Rugăciunea lui Ibrahim pentru mântuire

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

„Și fă-mă pe mine unul dintre moștenitorii Grădinii Plăcerii”, adică dintre locuitorii Paradisului, pe care Allah li-l va da ca moștenire. Allah i-a răspuns rugăciunii și i-a înălțat rangul în Grădinile Plăcerii.

Apoi el, pacea fie asupra lui, L-a rugat pe Domnul său, spunând: „Doamne, dă-mi înțelepciune”, adică multă cunoaștere, prin care să cunosc hotărârile, ceea ce este îngăduit și ceea ce este oprit și să judec între oameni; „și alătură-mă celor drepți”, dintre frații săi, profeții și trimișii.

„Și fă să am un cuvânt de laudă sinceră printre cei de pe urmă”, adică fă ca lauda sinceră la adresa mea să dăinuie până la sfârșitul vremurilor. Allah i-a răspuns rugăciunii și i-a dăruit cunoaștere și înțelepciune, prin care a devenit unul dintre cei mai aleși trimiși. L-a alăturat fraților săi, trimișii, și l-a făcut iubit, primit, venerat și lăudat în toate comunitățile și în toate timpurile. Allah Preaînaltul a spus: „Și am lăsat pentru el [o pomenire frumoasă] printre cei de pe urmă.

Pace asupra lui Ibrahim! Astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac bine. El a fost dintre robii Noștri credincioși.”

„Și iartă-l pe tatăl meu, căci el a fost dintre cei rătăciți.” Această rugăciune a fost rostită în urma făgăduinței pe care Ibrahim i-o făcuse tatălui său: „Voi cere iertare pentru tine de la Domnul meu. El a fost binevoitor cu mine.” Allah Preaînaltul a spus: „Iar cererea de iertare a lui Ibrahim pentru tatăl său nu a fost decât ca urmare a unei făgăduințe pe care i-o făcuse.

Dar când i s-a arătat limpede că acesta era dușman al lui Allah, s-a dezis de el. Ibrahim era, cu adevărat, milos și îngăduitor.”

„În Ziua în care nu vor folosi nici averea, nici copiii, în afară de cel care vine la Allah cu o inimă curată.” Acesta este cel care va avea folos înaintea Ta, prin aceasta va fi izbăvit de pedeapsă și va dobândi răsplata cea mare. Inima curată este cea ferită de asocierea altora cu Allah, de îndoială, de iubirea răului și de stăruința în inovații și păcate.

Faptul că este ferită de acestea presupune că ea este caracterizată de contrariile lor: sinceritate, cunoaștere, certitudine și iubirea binelui, pe care îl socotește frumos în inima sa; voința și iubirea omului urmează iubirea lui Allah, iar dorințele sale urmează ceea ce a venit de la Allah.

„Și să nu mă acoperi de rușine în Ziua când vor fi înviați”, adică să nu mă umilești prin mustrarea pentru unele păcate, pedepsirea sau dezvăluirea lor, ci fă-mă fericit în acea Zi.

„În Ziua în care nu vor folosi nici averea, nici copiii, în afară de cel care vine la Allah cu o inimă curată.” Acesta este cel care va avea folos înaintea Ta, prin aceasta va fi izbăvit de pedeapsă și va dobândi răsplata cea mare.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Cuvintele Celui Preaînalt: „Și fă-mă unul dintre moștenitorii Grădinii Plăcerii” înseamnă: binecuvântează-mă în această lume, făcând ca pomenirea mea frumoasă să dăinuie după moartea mea, iar în Viața de Apoi fă-mă dintre moștenitorii Grădinii Plăcerii.

