Rugăciunea lui Moise pentru popor

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

După ce fiii lui Israel s-au căit și s-au întors la judecata sănătoasă, Moise a ales dintre ei șaptezeci de bărbați dintre cei mai buni, ca să ceară iertare pentru poporul lor înaintea Domnului lor. Allah le-a hotărât un timp de întâlnire la care să fie prezenți. Când au ajuns acolo, au spus: „O, Moise, arată-ni-L pe Allah deschis!” Prin aceasta au îndrăznit foarte mult față de Allah și s-au purtat necuviincios față de El.

Atunci i-a cuprins cutremurul, au căzut fără cunoștință și au murit. Moise, pacea fie asupra lui, nu a încetat să se roage cu umilință și stăruință, spunând: „Domnul meu, dacă ai fi voit, i-ai fi nimicit mai înainte să vină aici, într-o stare în care să poată cere iertare pentru poporul lor. Ei au ajuns să fie cei nedrepți. Oare ne vei nimici pentru ceea ce au făcut cei nesăbuiți dintre noi?”, adică cei slabi la minte și nechibzuiți?

Moise s-a rugat cu umilință lui Allah și a cerut iertare, spunând că aceia care au cutezat împotriva lui Allah nu aveau minți desăvârșite care să-i oprească de la ceea ce au spus și au făcut și că au fost cuprinși de o încercare care îl poate tulbura pe om și îl poate face să se teamă pentru pierderea credinței sale. A spus: „Aceasta nu este decât încercarea Ta: prin ea îl duci în rătăcire pe cel care voiești și îl călăuzești pe cel care voiești. Tu ești Ocrotitorul nostru. Iartă-ne și îndură-Te de noi, căci Tu ești Cel mai bun dintre iertători!”

Adică: Tu ești Cel mai bun dintre cei care iartă, Cel mai îndreptățit să se îndure și Cel mai generos în a dărui și a face bine. De parcă Moise, pacea fie asupra lui, ar fi spus: „O, Doamne, ceea ce urmărim cu toții în primul rând este să ne supunem Ție și să credem în Tine. Cel căruia i-ai dat minte și judecată sănătoasă și căruia i-ai dăruit izbândă a rămas statornic. Cât despre cel a cărui minte a slăbit, a cărui judecată a fost nechibzuită și pe care încercarea l-a abătut, acesta a făcut ceea ce a făcut din aceste două pricini.

Cu toate acestea, Tu ești Cel mai Milostiv dintre cei milostivi și Cel mai bun dintre iertători. Iartă-ne și îndură-Te de noi!” Allah i-a răspuns rugăminții, i-a readus la viață după moarte și le-a iertat păcatele.

În încheierea rugăciunii sale, Moise a spus: „Prescrie pentru noi binele în această lume”, adică știință folositoare, hrană îmbelșugată și fapte bune, „și în Viața de Apoi”, adică ceea ce Allah a pregătit ca răsplată pentru robii Săi evlavioși. „Noi ne-am întors la Tine”, adică ne-am întors la Tine, mărturisindu-ne neajunsurile și îndreptându-ne către Tine în toate treburile noastre.

Allah Preaînaltul a spus: „Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei pe care voiesc”, dintre cei nenorociți și care se expun pricinilor ei, „iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile”: întreaga lume de sus și de jos, pe cel evlavios și pe cel nelegiuit, pe credincios și pe necredincios. Nu există vreo făptură căreia să nu-i fi ajuns îndurarea lui Allah și care să nu fi fost cuprinsă de binefacerea și dărnicia Lui. Însă îndurarea specială, care aduce fericirea în această lume și în Viața de Apoi, nu este pentru toată lumea.

