, nici nedreptatea făcută vreunui om.» Ibn Isḥāq a spus: «Oamenii atribuie aceste cuvinte lui al-Walīd ibn al-Mughīra ibn ʿAbd Allāh ibn ʿUmar ibn Makhzūm.»

Apoi Qurayș a împărțit între ei sectoarele Kaʿbei: porțiunea ușii le-a revenit Banū ʿAbd Manāf și Zahra; partea dintre Colțul Negru și Colțul Yemenit le-a revenit Banū Makhzūm și altor triburi din Qurayș care li s-au alăturat; partea din spate a Kaʿbei le-a revenit Banū Jumḥ și Sahm; iar partea dinspre al-Ḥijr le-a revenit Banū ʿAbd al-Dār ibn Quṣayy, Banū Asad ibn ʿAbd al-ʿUzzā ibn Quṣayy și Banū ʿAdī ibn Kaʿb ibn Luʾayy; aceasta este al-Ḥaṭīm. Apoi oamenilor le-a fost teamă să o dărâme și s-au dat înapoi. Al-Walīd ibn al-Mughīra a spus: «Eu voi începe s-o dărâm.»

A luat târnăcopul, s-a urcat pe ea și a spus: «O, Allah, nu ne speria! O, Allah, nu urmărim decât binele.» Apoi a început dărâmarea dinspre cele două colțuri. Oamenii au așteptat toată noaptea și au spus: «Vom vedea. Dacă i se întâmplă ceva, nu vom dărâma nimic și o vom reface așa cum era.

Dacă nu i se întâmplă nimic, atunci Allah este mulțumit de ceea ce am făcut.» A doua zi, al-Walīd s-a dus dis-de-dimineață la lucrul lui, iar oamenii au început și ei să dărâme, până când au ajuns la fundație, temelia lui Avraam, pacea fie asupra lui. Au dat peste pietre verzi, asemenea vârfurilor de lance, îmbinate unele cu altele. Mi-a relatat cineva care transmite această tradiție că un bărbat din Qurayș, dintre cei care dărâmau, a introdus o pârghie între două pietre ca s-o desprindă pe una.

Când piatra s-a mișcat, Mecca întreagă s-a cutremurat, așa că s-au oprit și n-au mai atins acea temelie. Ibn Isḥāq a spus: «Apoi triburile Qurayșului au adunat pietre pentru construcție, fiecare trib separat, și au construit până când zidirea a ajuns la locul Colțului — adică al Pietrei Negre. Atunci s-au certat asupra ei, fiecare trib vrând să o ridice la locul ei înaintea celorlalte, până când au ajuns la ceartă și neînțelegere și s-au pregătit de luptă. Banū ʿAbd al-Dār au adus un vas mare plin cu sânge, apoi ei și Banū ʿAdī ibn Kaʿb ibn Luʾayy au jurat că vor lupta până la moarte.

Și-au introdus mâinile în acel sânge din vas și au fost numiți „Lingătorii de sânge”. Qurayș a rămas în această stare patru sau cinci nopți. Apoi s-au adunat în moschee, s-au sfătuit și au căutat o soluție dreaptă. Unii transmițători pretind că Abū Umayya ibn al-Mughīra ibn ʿAbd Allāh ibn ʿUmar ibn Makhzūm, care pe atunci era cel mai în vârstă dintre toți oamenii Qurayșului, a spus: «O, neam al Qurayșului, alegeți-l judecător între voi pe primul om care va intra pe această ușă a moscheii, ca să hotărască în privința neînțelegerii voastre.»

Ei au acceptat. Primul care a intrat a fost Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. Când l-au văzut, au spus: «Acesta este demnul de încredere; suntem mulțumiți de el. Este Muḥammad.» Când a ajuns la ei și i-au povestit ce se întâmplase, el, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «Aduceți-mi o mantie.»

I-au adus-o. El a luat Colțul — adică Piatra Neagră —, a așezat-o cu mâna lui în mantie și a spus: «Fiecare trib să apuce de câte un capăt al mantiei.» Apoi a spus: «Ridicați-o cu toții împreună.» Ei au făcut astfel și, când au ajuns cu ea la locul ei, el a așezat-o cu mâna sa, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, apoi au construit peste ea.