De aceea a spus: „În afară de cel care vine la Allah cu o inimă curată”, adică o inimă curată de întinare și de asocierea altora cu Allah. Muhammad ibn Sirin a spus: „Inima curată înseamnă să știe că Allah este Adevărul, că Ceasul va veni fără nicio îndoială și că Allah îi va învia pe cei din morminte.” Ibn Abbas a spus despre cuvintele „în afară de cel care vine la Allah cu o inimă curată”: „[Este] cel viu, care mărturisește că nu există alt dumnezeu în afară de Allah.” Mujahid, Al-Hasan și alții au spus: „Cu o inimă curată” înseamnă: curată de asocierea altora cu Allah.

Saʿid ibn al-Musayyib a spus: „Inima curată este inima sănătoasă, iar aceasta este inima credinciosului, căci inima ipocritului este bolnavă.” Allah a spus: „În inimile lor este o boală” (Al-Baqara, 2:10). Abu ʿUthman an-Naysaburi a spus: „Este inima lipsită de inovații [religioase] și statornică în Sunnah.”

Cuvintele Sale: „În Ziua în care nu vor folosi nici averea, nici copiii” înseamnă că averea omului nu-l va feri de pedeapsa lui Allah, chiar dacă s-ar răscumpăra cu tot aurul de pe pământ; nici copiii nu-l vor ajuta, chiar dacă s-ar răscumpăra cu toți oamenii de pe pământ. În acea Zi nu va fi de folos decât credința în Allah, adorarea sinceră a Lui și dezicerea de asocierea altora cu El. De aceea a spus: „În afară de cel care vine la Allah cu o inimă curată”, adică o inimă curată de întinare și de asocierea altora cu Allah.

Muhammad ibn Sirin a spus: „Inima curată înseamnă să știe că Allah este Adevărul, că Ceasul va veni fără nicio îndoială și că Allah îi va învia pe cei din morminte.”

Cuvintele Sale: „Și să nu mă acoperi de rușine în Ziua când vor fi înviați” înseamnă: ocrotește-mă de rușinea din Ziua Învierii, când vor fi înviați toți oamenii, cei dintâi și cei de pe urmă.

Al-Bukhari a spus, cu privire la cuvintele „Și să nu mă acoperi de rușine în Ziua când vor fi înviați”: Ibrahim ibn Tahman a relatat de la Ibn Abi Dhi’b, de la Saʿid ibn Abi Saʿid al-Maqburi, de la tatăl său, de la Abu Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, de la Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, care a spus: „Ibrahim îl va vedea pe tatăl său în Ziua Învierii, acoperit de praf și întunecime.”

Ismaʿil ne-a relatat, spunând: fratele meu mi-a relatat de la Ibn Abi Dhi’b, de la Saʿid al-Maqburi, de la Abu Hurayra, de la Profet, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace: „Ibrahim îl va întâlni pe tatăl său și va spune: «O, Domnul meu, mi-ai făgăduit că nu mă vei acoperi de rușine în Ziua când vor fi înviați.» Allah va spune: «Am oprit Paradisul pentru necredincioși.»” Astfel a relatat Al-Bukhari la acest verset.

În capitolul despre profeți, a relatat același hadis, cu același lanț de transmițători, numai el fiind cel care l-a transmis, cu următoarea formulare: „Ibrahim îl va întâlni pe tatăl său, Azar, în Ziua Învierii, iar chipul lui Azar va fi acoperit de întunecime și praf. Ibrahim îi va spune: «Nu ți-am spus să nu-mi fii potrivnic?» Tatăl său va spune: «Astăzi nu-ți voi mai fi potrivnic.» Ibrahim va spune: «O, Domnul meu, mi-ai făgăduit că nu mă vei acoperi de rușine în Ziua când vor fi înviați.

Și ce rușine mai mare ar putea fi decât aceea pricinuită de tatăl meu cel îndepărtat?» Allah Preaînaltul va spune: «Am oprit Paradisul pentru necredincioși.» Apoi se va spune: «O, Ibrahim, ce se află sub picioarele tale?» El se va uita și va vedea un animal de sacrificiu [transformat], mânjit, care va fi prins de picioare și aruncat în Foc.”

