Rugăciunea pentru trimiterea unui Mesager

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

(„Doamne, trimite-le lor”): adică urmașilor noștri, („un Mesager dintre ei”), pentru ca rangul lor să fie mai înalt, să i se supună și să-l cunoască cu adevărat. („Care să le recite Versetele Tale”): rostindu-le, memorându-le și ajutându-i să le memoreze; („și să îi învețe Cartea și Înțelepciunea”): în privința sensului lor. („Și să îi purifice”): educându-i să săvârșească fapte bune și să se lepede de faptele rele, prin care sufletele nu se pot purifica.

(„Cu adevărat, Tu ești Al-ʿAzīz”): Cel care stăpânește toate lucrurile și a Cărui putere nu poate fi înfrântă de nimic; („Al-Ḥakīm”): Cel care așază lucrurile la locul potrivit. Așadar, prin puterea și înțelepciunea Ta, trimite-le acest Mesager. Allah le-a răspuns rugăciunii și l-a trimis pe acest nobil Mesager, prin care a avut milă de urmașii lor în special și de întreaga făptură în general. De aceea, Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Eu sunt rugăciunea tatălui meu Ibrahim”.

După ce Allah l-a cinstit atât de mult pe Ibrahim și a menționat însușirile sale desăvârșite, a spus:

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Allah Preaînaltul istorisește despre împlinirea rugăciunii lui Ibrahim pentru locuitorii Sanctuarului: el L-a rugat pe Allah să trimită printre ei un Mesager dintre ei, adică din urmașii lui Ibrahim. Această rugăciune primită a fost în acord cu hotărârea lui Allah, stabilită dinainte, de a-l desemna pe Muhammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, ca Mesager pentru cei neștiutori de carte, pentru ei și pentru toate celelalte popoare, dintre oameni și djinni.

Așa cum a spus Imam Ahmad: „ʿAbd al-Raḥmān ibn Mahdī ne-a relatat: Muʿāwiya ibn Ṣāliḥ ne-a relatat, de la Saʿīd ibn Suwayd al-Kalbī, de la ʿAbd al-Aʿlā ibn Hilāl al-Sulamī, de la al-ʿIrbāḍ ibn Sāriya, care a spus că Mesagerul lui Allah a zis: «Eu eram la Allah pecetluirea profeților, în timp ce Adam era încă întins în lutul său. Vă voi spune despre începutul acestui lucru: rugăciunea tatălui meu Ibrahim, vestea bună despre mine adusă de Isā și visul pe care l-a văzut mama mea. La fel, și mamele profeților au astfel de viziuni».”

Același hadith a fost relatat și de Ibn Wahb, al-Layth și scribul său ʿAbd Allāh ibn Ṣāliḥ, de la Muʿāwiya ibn Ṣāliḥ. Abū Bakr ibn Abī Maryam a relatat, de asemenea, de la Saʿīd ibn Suwayd, cu același lanț de transmitere.

Imam Ahmad a mai spus: „Abū al-Naḍr ne-a relatat: al-Faraj ne-a relatat, de la Luqmān ibn ʿĀmir, care a spus: L-am auzit pe Abū Umāma spunând: «I-am spus: O, Mesager al lui Allah, care a fost începutul misiunii tale?» El a răspuns: «Rugăciunea tatălui meu Ibrahim, vestea bună despre mine adusă de Isā și faptul că mama mea a văzut ieșind din ea o lumină care a luminat palatele Siriei».” Înțelesul este că primul care i-a pomenit numele și l-a făcut cunoscut oamenilor a fost Ibrahim, pacea fie asupra lui.

Numele său a fost mereu pomenit, cunoscut și răspândit între oameni, până când Isā, fiul Mariei, pacea fie asupra lui, ultimul dintre profeții israeliți în privința genealogiei, l-a numit limpede. Când a vorbit fiilor lui Israel, a spus: „Eu sunt un Mesager al lui Allah pentru voi, care întărește Tora trimisă înaintea mea și vă aduce vestea bună despre un Mesager care va veni după mine și al cărui nume va fi Aḥmad” [Aṣ-Ṣaff, 61:6]. De aceea, în acest hadith a spus: „Rugăciunea tatălui meu Ibrahim și vestea bună adusă de Isā, fiul Mariei”.

