Rugăciunea pentru iertare și stăpânire

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

El a spus: „Doamne, iartă-mă și dăruiește-mi o stăpânire cum nu se cuvine nimănui după mine! Tu ești, cu adevărat, Al-Wahhāb [Dăruitorul]!” Allah i-a răspuns și l-a iertat, i-a redat stăpânirea și i-a dăruit o stăpânire cum nimeni nu a mai avut după el: i-a supus pe șeitan, care construiau ceea ce voia el și se scufundau pentru el în mare, scoțând perle și podoabe; iar pe cei care i se împotriveau dintre ei îi lega în lanțuri și îi încătușa.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

„El a zis: «Doamne, iartă-mă și dăruiește-mi o stăpânire cum nu se cuvine nimănui după mine! Tu ești, cu adevărat, Dăruitorul!»” Unii au spus că înseamnă: „nu se cuvine nimănui după mine”, adică nimeni să nu poată să mi-o ia, așa cum s-a întâmplat cu trupul aruncat pe tronul său; nu înseamnă că ar fi oprit oamenii de după el [să aibă stăpânire]. Interpretarea corectă este că el L-a rugat pe Allah Preaînaltul să-i dăruiască o stăpânire pe care niciun alt om să nu o aibă asemenea lui.

Acesta este sensul evident al contextului versetului, iar relatările autentice transmise pe mai multe căi de la Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — îl confirmă.

Al-Bukhari a spus în comentariul acestui verset: „Ne-a relatat Ishaq ibn Ibrahim: ne-au înștiințat Ruh și Muhammad ibn Ja‘far, de la Shu‘ba, de la Muhammad ibn Ziyad, de la Abu Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — care a spus: «Ieri-noapte, un ifrit dintre djinni a încercat să se strecoare asupra mea — sau a rostit ceva asemănător — ca să-mi întrerupă rugăciunea. Allah mi-a dat putere asupra lui și am vrut să-l leg de unul dintre stâlpii moscheii, ca să-l vedeți cu toții dimineața.

Atunci mi-am amintit cuvintele fratelui meu Solomon: “Doamne, iartă-mă și dăruiește-mi o stăpânire cum nu se cuvine nimănui după mine!”»” Ruh a spus: „Atunci l-a alungat umilit.” Muslim și an-Nasa’i au relatat în același fel, prin Shu‘ba.

Muslim a spus în „Sahih”-ul său: „Ne-a relatat Muhammad ibn Salama al-Muradi: ne-a relatat ‘Abdullah ibn Wahb, de la Mu‘awiya ibn Salih, care mi-a relatat de la Rabi‘a ibn Yazid, de la Abu Idris al-Khawlani, de la Abu ad-Darda’, care a spus: Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — s-a ridicat să se roage și l-am auzit spunând: «Caut adăpost la Allah de tine!» Apoi a spus: «Te blestem cu blestemul lui Allah!» — de trei ori. Și-a întins mâna, ca și cum ar fi încercat să apuce ceva.

După ce a terminat rugăciunea, i-am spus: «O, Trimis al lui Allah, te-am auzit spunând în rugăciune ceva ce nu te-am mai auzit spunând înainte și te-am văzut întinzând mâna.» El a spus: «Dușmanul lui Allah, Iblis, a venit cu o flacără de foc, ca să mi-o arunce în față. Am spus: “Caut adăpost la Allah de tine!” — de trei ori. Apoi am spus: “Te blestem cu blestemul desăvârșit al lui Allah!”

Dar el nu s-a retras, până când am repetat de trei ori. Apoi am vrut să-l prind. Jur pe Allah, dacă n-ar fi fost rugămintea fratelui nostru Solomon, dimineața ar fi fost legat, iar copiii locuitorilor Medinei s-ar fi jucat cu el.»”

Imam Ahmad a spus: „Ne-a relatat Abu Ahmad: ne-a relatat Maysara ibn Ma‘bad: ne-a relatat Abu ‘Ubayd, slujitorul lui Solomon, care a spus: L-am văzut pe ‘Ata’ ibn Yazid al-Laythi ridicat în rugăciune. Am vrut să trec prin fața lui, dar m-a oprit și apoi mi-a spus: «Abu Sa‘id al-Khudri mi-a relatat că Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — s-a ridicat să se roage rugăciunea de dimineață, iar eu eram în spatele lui. A recitat, însă lectura i s-a încurcat. Când și-a încheiat rugăciunea, a spus: “Dacă m-ați fi văzut pe mine și pe Iblis!