Abu ʿAbd ar-Rahman an-Nasa’i a relatat în Tafsir-ul din As-Sunan al-Kubra, cu privire la cuvintele „Și să nu mă acoperi de rușine în Ziua când vor fi înviați”: Ahmad ibn Hafs ibn ʿAbd Allah ne-a înștiințat, tatăl meu mi-a relatat, Ibrahim ibn Tahman mi-a relatat de la Muhammad ibn ʿAbd ar-Rahman, de la Saʿid ibn Abi Saʿid al-Maqburi, de la tatăl său, de la Abu Hurayra, care a spus că Trimisul lui Allah a zis: „Ibrahim l-a văzut pe tatăl său în Ziua Învierii, acoperit de praf și întunecime, și i-a spus: «Te-am oprit de la aceasta, dar nu m-ai ascultat.» El a spus: «Dar astăzi nu-ți voi fi nesupus.»

Ibrahim a spus: «O, Domnul meu, mi-ai făgăduit că nu mă vei acoperi de rușine în Ziua când vor fi înviați. Dacă îl faci de rușine pe tatăl meu, atunci cine ar putea fi mai îndepărtat decât el?» Allah a spus: «O, Ibrahim, am oprit-o pentru necredincioși.» Apoi i s-a spus: «O, Ibrahim, unde este tatăl tău?»

El a spus: «Tu mi l-ai luat.» Allah a spus: «Privește sub tine.» El a privit și a văzut un hyaenid [mascul de hienă] tăvălindu-se în propria murdărie. A fost prins de picioare și aruncat în Foc.” Acest lanț de transmitere este neobișnuit și conține un element respins.

Hyaenidul este masculul hienelor; se pare că Azar a fost transformat într-un hyaenid mânjit cu excrementele sale, apoi aruncat astfel în Foc. Al-Bazzar l-a relatat și printr-un hadis transmis de Hammad ibn Salama, de la Ayyub, de la Muhammad ibn Sirin, de la Abu Hurayra, de la Profet, însă acesta este neobișnuit. L-a relatat și printr-un hadis transmis de Qatada, de la Jaʿfar ibn ʿAbd al-Ghafir, de la Abu Saʿid, de la Profet, cu o formulare asemănătoare.

Aceasta este o cerere a lui Ibrahim, pacea fie asupra lui, ca Domnul să-i dăruiască înțelepciune. Ibn Abbas a spus: „Este cunoașterea.” ʿIkrima a spus: „Este rațiunea.” Mujahid a spus: „Este Coranul.” As-Suddi a spus: „Este profeția.”

Cuvintele „și alătură-mă celor drepți” înseamnă: fă-mă să fiu împreună cu cei drepți în această lume și în Viața de Apoi, așa cum Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus în clipa morții: „O, Allah, ține-ne în viață ca musulmani, fă-ne să murim ca musulmani și alătură-ne celor drepți, fără să fim făcuți de rușine și fără să ne abatem!” El a spus de trei ori: „O, Allah, [dă-mi] însoțirea cea mai înaltă!” Acest lucru este menționat într-un hadis despre rugăciune.

Cuvintele Sale: „Și fă să am un cuvânt de laudă sinceră printre cei de pe urmă” înseamnă: fă să rămână după mine o pomenire frumoasă, prin care să fiu amintit și urmat în bine, așa cum Allah a spus: „Și am lăsat pentru el [o pomenire frumoasă] printre cei de pe urmă. Pace asupra lui Ibrahim! Astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac bine.” Mujahid și Qatada au spus că „un cuvânt de laudă sinceră printre cei de pe urmă” înseamnă o laudă frumoasă.