Cât despre cuvintele: „mama mea a văzut ieșind din ea o lumină care a luminat palatele Siriei”, s-a spus că a fost un vis văzut de ea când era însărcinată cu el, pe care l-a povestit oamenilor săi, iar acesta s-a răspândit și a devenit cunoscut printre ei, pregătind astfel cele ce aveau să urmeze. Menționarea deosebită a Siriei ca loc unde a apărut lumina este un indiciu al statornicirii și întăririi religiei sale în ținutul Siriei. De aceea, la sfârșitul vremurilor, Siria va fi un refugiu pentru Islam și pentru adepții săi; acolo va coborî Isā, fiul Mariei, la Damasc, lângă minaretul său alb din partea de est.

De aceea, în cele două Ṣaḥīḥ-uri se află: „Va exista mereu un grup din comunitatea mea care va rămâne biruitor întru adevăr. Nu le va face rău cel care îi părăsește sau li se împotrivește, până când va veni porunca lui Allah, iar ei vor fi în această stare”. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī se adaugă: „Ei se vor afla în Siria”. Abū Jaʿfar ar-Rāzī a relatat de la ar-Rabīʿ ibn Anas, de la Abū al-ʿĀliya, cu privire la cuvintele: („Doamne, trimite-le lor un Mesager dintre ei”), că se referă la comunitatea lui Muhammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui.

I s-a spus lui Ibrahim: „Rugăciunea ta a fost primită, iar aceasta se va împlini la sfârșitul vremurilor”. Același lucru l-au spus și as-Suddī și Qatāda.

Cuvintele lui Allah: („și să îi învețe Cartea”) înseamnă Coranul; („și Înțelepciunea”) înseamnă Sunna, potrivit lui al-Ḥasan, Qatāda, Muqātil ibn Ḥayyān, Abū Mālik și altora. S-a spus și că înseamnă înțelegerea religiei, iar aceste interpretări nu se contrazic.

(„Și să îi purifice”): ʿAlī ibn Abī Ṭalḥa a relatat de la Ibn ʿAbbās că aceasta înseamnă supunerea față de Allah și sinceritatea. Muḥammad ibn Isḥāq a spus, despre („și să îi învețe Cartea și Înțelepciunea”): îi învață binele, ca să-l urmeze, și răul, ca să se ferească de el; le vestește mulțumirea lui Allah față de ei atunci când I se supun și Îi sporesc ascultarea, ferindu-se de ceea ce Îl nemulțumește din nesupunerea față de El.

Cuvintele: („Cu adevărat, Tu ești Al-ʿAzīz, Al-Ḥakīm”) înseamnă: Al-ʿAzīz este Cel pe care nimic nu-L poate înfrânge și Care este Atotputernic; Al-Ḥakīm este Cel desăvârșit în faptele și cuvintele Sale, Care așază lucrurile la locul lor, potrivit înțelepciunii și dreptății Sale. [Vezi Sura Aṣ-Ṣaff, versetul 6.]

Tafsirul lui al-Baghawi

(„Doamne, trimite-le lor”): adică trimite un Mesager comunității musulmane, dintre urmașii lui Ibrahim și Ismail. S-a spus: dintre locuitorii Meccăi. („Un Mesager dintre ei”): adică un trimis; prin acesta se referă la Muhammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui.

As-Sayyid Abū al-Qāsim ʿAlī ibn Mūsā al-Mūsawī ne-a relatat: Abū Bakr Aḥmad ibn Muḥammad ibn ʿAbbās al-Balkhī mi-a relatat: Imam Abū Sulaymān Ḥamad ibn Muḥammad ibn Ibrāhīm al-Khaṭṭābī mi-a relatat: Muḥammad ibn al-Makkī mi-a relatat: Isḥāq ibn Ibrāhīm mi-a relatat: nepotul lui Ibn Wahb mi-a relatat: unchiul meu mi-a relatat, de la Muʿāwiya, de la Ṣāliḥ, de la Saʿīd ibn Suwayd, de la ʿAbd al-Aʿlā ibn Hilāl al-Sulamī, de la al-ʿIrbāḍ ibn Sāriya, de la Mesagerul lui Allah, care a spus: „Eu eram scris la Allah drept pecetluirea profeților, în timp ce Adam era încă întins în lutul său.

Vă voi spune despre începutul misiunii mele: eu sunt rugăciunea lui Ibrahim, vestea bună adusă de Isā și visul pe care l-a văzut mama mea când m-a născut: din ea a ieșit o lumină care i-a luminat palatele Siriei”. Prin „rugăciunea lui Ibrahim” se referă la această rugăciune a sa: el L-a rugat pe Allah să trimită un Mesager dintre fiii lui Ismail.

Ibn ʿAbbās a spus: „Toți profeții sunt dintre fiii lui Israel, cu excepția a zece: Nūḥ, Hūd, Ṣāliḥ, Shuʿayb, Lūṭ, Ibrāhīm, Ismāʿīl, Isḥāq, Yaʿqūb și Muḥammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor tuturor”.

(„Să recite”): să citească. („Versetele Tale”): Cartea Ta, adică Coranul. Un verset din Coran este un discurs continuu până la capătul său. S-a mai spus că versetul este un grup de litere; în arabă se spune: „oamenii au ieșit cu āyatihim”, adică în grupul lor.

(„Și să îi învețe Cartea”): adică Coranul. („Și Înțelepciunea”): Mujāhid a spus: „Înțelegerea Coranului”. Muqātil a spus: „Îndemnurile Coranului și hotărârile cuprinse în el”. Ibn Qutayba a spus: „Este cunoașterea și punerea ei în practică; omul nu poate fi înțelept până nu le reunește pe amândouă”.

S-a mai spus că este Sunna, că înseamnă hotărârile și judecata sau jurisprudența religioasă. Abū Bakr ibn Durayd a spus: „Orice cuvânt care te îndeamnă la o faptă nobilă sau te oprește de la ceva urât este înțelepciune”.

(„Și să îi purifice”): adică să-i curățe de politeism și de păcate. S-a spus și că ia zakātul din averile lor. Ibn Kaysān a spus: „Să depună mărturie pentru ei în Ziua Învierii, atestându-le dreptatea, atunci când ei vor da mărturie că profeții au transmis mesajul”. Aceasta este purificarea în sensul de a declara pe cineva drept și integru.

(„Cu adevărat, Tu ești Al-ʿAzīz, Al-Ḥakīm”): Ibn ʿAbbās a spus: „Al-ʿAzīz este Cel asemenea Căruia nu există nimeni”. Al-Kalbī a spus: „Răzbunătorul; dovada este cuvântul lui Allah Preaînaltul: «Allah este Atotputernic, Stăpân al răzbunării»”. S-a spus că înseamnă Cel de neatins, la Care mâinile nu pot ajunge și de Care nimic nu se poate apropia; s-a spus și că înseamnă Cel Puternic, căci măreția înseamnă putere. Allah a spus: „Noi i-am întărit cu un al treilea” [Yā Sīn, 36:14], adică i-am făcut puternici.

S-a spus și că înseamnă Biruitorul. Allah a relatat: „Și el m-a biruit în vorbire” [Ṣād, 38:23], adică m-a învins. Într-un proverb se spune: „Cel care învinge, ia prada” [expresie despre biruință și luarea bunurilor învinșilor]. [Vezi Āl ʿImrān, 3:4; Yā Sīn, 36:14; Ṣād, 38:23.]