De aceea a spus despre ea: „O voi prescrie pentru cei care se tem de păcate, mici și mari, plătesc Dania obligatorie celor îndreptățiți la ea și cred în semnele Noastre.” Credința desăvârșită în semnele lui Allah presupune cunoașterea înțelesului lor și făptuirea potrivit cerințelor lor; aceasta include urmarea Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, în mod vădit și lăuntric, în principiile și ramurile religiei.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Ali ibn Abi Talha a relatat de la Ibn Abbas, în comentariul acestui verset: Allah i-a poruncit lui Moise să aleagă șaptezeci de bărbați dintre oamenii săi. El a ales șaptezeci de bărbați și a plecat cu ei într-un loc deschis, ca să-L roage pe Domnul lor. Printre lucrurile pe care I le-au cerut lui Allah se afla și aceasta: „O, Allah, dă-ne ceea ce nu ai dat nimănui înaintea noastră și nu vei da nimănui după noi.” Allah a dezaprobat această rugăciune a lor.

„Domnul meu, dacă ai fi voit, i-ai fi nimicit mai înainte, și pe mine [de asemenea]” — până la sfârșitul versetului.

As-Suddi a spus: Allah i-a poruncit lui Moise să vină la El împreună cu niște oameni dintre fiii lui Israel, ca să-și ceară iertare pentru adorarea vițelului. Allah le-a hotărât o întâlnire, iar Moise a ales cu grijă șaptezeci de bărbați dintre oamenii săi. Apoi a plecat cu ei ca să ceară iertare. Când au ajuns în acel loc, ei au spus: „Nu te vom crede, Moise, până nu-L vom vedea pe Allah deschis, căci tu ai vorbit cu El; arată-ni-L!”

Atunci i-a lovit trăsnetul și au murit. Moise s-a ridicat plângând, rugându-L pe Allah și spunând: „Doamne, ce le voi spune fiilor lui Israel când mă voi întoarce la ei, după ce i-ai nimicit pe cei mai buni dintre ei? Domnul meu, dacă ai fi voit, i-ai fi nimicit mai înainte, și pe mine [de asemenea]”.

Muhammad ibn Ishaq a spus: Moise a ales dintre fiii lui Israel șaptezeci dintre cei mai buni. Le-a spus: „Mergeți la Allah, căiți-vă înaintea Lui pentru ceea ce ați făcut și cereți-I să-i ierte pe cei pe care i-ați lăsat în urma voastră din poporul vostru. Țineți post, curățiți-vă și curățiți-vă hainele.” A plecat cu ei spre Muntele Sinai, la întâlnirea pe care Domnul său i-o hotărâse; el nu venea acolo decât cu îngăduința și știința Lui.

Cei șaptezeci i-au spus lui Moise — după cum mi s-a relatat — după ce făcuseră ceea ce le poruncise și porniseră cu el să se întâlnească cu Domnul său: „Cere-I să ne lase să auzim vorbirea Domnului nostru.” El a spus: „Voi face asta.” Când Moise s-a apropiat de munte, un stâlp de nori a coborât asupra lui și a învăluit întregul munte. Moise s-a apropiat, a intrat în nor și le-a spus oamenilor: „Apropiați-vă!”

Când Allah îi vorbea, pe fruntea lui Moise apărea o lumină strălucitoare, la care niciun om nu putea să se uite; de aceea era ocrotit de un văl. Oamenii s-au apropiat și, când au intrat, au căzut cu fața la pământ și L-au auzit vorbind cu Moise, poruncindu-i și oprindu-l: „Fă aceasta și nu face aceea.” După ce i-a încredințat poruncile Sale, norul s-a ridicat de la Moise, iar el s-a întors la ei. Ei i-au spus lui Moise: „Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah deschis.”

Atunci i-a lovit cutremurul — adică trăsnetul —, sufletele le-au fost smulse și au murit cu toții. Moise s-a ridicat, stăruind în rugămintea sa către Domnul, rugându-L și implorându-L: „Domnul meu, dacă ai fi voit, i-ai fi nimicit mai înainte, și pe mine [de asemenea]. Ei s-au purtat nechibzuit; oare îi vom nimici și pe cei din fiii lui Israel pe care i-am lăsat în urmă?”

Sufyan ath-Thawri a spus: Mi-a relatat Abu Ishaq, de la Umara ibn Abd as-Saluli, de la Ali ibn Abi Talib, Allah să fie mulțumit de el, care a spus: „Moise, Aaron, Shabbar și Shabbir au pornit la drum și au ajuns la poalele unui munte. Aaron s-a întins pe un pat, iar Allah, Puternicul și Mărețul, i-a luat sufletul. Când Moise s-a întors la fiii lui Israel, ei l-au întrebat: «Unde este Aaron?» El a răspuns: «Allah, Puternicul și Mărețul, l-a luat.»

