Răbdare și statornicie în credință

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

„Și nu te răzbuni pe noi” înseamnă: „Ce găsești de mustrat la noi, încât ne învinuiești și ne ameninți?” Nu avem nicio vină în afară de faptul că am crezut în Domnul nostru. Dacă aceasta este o vină pentru care suntem mustrați și merităm pedeapsa, atunci aceasta este vina noastră. Apoi L-au rugat pe Allah să-i întărească și să le dăruiască răbdare, spunând: „Doamne, revarsă”, adică: „toarnă asupra noastră răbdare”, o răbdare mare, după cum sugerează forma nehotărâtă.

Căci aceasta este o încercare cumplită, care poate duce la pierderea vieții, iar pentru a trece prin ea este nevoie de multă răbdare, ca inimile să rămână statornice, credincioșii să fie liniștiți în credința lor și marea tulburare să-i părăsească. „Și fă-ne să murim musulmani”, adică supuși poruncii Tale și următori ai Trimisului Tău. Se pare că Faraon a pus în aplicare amenințarea la care făcuse aluzie, iar Allah Preaînaltul i-a întărit în credință.

În schimb, Faraon, dregătorii săi și oamenii de rând care i-au urmat pe aceștia s-au arătat trufași față de semnele lui Allah și le-au tăgăduit pe nedrept și din semeție: „semnele, când au ajuns la noi”.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Ei au spus: „Doamne, revarsă asupra noastră răbdare”, adică: „Cuprinde-ne cu răbdare în privința religiei Tale și fă-ne statornici în ea”, „și fă-ne să murim musulmani”, adică următori ai profetului Tău, Moise, pacea fie asupra lui. I-au spus lui Faraon: „Hotărăște ceea ce ai de hotărât; tu nu poți hotărî decât în această viață lumească. Noi am crezut în Domnul nostru, ca să ne ierte păcatele și ceea ce ne-ai silit să facem din vrăjitorie. Allah este mai bun și mai dăinuitor.

Cel care vine la Domnul său ca nelegiuit va avea Gheena; acolo nu va muri și nici nu va trăi. Iar cei care vin la El ca credincioși, făcând fapte bune, vor avea treptele cele mai înalte” (Tā-Hā, 72–75). La începutul zilei erau vrăjitori, iar la sfârșitul ei au devenit martiri evlavioși. Ibn Abbas, Ubayy ibn Umayr, Qatada și Ibn Jurayj au spus: „La începutul zilei erau vrăjitori, iar la sfârșitul ei au devenit martiri.”

Tafsirul lui al-Baghawi

„Și ce găsești de mustrat la noi” înseamnă: „Ce anume nu-ți place la noi?” Ad-Dahhak și alții au spus: „Ce ne reproșezi?” Ata a spus: „Ce vină avem înaintea ta pentru care să ne pedepsești, în afară de faptul că am crezut în semnele Domnului nostru, când au ajuns la noi?” Apoi au căutat ocrotire la Allah, Cel Preaînalt, și au spus: „Doamne, revarsă”, adică: „toarnă”, „asupra noastră răbdare și fă-ne să murim musulmani”.

Al-Kalbi a menționat că Faraon le-a tăiat mâinile și picioarele și i-a răstignit. Alții au spus că nu a putut să le facă aceasta, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul: „Nu vor ajunge la voi. Prin semnele Noastre, voi doi și cei care vă urmează veți fi biruitori” (Al-Qasas, 35).