Rugăciunea îngerilor pentru credincioși

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

„Și păzește-i de cele rele” înseamnă: păzește-i de faptele rele și de răsplata lor, căci acestea îl întristează pe cel căruia i se întâmplă.

„Iar pe acela pe care-l păzești de cele rele în Ziua Aceea” — adică în Ziua Învierii — „de acela Te-ai îndurat”. Mila Ta continuă să se reverse asupra robilor, iar singurul lucru care o împiedică sunt păcatele și faptele rele ale robilor. Pe cel pe care îl păzești de faptele rele îl călăuzești spre faptele bune și răsplata lor frumoasă.

„Și aceasta” — îndepărtarea a ceea ce este temut, prin ocrotirea de faptele rele, și dobândirea a ceea ce este dorit, prin primirea milei — „este marea izbândă”, căreia nu i se aseamănă nicio altă izbândă și cu care nu se poate întrece nicio altă izbândă.

Această rugăciune a îngerilor cuprinde cunoașterea lor desăvârșită a Domnului lor și apropierea de Allah prin Numele Sale cele mai frumoase, prin care El iubește ca robii Săi să I se adreseze, precum și rugăciunea pentru lucrurile potrivite cu ceea ce Îi cer. Întrucât se rugau să se dobândească mila și să fie înlăturate urmările firii omenești, despre a cărei nedesăvârșire Allah știe, precum și înclinația ei spre păcate și celelalte cauze și împrejurări pe care Allah le cuprinde în cunoașterea Sa, ei I s-au adresat prin Numele «Cel Milostiv, Atoatecunoscător».

Rugăciunea lor cuprinde și desăvârșirea bunei-cuviințe față de Allah Preaînaltul: ei recunosc că El este Domnul lor, atât în sensul general al stăpânirii, cât și în cel aparte, și că ei nu au nicio putere asupra vreunui lucru. Rugăciunea lor către Domnul izvorăște din faptul că sunt în chip firesc săraci și nevoiași din toate punctele de vedere; ei nu pot invoca înaintea Domnului vreo stare sau vreun merit. Totul nu este decât harul, dărnicia și bunătatea lui Allah.

Rugăciunea lor arată și deplina lor potrivire cu voia Domnului: ei iubesc ceea ce El iubește dintre fapte, adică actele de adorare pe care le săvârșesc și în care se străduiesc cu râvna celor care iubesc, precum și pe robii credincioși pe care Allah îi iubește dintre toate făpturile Sale. Dintre oamenii cărora li s-a poruncit să respecte legea, Allah îi urăște pe toți în afară de cei credincioși.

Din iubirea îngerilor pentru credincioși, ei se roagă lui Allah și se străduiesc ca starea acestora să fie bună, căci rugăciunea pentru cineva este una dintre cele mai clare dovezi ale iubirii față de el: omul nu se roagă decât pentru cel pe care îl iubește.

Explicarea și detalierea rugăciunii lor de către Allah, după cuvintele Sale „și cer iertare pentru cei care cred”, cuprinde o subtilă îndrumare privind felul în care trebuie cercetată Cartea Sa. Cel care o cercetează nu trebuie să se limiteze doar la sensul izolat al unui cuvânt. Ci, după ce înțelege corect sensul cuvântului și felul în care acesta trebuie înțeles, să cugete cu mintea la lucrul respectiv, la căile care duc la el, la ceea ce este necesar pentru împlinirea lui și la ceea ce depinde de el.

Astfel, va fi sigur că Allah a intenționat acele sensuri la fel cum este sigur că a intenționat sensul particular indicat de cuvânt.

Două lucruri îl îndreptățesc să fie sigur că Allah a intenționat aceste sensuri: mai întâi, cunoașterea și certitudinea că ele sunt urmări ale sensului și lucruri de care acesta depinde; apoi, cunoașterea faptului că Allah știe toate lucrurile și că le-a poruncit robilor Săi să cugete și să reflecteze asupra Cărții Sale. Allah știe ce decurge din acele sensuri. El este Cel care ne-a înștiințat că această Carte este călăuzire, lumină și lămurire pentru toate lucrurile și că ea este cea mai limpede și mai desăvârșită dintre vorbiri.

