Rugăciune pentru iertare și izbândă

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

Apoi a menționat cuvintele lor și cererea de ajutor adresată Domnului lor, spunând: „Și cuvântul lor nu a fost decât să spună...” — adică, în acele împrejurări grele: „Doamne, iartă-ne păcatele noastre și excesul nostru în purtarea noastră”. Excesul înseamnă depășirea limitei către ceea ce este interzis. Ei știau că păcatele și excesul se numără printre cele mai importante cauze ale părăsirii fără ajutor, iar renunțarea la ele se numără printre cauzele izbândei, de aceea L-au rugat pe Domnul lor să li le ierte.

Apoi nu s-au bizuit doar pe efortul pe care îl depuseseră pentru a răbda, ci s-au încrezut în Allah și L-au rugat să le întărească pașii în fața întâlnirii cu dușmanii necredincioși și să-i ajute împotriva lor. Astfel, ei au îmbinat răbdarea și îndepărtarea de opusul ei, căința și cererea de iertare, precum și cererea de ajutor de la Domnul lor. Prin urmare, Allah i-a ajutat și le-a hărăzit un deznodământ bun în această lume și în Viața de Apoi.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Ei nu aveau altă vorbă pe care să o rostească decât: „Doamne, iartă-ne păcatele noastre și excesul nostru în purtarea noastră, întărește-ne pașii și ajută-ne împotriva neamului necredincioșilor.”

Tafsirul lui al-Baghawi

Cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Și cuvântul lor...” — expresia este la cazul acuzativ ca predicat al verbului „a fost”, iar numele acestuia este propoziția „să spună”. Sensul este: cuvântul lor în momentul în care profetul lor a fost ucis nu a fost decât: „Doamne, iartă-ne păcatele noastre” — adică păcatele mici — „și excesul nostru în purtarea noastră” — adică păcatele mari — „și întărește-ne pașii”, ca să nu se clatine, „și ajută-ne împotriva neamului necredincioșilor”. [Este ca și cum Allah le-ar spune:] „De ce nu ați făcut și voi la fel și nu ați spus asemenea cuvinte, o, voi, companionii lui Muhammad?”