Înainte de a-i fi revelată revelația, Qurayș îl numea pe Trimisul lui Allah „demnul de încredere”.» Când au terminat construcția și au făcut-o așa cum au voit, al-Zubayr ibn ʿAbd al-Muṭṭalib a spus, despre șarpele de care se temuseră Qurayșii cât timp reconstruiau Kaʿba: „M-am mirat când acvila a năvălit asupra șarpelui, în vreme ce acesta se zbătea împotriva ei. Uneori șuiera, și alteori se repezea. Când am început să punem temeliile, s-a ridicat, temându-se de construcție și temându-ne și pe noi.

Când ne-am temut de semnul rău, a venit un vultur care se năpustea asupra lui. L-a strâns în gheare, apoi l-a lăsat, iar construcția a rămas fără nicio piedică. Ne-am pornit grăbiți să construim, ridicând temelia și adunând pământ. În dimineața când am înălțat temelia, nu purtam veșminte care să ne acopere.

Prin aceasta, Stăpânul i-a cinstit pe Banū Luʾayy, iar neamul lor nu va pieri. Acolo au muncit Banū ʿAdī, alături de Murra, iar Kilāb i-a precedat pe toți. Stăpânul ne-a dăruit prin aceasta cinste, iar răsplata se caută la Allah.” Ibn Isḥāq a spus: «Pe vremea Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, Kaʿba avea optsprezece coți și era acoperită cu țesături de Qibṭ.

Mai târziu a fost acoperită cu mantii, iar primul care a acoperit-o cu brocart a fost al-Ḥajjāj ibn Yūsuf.» Eu spun: Kaʿba a rămas în forma construită de Qurayș până când a ars, la începutul conducerii lui ʿAbd Allāh ibn al-Zubayr, după anul șaizeci, în ultima parte a domniei lui Yazīd ibn Muʿāwiya, când aceștia l-au asediat pe Ibn al-Zubayr.

Atunci Ibn al-Zubayr a dărâmat-o până la pământ și a reconstruit-o pe temeliile lui Avraam, pacea fie asupra lui; a inclus al-Ḥijr în interiorul ei și i-a făcut o ușă la răsărit și alta la apus, ambele lipite de pământ, după cum auzise de la mătușa sa, ʿĀʾișa, mama credincioșilor, Allah să fie mulțumit de ea, de la Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.

A rămas astfel pe toată durata conducerii lui, până când al-Ḥajjāj l-a ucis și a readus-o la forma de dinainte, din porunca lui ʿAbd al-Malik ibn Marwān, după cum a spus Muslim ibn al-Ḥajjāj în Ṣaḥīḥ-ul său: «Hanād ibn al-Sarī ne-a relatat, Ibn Abī Zāʾida ne-a relatat, Ibn Abī Sulaymān ne-a înștiințat de la ʿAṭāʾ, care a spus: „Când Casa a ars, pe vremea lui Yazīd ibn Muʿāwiya, în vremea când oamenii Siriei au atacat-o și s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat, Ibn al-Zubayr a lăsat-o așa până când oamenii au venit la pelerinaj. El voia să-i încurajeze sau să-i mobilizeze împotriva oamenilor Siriei.

Când oamenii s-au întors de la pelerinaj, le-a spus: «O, oameni, sfătuiți-mă ce să fac cu Kaʿba: s-o dărâm și s-o reconstruiesc sau să repar ce s-a stricat din ea?» Ibn ʿAbbās a spus: «Mi-a venit gândul cu privire la aceasta și cred că ar trebui să repari ce s-a stricat din ea și să lași Casa asupra căreia oamenii au îmbrățișat Islamul, precum și pietrele asupra cărora oamenii au îmbrățișat Islamul și pe care Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a fost trimis.» Ibn al-Zubayr a spus: «Dacă unuia dintre ei i-ar fi ars casa, nu s-ar mulțumi până când n-ar reconstrui-o.

Cu atât mai puțin Casa Domnului vostru, Preaputernicul și Mărețul! Voi cere călăuzire de la Domnul meu trei zile, apoi voi lua hotărârea.» După ce au trecut trei zile, a hotărât să o dărâme. Oamenilor le-a fost teamă să o atingă, ca nu cumva să se abată asupra primului care s-ar urca pe ea ceva din cer.