Mujahid a spus că aceasta este asemenea cuvintelor lui Allah: „Și i-am dat răsplata sa în această lume, iar în Viața de Apoi el va fi, cu adevărat, dintre cei drepți” și „I-am dat lui bine în această lume, iar în Viața de Apoi va fi dintre cei drepți” (As-Saffat, 37:108–110; Al-ʿAnkabut, 29:27; An-Nahl, 16:122). Layth ibn Abi Sulaym a spus: „Fiecare comunitate îl iubește și îi este devotată.” A spus la fel și ʿIkrima.

Cuvintele Sale: „Și iartă-l pe tatăl meu, căci el a fost dintre cei rătăciți” sunt asemenea cuvintelor: „Doamne, iartă-mă pe mine și pe părinții mei.” Aceasta este una dintre cererile de iertare de la care Ibrahim, pacea fie asupra lui, s-a dezis, așa cum a spus Allah Preaînaltul: „Cererea de iertare a lui Ibrahim pentru tatăl său nu a fost decât ca urmare a unei făgăduințe pe care i-o făcuse. Dar când i s-a arătat limpede că acesta era dușman al lui Allah, s-a dezis de el. Ibrahim era, cu adevărat, milos și îngăduitor.”

Allah a încheiat apoi chestiunea cererii sale de iertare pentru tatăl său, spunând: „Ați avut un exemplu frumos în Ibrahim și în cei care au fost cu el, când ei au spus neamului lor: «Noi ne lepădăm de voi și de cele pe care le adorați în afară de Allah. Vă tăgăduim, iar între noi și voi s-a ivit dușmănie și ură pentru totdeauna, până când veți crede în Allah, Unicul» — cu excepția cuvintelor lui Ibrahim către tatăl său: «Voi cere iertare pentru tine, însă nu am puterea să-ți fiu de folos înaintea lui Allah»” (Ibrahim, 14:41; At-Tawba, 9:114; Al-Mumtahana, 60:4).

Tafsirul lui al-Baghawi

„Doamne, dă-mi înțelepciune.” Ibn Abbas a spus: „Cunoașterea limitelor stabilite de Allah și a hotărârilor Sale.” Muqatil a spus: „Înțelegerea și cunoașterea.” Al-Kalbi a spus: „Profeția.”

„Și alătură-mă celor drepți”, adică alătură-mă profeților de dinaintea mea în rang și treaptă.

„Și fă să am un cuvânt de laudă sinceră printre cei de pe urmă”, adică o laudă frumoasă, o pomenire aleasă și o primire generală în rândul comunităților care vor veni după mine. Allah i-a dăruit aceasta, iar oamenii tuturor religiilor îl iubesc și îl laudă. Al-Qutaybi a spus: „Cuvântul «limbă» a fost folosit metaforic cu sensul de «vorbire», fiindcă vorbirea se face prin limbă.”

„Și fă-mă unul dintre moștenitorii Grădinii Plăcerii”, adică dintre cei cărora le vei dărui Grădina Plăcerii.

„Și să nu mă acoperi de rușine” înseamnă: să nu mă faci de rușine „în Ziua când vor fi înviați”. „În Ziua în care nu vor folosi nici averea, nici copiii.”

„Și iartă-l pe tatăl meu, căci el a fost dintre cei rătăciți.” Ibrahim a spus aceasta înainte să i se arate limpede că tatăl său era dușman al lui Allah, după cum s-a menționat mai înainte în sura At-Tawba.

„În afară de cel care vine la Allah cu o inimă curată”, adică o inimă sinceră, lipsită de asocierea altora cu Allah și de îndoială. Cât despre păcate, nimeni nu este ferit de ele. Aceasta este opinia celor mai mulți dintre comentatori. Saʿid ibn al-Musayyib a spus: „Inima curată este inima sănătoasă, iar aceasta este inima credinciosului, fiindcă inima necredinciosului și a ipocritului este bolnavă.”

Allah Preaînaltul a spus: „În inimile lor este o boală” (Al-Baqara, 2:10). Ibn ʿUthman an-Naysaburi a spus: „Este inima lipsită de inovații [religioase] și statornică în Sunnah.”