Ei i-au spus: «Tu l-ai omorât. Ne-ai invidiat pentru firea lui blândă și pentru gingășia lui» — sau cuvinte asemănătoare. Moise le-a spus: «Alegeți pe cine vreți.» Ei au ales șaptezeci de bărbați. Aceasta este semnificația cuvintelor Celui Preaînalt: «Moise a ales dintre oamenii săi șaptezeci de bărbați.»

Când au ajuns la Aaron, i-au spus: «O, Aaron, cine te-a omorât?» El a răspuns: «Nu m-a omorât nimeni; Allah mi-a luat sufletul.» Ei i-au spus: «O, Moise, nu vom mai nesocoti porunca ta după ziua de azi.» Atunci i-a cuprins cutremurul.”

Ali a spus: „Moise s-a întors când la dreapta, când la stânga, zicând: «Doamne, dacă ai fi voit, i-ai fi nimicit mai înainte, și pe mine [de asemenea]. Oare ne vei nimici pentru ceea ce au făcut cei nesăbuiți dintre noi? Aceasta nu este decât încercarea Ta: prin ea îl duci în rătăcire pe cel care voiești și îl călăuzești pe cel care voiești.»” Allah i-a readus la viață și i-a făcut pe toți profeți.

Această relatare este foarte neobișnuită, iar eu nu îl cunosc pe Umara ibn Abd. Shu‘ba a relatat-o și el de la Abu Ishaq, de la un bărbat dintre Banu Salul, de la Ali, pomenind aceeași relatare.

Ibn Abbas, Mujahid, Qatada și Ibn Jurayj au spus: Cutremurul i-a cuprins fiindcă nu s-au îndepărtat de poporul lor atunci când acesta a adorat vițelul și nu i-au oprit. Această explicație este susținută de cuvintele lui Moise: „Oare ne vei nimici pentru ceea ce au făcut cei nesăbuiți dintre noi?” și de cuvintele: „Aceasta nu este decât încercarea Ta.” Adică: încercarea, testul și punerea la probă din partea Ta.

Astfel au spus Ibn Abbas, Sa‘id ibn Jubayr, Abu al-Aliya, Rabi ibn Anas și alți învățați dintre primii și cei de mai târziu. Nu are alt înțeles decât acesta: „Porunca Îți aparține numai Ție, iar judecata este numai a Ta. Se întâmplă ceea ce voiești. Îl duci în rătăcire pe cel care voiești și îl călăuzești pe cel care voiești.

Nu este călăuzire pentru cel pe care l-ai dus în rătăcire și nimeni nu-l poate duce în rătăcire pe cel pe care l-ai călăuzit. Nimeni nu poate da ceea ce Tu ai oprit și nimeni nu poate opri ceea ce Tu ai dat. Întreaga stăpânire și întreaga judecată Îți aparțin. A Ta este creația și a Ta este porunca.”

Cuvintele „Tu ești Ocrotitorul nostru. Iartă-ne și îndură-Te de noi, căci Tu ești Cel mai bun dintre iertători” înseamnă că iertarea este acoperirea păcatului și renunțarea la pedepsirea lui. Când mila este pomenită alături de iertare, ea înseamnă că omul nu va fi lăsat să repete acel păcat în viitor. „Tu ești Cel mai bun dintre iertători” înseamnă: nimeni nu iartă păcatele în afară de Tine.

„Și prescrie pentru noi binele în această lume și în Viața de Apoi.” Prima parte a rugăciunii cere îndepărtarea lucrului nedorit, iar aceasta cere dobândirea lucrului urmărit. „Și prescrie pentru noi binele în această lume și în Viața de Apoi” înseamnă: hotărăște și statornicește pentru noi binele în amândouă. Explicarea acestuia a fost prezentată mai înainte, în sura Al-Baqara.