Astfel, robul dobândește o cunoaștere măreață și mult bine, în măsura în care Allah îl călăuzește. În acest comentariu al nostru se găsesc multe asemenea lucruri, pe care Allah ni le-a dăruit.

Uneori, temeiul unei înțelegeri din anumite versete îi poate rămâne ascuns celui care nu le cercetează cu atenție și cu o gândire dreaptă. Îl rugăm pe Allah Preaînaltul să ne deschidă vistieriile milei Sale, astfel încât ele să fie pricină pentru îndreptarea stării noastre și a stării musulmanilor. Nu avem alt sprijin decât să ne agățăm de dărnicia Lui și să căutăm apropierea de El prin bunătatea Sa, de care nu încetăm să ne bucurăm în fiecare clipă și în fiecare moment. Îi cerem din harul Său să ne păzească de răul propriilor suflete, care împiedică și stânjenește revărsarea milei Sale.

El este Cel Darnic și Dătător, care a dăruit mijloacele și urmările acestora.

Rugăciunea mai cuprinde și înțelesul că soțul sau soția, copilul și prietenul, prin legătura cu cel apropiat lor, pot dobândi fericirea, iar această legătură poate deveni o pricină a unui bine care le vine din afara propriilor fapte și a mijloacelor prin care au lucrat. Astfel, îngerii se rugau pentru credincioși și pentru cei evlavioși dintre părinții, soții și urmașii lor. S-ar putea spune însă că este necesar ca aceștia să fie evlavioși, deoarece Allah spune: „și pe cei care au fost evlavioși dintre părinții lor”. În acest caz, binele lor ar fi urmarea faptelor lor. Allah știe cel mai bine.

Allah Preaînaltul ne înștiințează despre bunătatea desăvârșită pe care o arată robilor Săi credincioși și despre mijloacele fericirii lor pe care le-a rânduit în afara puterii lor: îngerii apropiați cer iertare pentru ei și se roagă pentru ceea ce le îndreaptă religia și Viața de Apoi. În aceasta se află și înștiințarea despre cinstea purtătorilor Tronului și a celor din jurul lui, despre apropierea lor de Domnul și despre mulțimea actelor lor de adorare și grija lor sinceră față de robii lui Allah, deoarece știu că Allah iubește acest lucru din partea lor.

Allah spune: „Cei care poartă Tronul”, adică Tronul Celui Milostiv, care este acoperișul făpturilor, cel mai măreț, mai vast și mai frumos dintre ele și cel mai apropiat de Allah Preaînaltul. El cuprinde pământul, cerurile și Kursiyy-ul. Allah le-a încredințat acestor îngeri purtarea Tronului Său măreț; fără îndoială, ei sunt dintre cei mai mari, mai puternici și mai măreți îngeri. Alegerea lor de către Allah pentru a purta Tronul, menționarea lor înaintea celorlalți și apropierea lor de El arată că sunt cele mai alese dintre categoriile îngerilor — pacea fie asupra lor!

Allah spune: „Și Tronul Domnului tău va fi purtat deasupra lor în Ziua aceea de opt [îngeri]” (69:17).

„Și cei din jurul lui” sunt îngerii apropiați, de rang și vrednicie înalte. „Îl preamăresc pe Domnul lor, aducându-I laudă” — prin aceasta sunt lăudați pentru mulțimea actelor lor de adorare față de Allah Preaînaltul, mai ales pentru preamărire și laudă. Toate celelalte acte de adorare intră în preamărirea și lăudarea lui Allah, căci ele Îl declară departe de a I se aduce adorare altcuiva și reprezintă laudă la adresa Lui. De fapt, lauda este adorarea lui Allah Preaînaltul.

Cuvintele robului „Slavă lui Allah și laudă Lui” intră și ele în acest sens și sunt o formă de adorare.

