Recunoștință și fapte bune

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

„A zâmbit, amuzat de vorbele ei” — admirând elocvența furnicii, sfatul ei și felul frumos în care s-a exprimat. Aceasta era purtarea profeților, pacea fie asupra lor: desăvârșirea manierelor și uimirea manifestată la momentul potrivit, fără ca râsul lor să treacă de zâmbet. Așa se întâmpla cu Mesagerul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace: râsul lui era, în cea mai mare parte, un zâmbet. Căci hohotul de râs arată lipsă de judecată și purtare necuviincioasă, în timp ce absența zâmbetului și a uimirii atunci când se petrece ceva uimitor arată asprimea firii și tiranie. Mesagerii sunt mai presus de asemenea purtare.

Apoi Solomon I-a mulțumit lui Allah, Care îl adusese în acea stare, spunând: „Doamne, inspiră-mă” — adică: dăruiește-mi inspirația și ajută-mă „să-Ți mulțumesc pentru binecuvântarea Ta pe care ai revărsat-o asupra mea și asupra părinților mei”, căci binecuvântarea dăruită părinților este și o binecuvântare pentru copil. El L-a rugat pe Domnul să-l ajute să-I mulțumească pentru binecuvântările religioase și lumești revărsate asupra lui și asupra părinților săi.

„Și să săvârșesc o faptă bună de care Tu să fii mulțumit” — adică: ajută-mă să săvârșesc o faptă bună care să fie pe placul Tău, fiindcă este în acord cu porunca Ta, făcută cu sinceritate și ferită de lucrurile care o strică ori îi diminuează răsplata. „Și primește-mă, prin îndurarea Ta, printre robii Tăi cei evlavioși” — îndurarea, dintre care face parte și Paradisul, le este hărăzită celor evlavioși, potrivit treptelor și rangurilor lor. Aceasta este o pildă a stării lui Solomon pe care Allah ne-a relatat-o, când a auzit vorbele și chemarea furnicii.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

„A zâmbit, amuzat de vorbele ei, și a spus: «Doamne, inspiră-mă să-Ți mulțumesc pentru binecuvântarea Ta pe care ai revărsat-o asupra mea și asupra părinților mei și să săvârșesc fapte bune de care Tu să fii mulțumit»” — adică: inspiră-mă să-Ți mulțumesc pentru binecuvântarea pe care mi-ai dăruit-o, învățându-mă limbajul păsărilor și al animalelor, și pentru binecuvântarea dăruită părinților mei prin islamul lor și credința lor în Tine.

„Și primește-mă, prin îndurarea Ta, printre robii Tăi cei evlavioși” — adică, atunci când mă vei face să mor, alătură-mă robilor Tăi evlavioși și celor mai apropiați dintre cei aleși de Tine.

Cei care au spus, dintre comentatori, că această vale se afla în ținutul Șamului sau în altă parte, că furnica avea două aripi ca musca ori alte lucruri de acest fel, nu au adus nicio lămurire folositoare. S-a relatat de la Nawf al-Bikālī că furnicile lui Solomon erau cât lupii. Așa am văzut scris, cu litera „yā’” (ي), însă forma corectă este cu „bā’” (ب); aceasta este o eroare de copiere, iar Allah știe mai bine.

Scopul este să arătăm că Solomon, pacea fie asupra lui, a înțeles vorbele furnicii și a zâmbit, amuzat de ele — iar aceasta este, cu adevărat, un lucru măreț. Ibn Abī Ḥātim a spus: „Tatăl meu ne-a relatat: Muḥammad ibn Bashshār ne-a relatat: Yazīd ibn Hārūn ne-a relatat: Mis‘ar ne-a înștiințat, de la Zayd al-‘Amī, de la Abū aṣ-Ṣiddīq an-Nājī, care a spus: «Solomon, pacea fie asupra lui, a ieșit să se roage pentru ploaie și a văzut o furnică întinsă pe spate, cu picioarele ridicate spre cer, spunând: «O, Allah, noi suntem o făptură dintre făpturile Tale și nu ne putem lipsi de apa pe care ne-o dăruiești.

Dacă nu ne dai apă, vom pieri.» Solomon, pacea fie asupra lui, a spus: «Întoarceți-vă, căci vi s-a dat ploaie prin rugăciunea altcuiva decât voi.»”

S-a consemnat în colecția autentică a lui Muslim, printr-un lanț de transmitere de la ‘Abd ar-Razzāq, de la Ma‘mar, de la Hammām, de la Abū Hurayra, că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „Un profet dintre profeți a fost mușcat de o furnică. Atunci a poruncit să fie ars un mușuroi de furnici. Allah i-a revelat: «Pentru că te-a mușcat o singură furnică, ai nimicit o comunitate dintre comunitățile care Îl slăvesc [pe Allah]? De ce nu ai pedepsit o singură furnică?»”

Tafsirul lui al-Baghawi

Cuvintele lui Allah Preaînaltul: „A zâmbit, amuzat de vorbele ei.” Az-Zajjāj a spus: „Cei mai mulți dintre profeți râdeau zâmbind.” Cuvântul „amuzat” înseamnă „zâmbind”. S-a spus că la început a zâmbit, iar la urmă a râs.

‘Abd al-Wāḥid al-Malīḥī ne-a relatat: Aḥmad ibn ‘Abd Allāh an-Nu‘aymī ne-a relatat: Muḥammad ibn Yūsuf ne-a relatat: Muḥammad ibn Ismā‘īl ne-a relatat: Yaḥyā ibn Sulaymān mi-a relatat: Ibn Wahb mi-a relatat: ‘Amr — adică Ibn al-Ḥārith — ne-a relatat: an-Naḍr i-a relatat, de la Sulaymān ibn Yasār, de la ‘Ā’isha, care a spus: „Nu l-am văzut niciodată pe Mesagerul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, râzând cu gura larg deschisă, astfel încât să i se vadă omușorul; el doar zâmbea.”

‘Abd Allāh ibn ‘Abd aṣ-Ṣamad al-Jawzajānī ne-a relatat: Abū al-Qāsim al-Khuzā‘ī ne-a relatat: al-Haytham ibn Kulayb ne-a relatat: Abū ‘Īsā ne-a relatat: Qutayba ibn Sa‘īd ne-a relatat: Ibn Lahī‘a ne-a relatat, de la ‘Abd Allāh ibn al-Mughīra, de la ‘Abd Allāh ibn al-Ḥārith ibn Juz’, care a spus: „Nu am văzut pe nimeni zâmbind mai mult decât Mesagerul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.”

Muqātil a spus: Solomon a râs de vorbele furnicii, uimit, căci atunci când omul vede ceva cu care nu este obișnuit, se miră și râde. Apoi Solomon L-a lăudat pe Domnul său pentru binecuvântările pe care i le dăruise.

„Și a spus: «Doamne, inspiră-mă»” — adică: călăuzește-mă și inspiră-mă „să-Ți mulțumesc pentru binecuvântarea Ta pe care ai revărsat-o asupra mea și asupra părinților mei și să săvârșesc fapte bune de care Tu să fii mulțumit. Și primește-mă, prin îndurarea Ta, printre robii Tăi cei evlavioși” — adică: primește-mă în rândul lor, înscrie-mi numele alături de numele lor și adună-mă împreună cu ei. Ibn ‘Abbās a spus: El îi avea în vedere pe Avraam, Ismail, Isaac, Iacov și profeții care au venit după ei. S-a spus și că sensul este: «Primește-mă în Paradis, prin îndurarea Ta, împreună cu robii Tăi cei evlavioși.»