„Noi ne-am întors la Tine” înseamnă: ne-am căit, ne-am întors și ne-am îndreptat către Tine. Așa au spus Ibn Abbas, Sa‘id ibn Jubayr, Mujahid, Abu al-Aliya, ad-Dahhak, Ibrahim at-Taymi, as-Suddi, Qatada și alții. Acesta este și înțelesul cuvântului în limba arabă. Ibn Jarir a spus: Ibn Waki ne-a relatat, de la tatăl său, de la Sharik, de la Jabir, de la Abdullah ibn Najih, de la Ali, Allah să fie mulțumit de el, care a spus: „Iudeii au fost numiți astfel fiindcă au spus: «Noi ne-am întors la Tine».”

Jabir este Ibn Yazid al-Ju‘fi și este slab [ca transmițător].

Allah a răspuns rugăciunii lui Moise: „Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei pe care voiesc, iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile.” Adică: fac ceea ce voiesc și hotărăsc ceea ce doresc; în toate acestea se află înțelepciunea și dreptatea. Slăvit fie El, nu există altă divinitate în afară de El. Cuvintele „Îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile” sunt un verset măreț prin caracterul său cuprinzător și general, asemenea cuvintelor prin care Allah relatează despre purtătorii Tronului și cei din jurul lui că spun: „Domnul nostru, Tu cuprinzi toate lucrurile cu milă și știință” (Ghafir, 7).

Imam Ahmad a spus: Abd as-Samad ne-a relatat, tatăl său ne-a relatat, al-Jurayri ne-a relatat, de la Abu Abdullah al-Jushami, de la Jundub — adică Jundub ibn Abdullah al-Bajali, Allah să fie mulțumit de el — care a spus: „Un beduin a venit, și-a îngenuncheat cămila, i-a legat genunchiul, apoi s-a rugat în spatele Trimisului lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. După ce Trimisul lui Allah și-a încheiat rugăciunea, omul a venit la cămila sa, a desfăcut legătura, s-a urcat pe ea și a strigat: «O, Allah, îndură-Te de mine și de Muhammad și nu mai include pe nimeni altcineva în mila noastră!»

Trimisul lui Allah a spus: «Care dintre voi credeți că este mai rătăcit: acesta sau cămila lui? N-ați auzit ce a spus?» Ei au răspuns: «Ba da.» El a spus: «Ați restrâns o milă largă! Allah, Puternicul și Mărețul, a creat o sută de îndurări.

A coborât una singură, prin care făpturile manifestă compasiune unele față de altele — djinnii, oamenii și animalele — și a păstrat la El nouăzeci și nouă de îndurări. Care dintre voi credeți că este mai rătăcit: el sau cămila lui?»” Abu Dawud a relatat-o de la Ali ibn Nasr, de la Abd as-Samad ibn Abd al-Warith.

Tot Imam Ahmad a spus: Yahya ibn Sa‘id ne-a relatat, de la Sulayman, de la Abu Uthman, de la Profet, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, care a spus: „Allah, Puternicul și Mărețul, are o sută de îndurări. Printr-una dintre ele făpturile manifestă milă unele față de altele, iar prin ea animalele sălbatice sunt blânde cu puii lor. Celelalte nouăzeci și nouă au fost păstrate până în Ziua Învierii.”

Numai Muslim a relatat această versiune: el a transmis-o de la Sulayman — adică Ibn Tarkhan — și Dawud ibn Abi Hind, amândoi de la Abu Uthman, al cărui nume era Abd ar-Rahman ibn Mall, de la Salman, persanul, de la Profet, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.

Imam Ahmad a spus: Affan ne-a relatat, Hammad ne-a relatat, de la Asim ibn Bahdala, de la Abu Salih, de la Abu Hurayra, că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „Allah are o sută de îndurări. La El sunt nouăzeci și nouă, iar una a pus-o printre voi, ca să arătați milă unii față de alții — djinnii, oamenii și toate făpturile. Când va veni Ziua Învierii, o va alătura celorlalte.” Ahmad a relatat-o numai prin acest lanț de transmitere.