„Și cer iertare pentru cei care cred” — acesta este unul dintre foarte multele folosuri și merite ale credinței: îngerii, care nu au păcate, cer iertare pentru oamenii credinței. Prin credința sa, credinciosul devine pricina acestui mare merit. Apoi, întrucât iertarea are urmări care îi sunt indispensabile — altele decât ceea ce le vine multora în minte, anume că cererea de iertare urmărește doar ștergerea păcatelor — Allah descrie cererea lor de iertare pentru credincioși și amintește ceea ce este necesar pentru împlinirea ei: „Domnul nostru! Tu cuprinzi toate lucrurile cu Îndurarea și Știința Ta.”

Cunoașterea Ta cuprinde toate lucrurile; nimic nu Îți este ascuns și nici măcar greutatea unui fir de praf de pe pământ sau din cer nu scapă cunoașterii Tale, nici ceva mai mic sau mai mare decât atât. Mila Ta cuprinde toate lucrurile. Întreaga lume, cele de sus și cele de jos, este plină de mila lui Allah Preaînaltul, care cuprinde toate făpturile și ajunge la ele.

„Așadar, iartă-i pe cei care s-au căit” de politeism și de păcate „și au urmat calea Ta”, urmându-i pe trimișii Tăi prin mărturisirea unicității Tale și prin ascultarea de Tine. „Și păzește-i de chinul Iadului”, adică păzește-i de chinul însuși și de cauzele care duc la el.

„Domnul nostru! Și fă-i să intre în grădinile Edenului pe care Tu le-ai promis” prin intermediul trimișilor Tăi, „precum și pe cei care au fost evlavioși” prin credință și fapte bune „dintre părinții lor și soții lor” — soțiile lor, soții lor, prietenii și tovarășii lor — „și urmașii lor”. „Căci Tu ești Cel Puternic”, Cel care supune toate lucrurile și nu poate fi învins. Prin puterea Ta le ierți păcatele, îndepărtezi ceea ce le este dăunător și îi faci să ajungă la tot binele.

„[Și] Înțeleptul” — Cel care așază toate lucrurile la locul potrivit. Așadar, nu Îți cerem, Domnul nostru, un lucru pe care înțelepciunea Ta îl respinge; dimpotrivă, înțelepciunea Ta, despre care ne-au înștiințat trimișii Tăi și pe care o cere harul Tău, cuprinde iertarea credincioșilor.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

„Și păzește-i de cele rele” înseamnă: păzește-i de săvârșirea lor sau de urmările lor, pe cei care au săvârșit aceste fapte.

„Iar pe acela pe care-l păzești de cele rele în Ziua Aceea” — adică în Ziua Învierii — „de acela Te-ai îndurat”, adică Te-ai purtat cu blândețe față de el și l-ai izbăvit de pedeapsă. „Și aceasta este marea izbândă.”

„Domnul nostru! Și fă-i să intre în grădinile Edenului pe care Tu le-ai promis, precum și pe cei care au fost evlavioși dintre părinții lor, soțiile lor și urmașii lor” înseamnă: unește-i pe credincioși cu aceștia, pentru ca ochii lor să se bucure când se vor afla împreună în locuințe apropiate, așa cum Allah spune: „Iar celor care au crezut și ai căror urmași i-au urmat în credință, le vom alătura urmașii lor și nu le vom scădea nimic din faptele lor” (52:21). Adică îi vom pune pe toți la același rang, spre bucuria ochilor lor.

Nu îl coborâm pe cel cu rang înalt la rangul celui de jos, ci îl ridicăm pe cel cu fapte mai puține și îl așezăm laolaltă cu cel cu multe fapte, prin bunăvoința și harul Nostru.

Sa‘id ibn Jubayr a spus: „Când credinciosul intră în Paradis, întreabă despre tatăl, fiul și fratele lui: «Unde sunt?» I se spune: «Ei nu au ajuns la rangul tău prin faptele lor». Atunci el spune: «Eu am lucrat atât pentru mine, cât și pentru ei». Apoi ei sunt aduși la rangul său.”

După care Sa‘id ibn Jubayr a recitat acest verset: „Domnul nostru! Și fă-i să intre în grădinile Edenului pe care Tu le-ai promis, precum și pe cei care au fost evlavioși dintre părinții lor, soțiile lor și urmașii lor. Căci Tu ești Cel Puternic, [și] Înțeleptul.”