Am întins mâna și am continuat să-l sugrum până când am simțit răceala salivei lui între aceste două degete ale mele — degetul mare și cel de lângă el. Dacă n-ar fi fost rugămintea fratelui meu Solomon, dimineața ar fi fost legat de unul dintre stâlpii moscheii, iar copiii Medinei s-ar fi jucat cu el. Așadar, cine poate face astfel încât nimeni să nu treacă între el și qibla, să o facă.”»” Abu Dawud a relatat de la Ahmad ibn Abi Surayj, de la Abu Ahmad, această parte: „Cine poate face astfel încât nimeni să nu treacă între el și qibla, să o facă.”

Imam Ahmad a spus: „Ne-a relatat Mu‘awiya ibn ‘Amr: ne-a relatat Ibrahim ibn Muhammad al-Fazari: ne-a relatat al-Awza‘i, care mi-a relatat de la Rabi‘a ibn Yazid, de la ‘Abdullah ad-Daylami, care a spus: Am intrat la ‘Abdullah ibn ‘Amr, aflat în grădina sa din Ta’if, numită al-Waht. El mergea ținând de braț un tânăr quraișit, cunoscut pentru băutul vinului.

I-am spus: «Am auzit despre tine o relatare potrivit căreia celui care bea o înghițitură de vin Allah, Cel Puternic și Măreț, nu-i primește căința timp de patruzeci de dimineți; că nefericitul este nefericit încă din pântecele mamei sale; și că acela care vine la Ierusalim, fără altă dorință decât să se roage acolo, pleacă fără păcate, asemenea zilei în care l-a născut mama sa.» Când tânărul a auzit pomenindu-se vinul, și-a smuls mâna din mâna lui și a plecat. ‘Abdullah ibn ‘Amr a spus: «Nu îngădui nimănui să spună despre mine ceea ce nu am spus.

L-am auzit pe Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — spunând: “Cel care bea o înghițitură de vin nu va avea rugăciunea primită timp de patruzeci de dimineți. Dacă se căiește, Allah îi primește căința. Dacă revine [la băutură], rugăciunea nu-i va fi primită timp de patruzeci de dimineți; dacă se căiește, Allah îi primește căința. Dacă revine” — nu știu dacă a spus a treia sau a patra oară — “atunci Allah va avea dreptul să-i dea să bea, în Ziua Învierii, din radghat al-khabal [lichidul scurs din locuitorii Focului].”»

Și l-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: «Allah Și-a creat făpturile în întuneric, apoi a revărsat asupra lor din lumina Sa. Cel căruia i-a ajuns atunci o parte din lumina Sa s-a călăuzit, iar cel căruia nu i-a ajuns s-a rătăcit. De aceea spun că pana s-a uscat asupra cunoașterii lui Allah, Cel Puternic și Măreț.» Și l-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: «Solomon L-a rugat pe Allah Preaînaltul pentru trei lucruri; El i-a dăruit două dintre ele, iar noi nădăjduim ca a treia să ne fie dăruită nouă.

I-a cerut o judecată care să corespundă judecății Sale, iar El i-a acordat-o. I-a cerut o stăpânire cum nimeni să nu mai aibă după el, iar El i-a acordat-o. Și L-a rugat ca orice bărbat care pleacă de acasă fără altă dorință decât să se roage în această moschee să se întoarcă fără păcate, asemenea zilei în care l-a născut mama sa. Nădăjduim că Allah Preaînaltul ne-a acordat-o.»”

An-Nasa’i și Ibn Majah au relatat această ultimă parte a hadisului pe mai multe căi, de la ‘Abdullah ibn Fayruz ad-Daylami, de la ‘Abdullah ibn ‘Amr, care a spus: Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus: „Când Solomon a construit Casa Sfântă [Bayt al-Maqdis], L-a rugat pe Domnul său, Cel Puternic și Măreț, pentru trei lucruri...” și a menționat hadisul.

S-a relatat și de la Rafi‘ ibn ‘Umayr, printr-un lanț de transmitere și cu o formulare neobișnuite. At-Tabarani a spus: „Ne-a relatat Muhammad ibn al-Hasan ibn Qutayba al-‘Asqalani: ne-a relatat Muhammad ibn Ayyub ibn Suwayd: mi-a relatat tatăl meu: ne-a relatat Ibrahim ibn Abi ‘Abla, de la Abu az-Zahiriyya, de la Rafi‘ ibn ‘Umayr, care a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — spunând: «Allah, Cel Puternic și Măreț, i-a spus lui David — pacea fie asupra lui: “Construiește-Mi o casă pe pământ.”

David și-a construit propria casă înaintea casei pe care i se poruncise să o ridice. Atunci Allah i-a revelat: “O, David, ți-ai așezat casa înaintea Casei Mele?” El a spus: “Doamne, așa ai hotărât: cel care stăpânește își însușește întâietatea.” Apoi a început să construiască moscheea, dar, când zidul a fost terminat, s-a prăbușit de trei ori.