Ahmad a spus: Affan ne-a relatat, Abd al-Wahid ne-a relatat, al-A‘mash ne-a relatat, de la Abu Salih, de la Abu Sa‘id, care a spus: Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „Allah are o sută de îndurări și a împărțit între făpturi o singură parte, prin care oamenii, animalele sălbatice și păsările manifestă milă unii față de alții.” Ibn Majah a relatat-o de la Abu Mu‘awiya, de la al-A‘mash.

Al-Hafiz Abu al-Qasim at-Tabarani a spus: Muhammad ibn Uthman ibn Abi Shayba ne-a relatat, Ahmad ibn Yunus ne-a relatat, Sa‘d Abu Ghaylan ash-Shaybani ne-a relatat, de la Hammad ibn Abi Sulayman, de la Ibrahim, de la Silah ibn Zufar, de la Hudhayfa ibn al-Yaman, Allah să fie mulțumit de el, care a spus că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, va intra în Paradis chiar și cel păcătos în religia sa și nechibzuit în treburile vieții sale.

Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, va intra în Paradis chiar și acela pe care focul l-a mistuit din pricina păcatului său. Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, Allah va ierta în Ziua Învierii cu o iertare atât de mare, încât și Iblis va spera să aibă parte de ea.” Acest hadith este foarte neobișnuit, iar eu nu îl cunosc pe acest Sa‘d.

Cuvintele „O voi prescrie pentru cei care se tem de păcat” înseamnă: voi face ca îndurarea Mea să le fie neapărată, prin bunăvoința și dărnicia Mea față de ei, așa cum Allah a spus: „Domnul vostru Și-a prescris sieși îndurarea” (Al-An‘am, 54). „Pentru cei care se tem” înseamnă: voi face ca ea să le fie celor înzestrați cu aceste însușiri; ei sunt comunitatea lui Muhammad, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, cei care se feresc de asocierea altora cu Allah și de păcatele grave. „Și plătesc Dania” — s-a spus că este Dania sufletelor, iar după altă interpretare este Dania averilor.

Este posibil să le cuprindă pe amândouă, căci acest verset este din perioada meccană. „Și cei care cred în semnele Noastre” înseamnă: cei care le socotesc adevărate. (Al-A‘raf, 201; Ghafir, 7; Al-An‘am, 54; Dania.)

Tafsirul lui al-Baghawi

Cuvintele Celui Preaînalt: „Moise a ales dintre oamenii săi” înseamnă: dintre oamenii săi. Cuvântul se află la acuzativ prin omiterea unei prepoziții. „Șaptezeci de bărbați pentru timpul întâlnirii Noastre.” Acest lucru dovedește că nu toți au adorat vițelul.

As-Suddi a spus: Allah Preaînaltul i-a poruncit lui Moise să vină la El împreună cu niște oameni dintre fiii lui Israel, ca să-și ceară iertare pentru adorarea vițelului. Moise a ales dintre oamenii săi șaptezeci de bărbați. Când au ajuns în acel loc, au spus: „Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah deschis.” Atunci i-a lovit trăsnetul și au murit.

Ibn Ishaq a spus: Moise i-a ales pentru ca ei să se căiască înaintea lui Allah pentru ceea ce făcuseră și să-I ceară să-i ierte pe cei pe care îi lăsaseră în urma lor din poporul lor. Aceasta dovedește că toți au adorat vițelul.

Qatada, Ibn Jurayj și Muhammad ibn Ka‘b au spus: „I-a cuprins cutremurul” fiindcă nu s-au îndepărtat de poporul lor când acesta a adorat vițelul și nu l-au îndemnat la ceea ce este bine și nu l-au oprit de la ceea ce este rău. Ibn Abbas a spus: Cei șaptezeci care au spus: „Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah deschis”, iar apoi i-a lovit trăsnetul — Al-Baqara, 55 — au fost alții decât cei șaptezeci pe care i-a cuprins cutremurul. Allah Preaînaltul i-a poruncit lui Moise să aleagă șaptezeci de bărbați dintre oamenii săi. El i-a ales și a plecat cu ei într-un loc deschis, ca să-L roage pe Domnul lor.

Printre lucrurile pe care I le-au cerut se afla aceasta: „O, Allah, dă-ne ceea ce nu ai dat nimănui înaintea noastră și nu vei da nimănui după noi.” Allah a dezaprobat această rugăciune a lor, iar cutremurul i-a cuprins.