Un bărbat s-a urcat și a aruncat jos o piatră. Când oamenii au văzut că nu i s-a întâmplat nimic, s-au urcat și ei, au dărâmat-o până au ajuns la pământ. Ibn al-Zubayr a ridicat stâlpi și a întins peste ei perdele, până când construcția s-a înălțat.

Ibn al-Zubayr a spus: «Am auzit-o pe ʿĀʾișa, Allah să fie mulțumit de ea, spunând că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „Dacă oamenii nu s-ar fi lepădat atât de curând de necredință și nu mi-ar fi lipsit mijloacele pentru a o reconstrui, aș fi inclus în ea cinci coți din al-Ḥijr și i-aș fi făcut o ușă prin care oamenii să intre și alta prin care să iasă.”» El a spus: «Eu am mijloacele de care am nevoie pentru construcție și nu mă tem de oameni.» A adăugat cinci coți din al-Ḥijr, până când a descoperit temelia, iar oamenii au putut s-o vadă; apoi a construit peste ea.

Kaʿba avea o înălțime de optsprezece coți. Când a adăugat această parte, i s-a părut prea scundă, așa că a mai înălțat-o cu zece coți și i-a făcut două uși: una pentru intrare și alta pentru ieșire. Când Ibn al-Zubayr a fost ucis, al-Ḥajjāj i-a scris lui ʿAbd al-Malik, înștiințându-l despre cele întâmplate și spunându-i că Ibn al-Zubayr a așezat construcția pe temelia văzută de oameni drepți din Mecca. ʿAbd al-Malik i-a scris: «Noi nu avem nicio legătură cu ceea ce a făcut Ibn al-Zubayr.

Cât despre ceea ce a adăugat în înălțime, lasă așa. Cât despre ceea ce a adăugat din al-Ḥijr, readu-l la forma inițială și zidește ușa pe care a deschis-o.» Al-Ḥajjāj a dărâmat-o și a readus-o la forma ei de dinainte.”» Al-Nasāʾī a relatat aceasta în Sunan-ul său de la Hanād, de la Yaḥyā ibn Abī Zāʾida, de la ʿAbd al-Malik ibn Abī Sulaymān, de la ʿAṭāʾ, de la Ibn al-Zubayr, de la ʿĀʾișa, însă a relatat numai partea atribuită Profetului și n-a menționat povestea.

Ar fi fost conform Sunnei să se păstreze ceea ce făcuse ʿAbd Allāh ibn al-Zubayr, Allah să fie mulțumit de el, căci aceasta era forma pe care Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, o dorise. El s-a temut însă că unii oameni, care se convertiseră de curând la Islam și nu se îndepărtaseră de mult de necredință, ar putea să nu accepte. Această Sunna i-a fost necunoscută lui ʿAbd al-Malik; de aceea, când a aflat cu certitudine de la ʿĀʾișa că ea relatase aceasta de la Trimisul lui Allah, a spus: «Am fi dorit să o fi lăsat așa cum o construise el.»

Așa cum a spus Muslim: «Muḥammad ibn Ḥātim mi-a relatat, Muḥammad ibn Bakr ne-a relatat, Ibn Jurayj ne-a înștiințat: l-am auzit pe ʿAbd Allāh ibn ʿUbayd ibn ʿUmayr și pe al-Walīd ibn ʿAṭāʾ relatând de la al-Ḥārith ibn ʿAbd Allāh ibn Abī Rabīʿa, care a spus: „ʿAbd Allāh ibn ʿUbayd a spus: «Al-Ḥārith ibn ʿAbd Allāh a venit în delegație la ʿAbd al-Malik ibn Marwān, în timpul califatului său. ʿAbd al-Malik a spus: „Nu cred că Abū Khubayb — adică Ibn al-Zubayr — a auzit de la ʿĀʾișa ceea ce pretinde că a auzit de la ea.” Al-Ḥārith a spus: „Ba da, eu am auzit-o de la ea.” El a întrebat: „Ce ai auzit-o spunând?”

Al-Ḥārith a răspuns: „A spus că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «Neamul tău a construit Casa mai mică decât trebuia; dacă nu s-ar fi lepădat atât de curând de politeism, aș fi refăcut ceea ce au lăsat neterminat. Dacă neamul tău se va hotărî după mine să o reconstruiască, vino să-ți arăt ce au lăsat neterminat.» Apoi i-a arătat aproape șapte coți.” Aceasta este relatarea lui ʿAbd Allāh ibn ʿUbayd.»

Al-Walīd ibn ʿAṭāʾ a adăugat: «Profetul a spus: „I-aș fi făcut două uși, așezate la nivelul pământului, una la răsărit și alta la apus. Știi de ce neamul tău a ridicat ușa ei?” Ea a răspuns: „Nu.” El a spus: „Ca să-și arate superioritatea și să nu intre în ea decât cei pe care îi voiau ei.

Când un om voia să intre, îl lăsau să urce, iar când era aproape să intre, îl împingeau și cădea.”» ʿAbd al-Malik i-a spus lui al-Ḥārith: «Ai auzit-o spunând asta?» El a răspuns: «Da.» ʿAbd al-Malik a bătut o vreme cu toiagul său, apoi a spus: «Am fi dorit să o fi lăsat așa cum o construise el.»»»»

Muslim a spus: «Muḥammad ibn ʿAmr ibn Jabala ne-a relatat, Abū ʿĀṣim ne-a relatat; și ne-a relatat ʿAbd ibn Ḥumayd, ʿAbd al-Razzāq ne-a înștiințat — amândoi de la Ibn Jurayj, cu acest lanț, asemenea relatării lui Ibn Bakr.»» A mai spus: «Muḥammad ibn Ḥātim mi-a relatat, ʿAbd Allāh ibn Bakr al-Sahmī ne-a relatat, Ḥātim ibn Abī Ṣaghīra ne-a relatat de la Abū Qazʿa, că ʿAbd al-Malik ibn Marwān, pe când înconjura Casa, a spus: «Allah să-l nimicească pe Ibn al-Zubayr!

O minte pe mama credincioșilor spunând: „Am auzit-o spunând că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «O, ʿĀʾișa, dacă neamul tău nu s-ar fi lepădat atât de curând de necredință, aș fi dărâmat Casa și aș fi adăugat în ea din al-Ḥijr, căci neamul tău a construit-o mai mică decât trebuia.»”» Al-Ḥārith ibn ʿAbd Allāh ibn Abī Rabīʿa a spus: «Nu spune asta, o, Comandant al credincioșilor! Eu am auzit-o pe mama credincioșilor relatând aceasta.» El a spus: «Dacă aș fi auzit înainte să o dărâm, aș fi lăsat-o așa cum o construise Ibn al-Zubayr.»»»

Acest hadith este ca și cum ar fi stabilit fără îndoială că ʿĀʾișa, mama credincioșilor, l-a relatat, căci a fost transmis de la ea prin mai multe lanțuri autentice: de la al-Aswad ibn Yazīd, al-Ḥārith ibn ʿAbd Allāh ibn Abī Rabīʿa, ʿAbd Allāh ibn al-Zubayr, ʿAbd Allāh ibn Muḥammad ibn Abī Bakr al-Ṣiddīq și ʿUrwa ibn al-Zubayr. Aceasta dovedește că Ibn al-Zubayr a procedat corect. Ar fi fost bine să fie lăsată astfel. Însă, după ce lucrurile au revenit la starea aceasta, unii învățați au socotit nedorit să fie schimbată.

Se relatează că Hārūn al-Rashīd — sau tatăl său, al-Mahdī — l-a întrebat pe imamul Mālik dacă să dărâme Kaʿba și s-o readucă la forma făcută de Ibn al-Zubayr. Mālik i-a spus: «O, Comandant al credincioșilor, nu transforma Casa lui Allah într-o jucărie pentru regi, astfel încât oricine dorește s-o dărâme să o poată dărâma.» Al-Rashīd a renunțat la aceasta. ʿIyāḍ și al-Nawawī au relatat acest lucru.

Așa va rămâne — iar Allah știe mai bine — până la sfârșitul vremurilor, când o va dărâma Dhū al-Suwayqatayn din Abisinia, după cum este confirmat în cele două Ṣaḥīḥ-uri, de la Abū Hurayra, care a spus că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «Kaʿba va fi dărâmată de Dhū al-Suwayqatayn din Abisinia.» Amândoi au relatat acest hadith. De la ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, se relatează de la Profet, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace: «Parcă îl văd: un om negru, cu picioarele strâmbe, care o dărâmă piatră cu piatră.»

Al-Bukhārī a relatat acest hadith. Imamul Aḥmad ibn Ḥanbal a spus în Musnad-ul său: «Aḥmad ibn ʿAbd al-Malik al-Ḥarrānī ne-a relatat, Muḥammad ibn Salama ne-a relatat de la Ibn Isḥāq, de la Ibn Abī Najīḥ, de la Mujāhid, de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de amândoi, care a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, spunând: „Kaʿba va fi dărâmată de Dhū al-Suwayqatayn din Abisinia; îi va lua podoabele și o va dezbrăca de învelitoarea ei. Parcă îl văd: chel și cu picioarele strâmbe, lovind-o cu lopata și târnăcopul.”»

Cuvântul al-fadaʿ înseamnă o deviere între laba piciorului și osul gambei. Iar aceasta, Allah știe mai bine, se va întâmpla după apariția lui Yaʾjūj și Maʾjūj, deoarece în Ṣaḥīḥ-ul lui al-Bukhārī se relatează de la Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «Casa va fi vizitată pentru pelerinaj și ʿumra după apariția lui Yaʾjūj și Maʾjūj.» (al-Muʾminūn: 60; Ibrāhīm: 37). ʿAbd ibn Ḥumayd a relatat-o de la ʿAbd al-Razzāq, cu o versiune mai lungă. [În unele manuscrise, în acest punct apare un fragment textual corupt și incomplet.]

Cuvintele lui Allah Preaînaltul, care redau ruga lui Avraam și Ismail, pacea fie asupra lor: „Doamne al nostru, fă-ne pe noi supuși Ție și fă din urmașii noștri o comunitate supusă Ție. Arată-ne rânduielile noastre de adorare și primește căința noastră! Tu ești Primitorul căinței, Milostivul!” Ibn Jarīr a spus: «Prin aceasta, ei se rugau: „Fă-ne supuși poruncii Tale și smeriți în ascultarea de Tine; să nu asociem pe nimeni cu Tine în ascultare și să nu adorăm pe nimeni în afară de Tine.”»

Ibn Abī Ḥātim a spus: «Tatăl meu ne-a relatat, Ismāʿīl ibn Rajāʾ ibn Ḥayyān al-Ḥiṣnī al-Qurashī ne-a relatat, Maʿqal ibn ʿUbayd Allāh ne-a relatat de la ʿAbd al-Karīm, cu privire la cuvintele „fă-ne pe noi supuși Ție”, care a spus: „Devotați Ție”; iar cu privire la „și fă din urmașii noștri o comunitate supusă Ție”, a spus: „Devotată Ție”.» Tot el a spus: «ʿAlī ibn al-Ḥusayn ne-a relatat, al-Muqaddamī ne-a relatat, Saʿīd ibn ʿĀmir ne-a relatat de la Salām ibn Abī Muṭīʿ, cu privire la acest verset: „Fă-ne supuși”, care a spus: „Ei erau deja musulmani, dar L-au rugat să-i facă statornici.”»

ʿIkrima a spus, referitor la „Doamne al nostru, fă-ne supuși Ție”: «Allah a spus: „Am făcut aceasta.”» Iar despre „și fă din urmașii noștri o comunitate supusă Ție”, a spus: «Allah a spus: „Am făcut aceasta.”» Al-Suddī a spus: «Prin „și fă din urmașii noștri o comunitate supusă Ție” ei se refereau la arabi.» Ibn Jarīr a spus: «Opinia corectă este că aceasta îi cuprinde pe arabi și pe ceilalți, căci printre urmașii lui Avraam se află și Copiii lui Israel.

Allah Preaînaltul a spus: „Și din poporul lui Moise este o comunitate care călăuzește către adevăr și împarte dreptatea prin el.”» Eu spun: ceea ce a afirmat Ibn Jarīr nu contrazice opinia lui al-Suddī, căci faptul că aceștia au fost menționați în mod special nu îi exclude pe ceilalți. Contextul se referă la arabi; de aceea, după acest verset se spune: „Doamne al nostru, trimite-le lor un trimis dintre ei, care să le recite versetele Tale, să-i învețe Cartea și înțelepciunea și să-i curățească”, până la sfârșitul versetului.

Cel vizat este Muḥammad, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, care a fost trimis printre ei, după cum spune Allah Preaînaltul: „El este Cel care a trimis printre cei neînvățați un trimis dintre ei.” Cu toate acestea, aceasta nu neagă că misiunea sa se adresează tuturor, celor albi și celor negri, căci Allah Preaînaltul spune: „Spune: «O, oameni, eu sunt trimisul lui Allah către voi toți!»”, precum și alte dovezi categorice.

Această rugă a lui Avraam și Ismail, pacea fie asupra lor, este asemănătoare cu ceea ce Allah Preaînaltul a relatat despre robii Săi credincioși și temători de Allah, în cuvintele Sale: „Și cei care spun: «Doamne al nostru, dă-ne nouă, din soțiile și urmașii noștri, mângâierea ochilor și fă-ne pe noi călăuză pentru cei temători de Allah!»” Aceasta este o dorință încurajată de legea religioasă, căci iubirea deplină pentru adorarea lui Allah Preaînaltul presupune să dorești ca din propria-ți descendență să fie cineva care să-L adore numai pe Allah, fără asociat.

De aceea, când Allah Preaînaltul i-a spus lui Avraam, pacea fie asupra lui: „Eu te voi face un conducător pentru oameni”, el a spus: „Și dintre urmașii mei?” Allah a spus: „Legământul Meu nu îi cuprinde pe cei nelegiuiți.” Aceasta este și semnificația rugii sale: „Ferește-mă pe mine și pe fiii mei de adorarea idolilor.”

Este confirmat în Ṣaḥīḥ-ul lui Muslim, de la Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, de la Profet, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, că acesta a spus: «Când fiul lui Adam moare, faptele lui se întrerup, în afara a trei: o milostenie continuă, o știință de care se trag foloase sau un copil drept care se roagă pentru el.» „Și arată-ne rânduielile noastre de adorare.” Ibn Jurayj a relatat de la ʿAṭāʾ, cu privire la cuvintele „și arată-ne rânduielile noastre de adorare”, că acestea înseamnă: «Scoate-le la iveală pentru noi și învață-ne despre ele.»

Mujāhid a spus: «Rânduielile noastre de adorare înseamnă locurile jertfelor noastre.» De la ʿAṭāʾ și Qatāda s-a relatat ceva asemănător. Saʿīd ibn Manṣūr a spus: «ʿAttāb ibn Bashīr ne-a relatat de la Khuṣayf, de la Mujāhid, care a spus: „Avraam a spus: «Arată-ne rânduielile noastre de adorare!» Atunci Jibrīl a venit la el și l-a dus la Casă.

I-a spus: «Ridică temeliile.» Avraam a ridicat temeliile și a terminat construcția. Apoi l-a luat de mână și l-a dus afară, pornind cu el spre Ṣafā. I-a spus: «Acesta este unul dintre semnele lui Allah.» Apoi l-a dus la Marwa și i-a spus: «Și acesta este unul dintre semnele lui Allah.»

Apoi l-a dus spre Minā. Când au ajuns la Jamrat al-ʿAqaba, Iblīs stătea lângă copac. Jibrīl a spus: «Rostește takbīr-ul și lovește-l cu pietricele!» Avraam a rostit takbīr-ul și l-a lovit cu pietricele. Apoi Iblīs a plecat și s-a așezat lângă Jamra din mijloc.

Când Jibrīl și Avraam au trecut pe lângă el, Jibrīl i-a spus: «Rostește takbīr-ul și lovește-l cu pietricele!» Avraam a rostit takbīr-ul și l-a lovit. Iblīs a plecat, căci ticălosul voise să introducă ceva în pelerinaj, dar n-a reușit. Apoi Jibrīl l-a luat de mână pe Avraam și l-a dus până la al-Mashʿar al-Ḥarām.

I-a spus: «Acesta este al-Mashʿar al-Ḥarām.» Apoi l-a luat de mână și l-a dus la ʿArafāt. I-a spus: «Ai înțeles ce ți-am arătat?» A repetat întrebarea de trei ori. Avraam a răspuns: «Da.»» De la Abū Mijlaz și Qatāda s-a relatat ceva asemănător.

Abū Dāwūd al-Ṭayālisī a spus: «Ḥammād ibn Salama ne-a relatat de la Abū al-ʿĀṣim al-Ghanawī, de la Abū al-Ṭufayl, de la Ibn ʿAbbās, care a spus: „Când lui Avraam i s-au arătat rânduielile pelerinajului, Iblīs i-a ieșit în cale la locul saʿy-ului, iar Avraam a alergat înaintea lui. Apoi Jibrīl l-a dus până la Minā și i-a spus: «Acesta este locul de popas al oamenilor.» Când a ajuns la Jamrat al-ʿAqaba, Iblīs i-a ieșit în cale, iar Avraam l-a lovit cu șapte pietricele, până când a plecat. Apoi l-a dus la Jamra din mijloc; Iblīs i-a ieșit în cale, iar el l-a lovit cu șapte pietricele, până când a plecat.

Apoi l-a dus la Jamra cea mai îndepărtată; Iblīs i-a ieșit în cale, iar el l-a lovit cu șapte pietricele, până când a plecat. Apoi l-a dus la Jamʿ și i-a spus: «Acesta este al-Mashʿar.» Apoi l-a dus la ʿArafāt și i-a spus: «Aceasta este ʿArafāt.» Jibrīl l-a întrebat: «Ai recunoscut?»”» (al-Aʿrāf: 159; al-Jumuʿa: 2; al-Aʿrāf: 158; al-Furqān: 74; Ibrāhīm: 35).

Tafsirul lui al-Baghawi

Cuvântul Celui Preaînalt: „Și [amintește] când Avraam ridica temeliile Casei, împreună cu Ismail.” (Coranul 2:127) Relatorii au spus: Allah Preaînaltul a creat locul Casei cu două mii de ani înaintea pământului. Era o masă albă pe apă, iar pământul a fost întins pornind de sub ea. Când Allah l-a coborât pe Adam, pacea fie asupra lui, pe pământ, acesta s-a simțit singur și I s-a plâns lui Allah Preaînaltul.

Atunci Allah a coborât Casa Frecventată [al-Bayt al-Ma‘mūr], făcută dintr-un rubin dintre rubinele Paradisului; avea două uși din smarald verde, una la răsărit și una la apus. A așezat-o în locul Casei și a spus: «O, Adam, am coborât pentru tine o Casă în jurul căreia să faci tawaf, așa cum se face în jurul Tronului Meu, și lângă care să te rogi, așa cum se roagă lângă Tronul Meu.» A coborât și Piatra [Neagră], care era albă, dar s-a înnegrit din pricina atingerii femeilor aflate la menstruație în perioada preislamică.

Adam a pornit pe jos din ținutul Indiei spre Mecca, iar Allah i-a rânduit un înger care să-i arate Casa. Adam a făcut pelerinajul la Casă și a îndeplinit ritualurile. Când a terminat, îngerii l-au întâmpinat și i-au spus: «Pelerinajul tău este bine primit, o, Adam! Noi am făcut pelerinaj la această Casă cu două mii de ani înaintea ta.»

Ibn ‘Abbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus: Adam a făcut de patruzeci de ori pelerinajul, mergând pe jos din India până la Mecca. Așa a rămas până în zilele Potopului. Atunci Allah Preaînaltul a ridicat-o la al patrulea cer; în fiecare zi intră în ea șaptezeci de mii de îngeri, care nu se mai întorc la ea. Allah l-a trimis pe Gabriel, pacea fie asupra lui, să ascundă Piatra Neagră în muntele Abū Qubays, pentru a o ocroti de Potop.

Locul Casei a rămas apoi pustiu până în vremea lui Avraam. După ce i s-au născut Ismail și Isaac, Allah Preaînaltul i-a poruncit lui Avraam să zidească o Casă în care să fie pomenit. El L-a rugat pe Allah Preaînaltul să-i arate locul acesteia, iar Allah a trimis Sakīna [liniștea divină] ca să-i arate locul Casei. Era un vânt vijelios, cu două capete, asemenea unui șarpe.

Allah i-a poruncit lui Avraam să zidească acolo unde se oprea Sakīna. Avraam a urmat-o până au ajuns la Mecca, iar Sakīna s-a strâns peste locul Casei, asemenea unei rogojini care se pliază. Aceasta este relatarea lui ‘Alī și al-Hasan. Ibn ‘Abbās a spus: Allah Preaînaltul a trimis un nor cât Ka‘ba, care înainta, iar Avraam mergea în umbra lui până au ajuns la Mecca.

