Masa coborâtă din cer

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

Când Iisus, pacea fie asupra lui, a auzit acestea și a înțeles ce urmăreau ei, le-a împlinit cererea și a spus: „O, Allah, Stăpân al nostru! Coboară-ne nouă o masă servită din cer, ca să ne fie sărbătoare — pentru cel dintâi și pentru cel din urmă dintre noi — și un semn de la Tine!” Adică, ziua coborârii ei să fie o sărbătoare și un prilej de aducere-aminte a acestui semn măreț, astfel încât el să fie păstrat și să nu fie uitat odată cu trecerea timpului și repetarea anilor.

Tot astfel, Allah Preaînaltul a făcut ca sărbătorile și ritualurile musulmanilor să le amintească de semnele Sale și să le îndrepte atenția către tradițiile trimișilor și căile lor drepte, precum și către binefacerea și generozitatea Lui față de ei. „Și dă-ne hrană, căci Tu ești Cel mai Bun dintre cei care hrănesc!” Adică, fă-o să fie hrană pentru noi. Iisus, pacea fie asupra lui, a cerut ca masa să fie coborâtă și să slujească acestor două scopuri: folosul religios, fiind un semn care să dăinuie, și folosul lumesc, anume să fie hrană.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

„A spus Iisus, fiul Mariei: «O, Allah, Stăpân al nostru! Coboară-ne nouă o masă servită din cer, ca să ne fie sărbătoare — pentru cel dintâi și pentru cel din urmă dintre noi».” As-Suddī a spus: „Adică să luăm ziua în care a coborât drept sărbătoare, pe care să o cinstim noi și cei de după noi.” Sufyān ath-Thawrī a spus: „Adică o zi în care să ne rugăm.”

Qatādah a spus: „Au dorit ca ea să fie pentru urmașii lor de după ei.” Despre Salmān al-Fārisī se transmite: „Să fie un îndemn pentru noi și pentru cei de după noi.” S-a spus și că ea urma să fie suficientă pentru cei dintâi și pentru cei din urmă dintre ei.

„Și un semn de la Tine” — adică o dovadă pe care să o arăți, a puterii Tale asupra tuturor lucrurilor și a faptului că mi-ai răspuns la rugăminte, astfel încât ei să mă creadă în ceea ce le transmit de la Tine.

„Și dă-ne hrană” — adică dă-ne din partea Ta o hrană plăcută, fără osteneală și fără trudă. „Căci Tu ești Cel mai Bun dintre cei care hrănesc.”

Tafsirul lui al-Baghawi

„A spus Iisus, fiul Mariei” — atunci.

„O, Allah, Stăpân al nostru! Coboară-ne nouă o masă servită din cer.” S-a spus că el s-a spălat, a îmbrăcat o haină aspră, s-a rugat două rakʿāt, și-a plecat capul, și-a coborât privirea și a plâns, apoi a spus: „O, Allah, Stăpân al nostru! Coboară-ne nouă o masă servită din cer”.

„Ca să ne fie sărbătoare — pentru cel dintâi și pentru cel din urmă dintre noi” — adică un bine de la Allah pentru noi, o dovadă și o probă. Cuvântul „sărbătoare” desemnează ziua bucuriei; se numește astfel pentru că se revine de la necaz la bucurie. Este denumirea unui lucru pe care îl prăznuiești și care revine la tine. Ziua încheierii postului și cea a sacrificiului au fost numite sărbători fiindcă revin în fiecare an.

As-Suddī a spus: „Înseamnă să luăm ziua în care a coborât drept sărbătoare pentru cei dintâi și pentru cei din urmă dintre noi, adică să o cinstim noi și cei de după noi.” Sufyān a spus: „Să ne rugăm în ea.” Cuvintele „pentru cei dintâi dintre noi” se referă la oamenii vremii noastre, iar „pentru cei din urmă dintre noi” la cei care vor veni după noi. Ibn ʿAbbās a spus: „Cei din urmă dintre oameni vor mânca din ea, așa cum au mâncat cei dintâi.” „Și un semn de la Tine” — o dovadă și o probă. „Și dă-ne hrană, căci Tu ești Cel mai Bun dintre cei care hrănesc.”