Wahb a spus: Cutremurul nu a fost un sunet, ci, când oamenii au văzut acea măreție impunătoare, au fost cuprinși de tremur, s-au agitat și au tremurat, până aproape să li se despartă încheieturile. Când Moise a văzut aceasta, i-a fost milă de ei și s-a temut că vor muri. Pierderea lor l-a întristat profund, căci ei îi erau ajutoare în săvârșirea binelui, ascultători și supuși. Atunci s-a rugat, a plâns și L-a implorat pe Domnul său.

Allah a îndepărtat de la ei acel cutremur; s-au liniștit și au auzit vorbirea Domnului lor. Aceasta este semnificația cuvintelor Celui Preaînalt: „El a spus” — adică Moise: „Domnul meu, dacă ai fi voit, i-ai fi nimicit mai înainte”, adică din pricina adorării vițelului, „și pe mine [de asemenea]”, pentru uciderea egipteanului. „Oare ne vei nimici pentru ceea ce au făcut cei nesăbuiți dintre noi?”, adică adoratorii vițelului. Moise a spus aceasta sub forma unei întrebări: „Oare ne vei nimici pentru fapta celor nesăbuiți?”

Al-Mubarrad a spus că formularea „Oare ne vei nimici pentru ceea ce au făcut cei nesăbuiți dintre noi?” este o întrebare de implorare, cu sensul: „Nu ne nimici!” Moise știa că Allah Preaînaltul este prea drept ca să-l pedepsească pe altul pentru vina făptașului.

Cuvintele Celui Preaînalt: „Aceasta nu este decât încercarea Ta” înseamnă că situația în care au căzut cei nesăbuiți nu a fost decât încercarea și punerea Ta la probă: prin ea ai dus în rătăcire unii oameni, iar ei au căzut în încercare, și ai călăuzit alții, ocrotindu-i, astfel încât au rămas statornici în religia Ta. Aceasta este semnificația cuvintelor: „Îl duci în rătăcire pe cel care voiești și îl călăuzești pe cel care voiești. Tu ești Ocrotitorul nostru”, adică Sprijinitorul și Păzitorul nostru. „Iartă-ne și îndură-Te de noi, căci Tu ești Cel mai bun dintre iertători.”

„Și prescrie pentru noi” înseamnă: hotărăște pentru noi. „Binele în această lume” înseamnă binecuvântarea și ocrotirea sănătății, „și în Viața de Apoi” — adică în Viața de Apoi — „binele”, adică iertarea și Paradisul. „Noi ne-am întors la Tine” înseamnă: ne-am căit înaintea Ta. „El a spus”, Allah Preaînaltul: „Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei pe care voiesc” dintre făpturile Mele.

„Îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile”, adică este cuprinzătoare pentru toate lucrurile.

Al-Hasan și Qatada au spus: Îndurarea lui Allah îi cuprinde în această lume pe cei evlavioși și pe cei nelegiuiți, iar în Ziua Învierii este numai pentru cei evlavioși. Atiyya al-Awfi a spus: Îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile, însă ea nu devine obligatorie decât pentru cei care se tem de Allah. Necredinciosul primește hrană și este apărat de rău prin credincioși, datorită vastității îndurării lui Allah față de credincioși, și astfel trăiește în ea.

Când ajunge în Viața de Apoi, îndurarea le este rezervată în mod obligatoriu credincioșilor, asemenea celui care se luminează la lampa altuia, iar apoi proprietarul ia lampa cu sine.

Ibn Abbas, Allah să fie mulțumit de amândoi, Qatada și Ibn Jurayj au spus: Când a fost revelat versetul „Îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile”, Iblis a spus: „Și eu sunt dintre acele lucruri.” Atunci Allah Preaînaltul a spus: „O voi prescrie pentru cei care se tem de Allah, plătesc Dania și cred în semnele Noastre.” Iudeii și creștinii și-au dorit să primească această îndurare și au spus: „Noi ne temem de Allah, credem și plătim Dania.” Însă Allah a rezervat-o acestei comunități și a spus: