Pocăința lui Musa

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

Apoi i-a cerut iertare Domnului său: „A spus: «Doamne, mi-am făcut nedreptate mie însumi; deci iartă-mă!»” (28:16). Iar El l-a iertat. El este, cu adevărat, Al-Ghafūr [Iertătorul], Ar-Rahīm [Îndurătorul], mai ales față de cei smeriți, care se grăbesc să se întoarcă la El și să se căiască, așa cum s-a întâmplat cu Musa (عليه السلام).

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Allah Preaînaltul a spus: „Și a intrat în oraș pe când locuitorii lui nu erau atenți” (28:15). Ibn Jurayj a relatat de la ‘Ata’ al-Khurasani, de la Ibn ‘Abbas, că aceasta s-a întâmplat între apusul soarelui și rugăciunea de noapte. Ibn al-Munkadir a relatat de la ‘Ata’ ibn Yasar, de la Ibn ‘Abbas, că s-a întâmplat la mijlocul zilei. Același lucru au spus Sa‘id ibn Jubayr, ‘Ikrima, as-Suddi și Qatada.

„Și a găsit în el doi bărbați care se luptau” (28:15), adică se loveau și se certau. „Acesta era dintre ai săi” — adică dintre fiii lui Israel; „iar acesta era dintre dușmanii săi” — adică un copt. Așa au spus Ibn ‘Abbas, Qatada, as-Suddi și Muhammad ibn Ishaq.

Israelitul i-a cerut ajutor lui Musa (عليه السلام), iar Musa a găsit prilejul potrivit, când oamenii nu erau atenți, și s-a îndreptat spre copt. „Musa l-a lovit cu pumnul și l-a răpus” (28:15). Mujahid a spus că l-a lovit, adică l-a izbit cu pumnul strâns. Qatada a spus că l-a lovit cu un toiag pe care îl avea cu el.

„Și l-a răpus” înseamnă că lovitura i-a fost fatală și a murit. Musa a spus: „Aceasta este dintre faptele lui Șeitan. El este, cu adevărat, un dușman rătăcitor, vădit. A spus: «Doamne, mi-am făcut nedreptate mie însumi; deci iartă-mă!»”

Iar El l-a iertat. El este, cu adevărat, Al-Ghafūr [Iertătorul], Ar-Rahīm [Îndurătorul] (28:15–16).

Tafsirul lui al-Baghawi

„A spus: «Doamne, mi-am făcut nedreptate mie însumi»” prin uciderea coptului fără să fi primit porunca [de a-l ucide]. „Deci iartă-mă!” Iar El l-a iertat. El este, cu adevărat, Al-Ghafūr [Iertătorul], Ar-Rahīm [Îndurătorul] (28:16).