Norul s-a oprit deasupra locului Casei, iar din el i s-a strigat lui Avraam: «Zidește pe umbra lui, fără să adaugi și fără să scazi.» S-a mai spus că Allah l-a trimis pe Gabriel să-i arate locul Casei, după cum spune Cel Preaînalt: „Și [amintește] când i-am arătat lui Avraam locul Casei.” (Coranul 22:26) Avraam și Ismail au zidit Casa: Avraam o construia, iar Ismail îi dădea pietrele. De aceea spune Allah Preaînaltul: „Și [amintește] când Avraam ridica temeliile Casei, împreună cu Ismail” — adică fundațiile ei; singularul lui „temelii” este „temelie”.

Al-Kisā’ī a spus: [înseamnă] zidurile Casei. Ibn ‘Abbās a spus: Casa a fost construită din pietre aduse de pe cinci munți: Ṭūr Sīnā’, Ṭūr Zītā, Lubnān — un munte din Siria —, al-Jūdī — un munte din Jazīra —, iar temeliile au fost făcute din [pietrele muntelui] Ḥirā’, un munte din Mecca. Când Avraam a ajuns la locul Pietrei Negre, i-a spus lui Ismail: «Adu-mi o piatră frumoasă, care să le fie oamenilor un semn.» Ismail i-a adus o piatră, iar Avraam i-a spus: «Adu-mi una mai frumoasă decât aceasta.»

Ismail a plecat s-o caute, iar muntele Abū Qubays a strigat: «O, Avraam, am la mine un lucru încredințat ție; ia-l!» Avraam a luat Piatra Neagră și a așezat-o la locul ei. S-a mai spus că Allah Preaînaltul a zidit în cer o Casă, numită al-Bayt al-Ma‘mūr și al-Ḍurāḥ, și le-a poruncit îngerilor să zidească Ka‘ba pe pământ, chiar dedesubtul ei, având aceeași măsură și înfățișare. S-a mai spus că Adam a fost primul care a zidit Ka‘ba, dar aceasta a fost ștearsă în vremea Potopului; apoi Allah i-a arătat locul lui Avraam, iar acesta a zidit-o din nou.

Cuvintele: „Domnul nostru, primește de la noi” — aici este subînțeles: „și cei doi spun: «Domnul nostru, primește de la noi zidirea noastră»”. „Tu ești Cel care Aude” — rugăciunea noastră — „Cel care Știe” — intențiile noastre.

„Domnul nostru, fă-ne supuși Ție” — unici în credință, ascultători, devotați și smeriți față de Tine. „Și din urmașii noștri” — adică dintre copiii noștri — „[fă] o comunitate” — un grup; comunitatea [umma] înseamnă adepții profeților — „supusă Ție”, smerită înaintea Ta. „Și arată-ne” — fă-ne să știm și să cunoaștem. Ibn Kathīr a citit cu rā’ul în repaus [sukūn], iar Abū ‘Amr cu rā’ul pronunțat rapid, fără a-i da vocala întreagă [ikhtilās]; ceilalți au citit cu kasra.

Ibn ‘Āmir și Abū Bakr au fost de acord cu lectura în sukūn în sūra Ḥā Mīm as-Sajda. Forma de bază este «ari’nā»; hamza a fost eliminată pentru ușurarea pronunțării, iar vocala ei a fost transferată la rā’. Cel care o citește cu sukūn spune: hamza a dispărut, așadar a dispărut și vocala ei. „Ritualurile noastre” — legile religiei noastre și rânduielile pelerinajului nostru.

S-a mai spus: locurile pelerinajului nostru. Mujāhid a spus: «locurile în care ne aducem jertfele, iar nusk [ritualul] înseamnă animalul sacrificat». S-a mai spus: locurile noastre de adorare. La origine, nusk înseamnă adorare, iar nāsik înseamnă adorator.

Allah Preaînaltul le-a răspuns rugii și l-a trimis pe Gabriel, care le-a arătat ritualurile în ziua de ‘Arafa. Când au ajuns la ‘Arafāt, [Gabriel] a spus: «Ai cunoscut [locul], o, Avraam?» El a răspuns: «Da.» De aici s-a numit timpul ‘Arafa, iar locul ‘Arafāt.

„Și primește căința noastră” — treci cu vederea greșelile noastre. „Tu ești Cel care primește căința, Milostivul.”