David s-a plâns lui Allah, Cel Puternic și Măreț, spunând: “O, David, nu ești potrivit să-Mi construiești o casă.” El a întrebat: “De ce, Doamne?” Allah a spus: “Pentru sângele vărsat de mâinile tale.” David a spus: “Doamne, nu s-a întâmplat aceasta pentru cauza și iubirea Ta?”

Allah a răspuns: “Ba da, dar ei sunt slujitorii Mei, iar Eu sunt Milostiv cu ei.” David a fost mâhnit de aceasta, iar Allah i-a revelat: “Nu te întrista. Voi hotărî ca fiul tău Solomon să o construiască.” Când David a murit, Solomon a început să o construiască.

După ce a terminat, a adus jertfe, a sacrificat animale și i-a adunat pe fiii lui Israel. Atunci Allah i-a revelat: “Văd bucuria ta pentru construirea Casei Mele. Cere-Mi, și-ți voi dărui.” Solomon a spus: “Îți cer trei lucruri: o judecată care să corespundă judecății Tale; o stăpânire cum nimeni să nu aibă după mine; și ca oricine vine la această Casă fără altă dorință decât să se roage în ea să plece fără păcate, asemenea zilei în care l-a născut mama sa.”

Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus: «Primele două i-au fost dăruite, iar eu nădăjduiesc că i-a fost dăruită și a treia.»”

Imam Ahmad a spus: „Ne-a relatat ‘Abd as-Samad: ne-a relatat ‘Umar ibn Rashid al-Yamami: ne-a relatat Iyas ibn Salama ibn al-Akwa‘, de la tatăl său, care a spus: «Nu l-am auzit niciodată pe Trimisul lui Allah rostind o rugăciune fără să o înceapă cu: “Slavă Domnului meu, Cel Preaînalt, Cel Sublim, Dăruitorul.”»”

Abu ‘Ubayd a spus: „Ne-a relatat ‘Ali ibn Thabit, de la Ja‘far ibn Burqan, de la Salih ibn Mismar, care a spus: Când a murit profetul lui Allah David, Allah i-a revelat fiului său Solomon — pacea fie asupra amândurora: «Cere-Mi ceea ce dorești.» El a spus: «Te rog să-mi dăruiești o inimă care să se teamă de Tine, asemenea inimii tatălui meu, și să faci ca inima mea să Te iubească, asemenea inimii tatălui meu.» Allah a spus: «L-am trimis pe slujitorul Meu și el Mi-a cerut ceea ce dorea: să fac ca inima lui să se teamă de Mine și să-L iubească pe Mine.

Cu adevărat, îi voi dărui o stăpânire cum nimeni nu va avea după el.» Aceasta a fost cererea lui.”

Tafsirul lui al-Baghawi

„El a zis: «Doamne, iartă-mă și dăruiește-mi o stăpânire cum nu se cuvine nimănui după mine!»” Muqatil și Ibn Kaysan au spus: „Să nu fie a nimănui după mine.” ‘Ata’ ibn Abi Rabah a spus: „El a vrut să spună: «Dăruiește-mi o stăpânire pe care să nu mi-o iei la sfârșitul vieții mele și să o dai altcuiva, așa cum mi-ai luat-o în trecutul vieții mele.»”

„Tu ești, cu adevărat, Dăruitorul.” S-a spus că el a cerut aceasta pentru ca stăpânirea să fie un semn al profeției sale, o dovadă a mesajului său și o minune. S-a mai spus că a cerut-o ca să fie un semn al acceptării căinței sale: Allah i-a răspuns rugăciunii, i-a redat stăpânirea și a sporit-o. Muqatil ibn Hayyan a spus: Solomon avea deja o stăpânire, însă prin cuvintele „cum nu se cuvine nimănui după mine” a vrut să spună supunerea vânturilor, a păsărilor și a șeitanilor, după cum arată versetele următoare.

‘Abd al-Wahid al-Malihi ne-a înștiințat, spunând: Ahmad ibn ‘Abdullah an-Nu‘aymi ne-a înștiințat; Muhammad ibn Yusuf ne-a înștiințat; Muhammad ibn Isma‘il ne-a relatat; Muhammad ibn Bashshar ne-a relatat; Muhammad ibn Ja‘far ne-a relatat; Shu‘ba ne-a relatat, de la Muhammad ibn Ziyad, de la Abu Hurayra, de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — care a spus: „Ieri-noapte, un ifrit dintre djinni s-a strecurat ca să-mi întrerupă rugăciunea. Allah mi-a dat putere asupra lui și l-am prins.

Am vrut să-l leg de unul dintre stâlpii moscheii, ca să-l vedeți cu toții, dar mi-am amintit rugămintea fratelui meu Solomon: «Doamne, dăruiește-mi o stăpânire cum nu se cuvine nimănui după mine!» Așa că l-am alungat umilit.”