Mutarrif ibn ‘Abd Allah ibn ash-Shikhkhir a spus: „Cei mai sinceri binevoitori dintre robii lui Allah față de credincioși sunt îngerii.” Apoi a recitat acest verset: „Domnul nostru! Și fă-i să intre în grădinile Edenului pe care Tu le-ai promis.” Iar cei mai înșelători față de credincioși dintre robii lui Allah sunt diavolii.

„Căci Tu ești Cel Puternic, [și] Înțeleptul” înseamnă: Tu ești Cel care nu poate fi împiedicat și nici învins; ceea ce voiești se împlinește, iar ceea ce nu voiești nu se împlinește. Tu ești Înțelept în cuvintele și faptele Tale, în ceea ce ai legiuit și în ceea ce ai hotărât. (At-Tur: 21.)

Allah Preaînaltul ne înștiințează că îngerii apropiați — cei patru purtători ai Tronului și cei din jurul lui, dintre îngerii cherubini — Îl preamăresc pe Domnul lor, aducându-I laudă. Cu alte cuvinte, ei unesc preamărirea, care arată că El este lipsit de orice nedesăvârșire, cu lauda, care afirmă însușirile vrednice de laudă. „Cred în El”, adică sunt smeriți înaintea Lui și se supun Lui; și „cer iertare pentru cei care cred”, adică pentru oamenii de pe pământ care cred în cele nevăzute. Allah Preaînaltul a rânduit ca îngerii Săi apropiați să se roage pentru credincioși în lipsa acestora.

Iar acesta fiind unul dintre obiceiurile îngerilor — pacea fie asupra lor — ei răspund „Amin” la rugăciunea unui credincios pentru fratele său în lipsa lui, așa cum este consemnat în Sahih Muslim: „Când musulmanul se roagă pentru fratele său în lipsa lui, îngerul spune: «Amin! Și ție la fel!»”

Imam Ahmad a spus: ‘Abd Allah ibn Muhammad — adică Ibn Abi Shaybah — ne-a relatat: ‘Abdah ibn Sulayman ne-a relatat, de la Muhammad ibn Ishaq, de la Ya‘qub ibn ‘Utbah, de la ‘Ikrimah, de la Ibn ‘Abbas, că Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a confirmat unele dintre versurile lui Umayyah. Un om a spus: «Un bărbat și un taur sunt sub un picior al ei, iar vulturul sub celălalt, și un leu stă la pândă.» Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus: „Adevărat.”

Apoi omul a spus: «Soarele răsare, la sfârșitul fiecărei nopți, roșu, iar culoarea lui devine trandafirie; se împotrivește și nu răsare pentru noi în șirul ei decât chinuit și silit.» Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus: „Adevărat.” Lanțul acestui hadis este bun. El arată că purtătorii Tronului sunt astăzi patru, iar în Ziua Învierii vor fi opt, așa cum spune Allah: „Și Tronul Domnului tău va fi purtat deasupra lor în Ziua aceea de opt [îngeri]” (69:17).

Aici se pune întrebarea: cum se împacă înțelesul aparent al acestui verset și indicația acestui hadis cu hadisul relatat de Abu Dawud? Muhammad ibn as-Sabbah al-Bazzar ne-a relatat: al-Walid ibn Abi Thawr ne-a relatat, de la Simak, de la ‘Abd Allah ibn ‘Umayrah, de la al-Ahnaf ibn Qays, de la al-‘Abbas ibn ‘Abd al-Muttalib, care a spus: „Mă aflam la al-Batha, într-un grup de oameni printre care era și Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. Un nor a trecut pe deasupra lor, iar el s-a uitat la el și a întrebat: «Cum numiți acesta?» Ei au răspuns: «Nor».

El a întrebat: «Și maz(n)?» Ei au răspuns: «Și maz(n)». A întrebat: «Și ‘anan?» Ei au răspuns: «Și ‘anan». Abu Dawud a spus: «Nu am înțeles bine cuvântul ‘anan». Apoi Profetul a întrebat: «Știți cât este distanța dintre cer și pământ?»

Ei au răspuns: «Nu știm». El a spus: «Distanța dintre ele este de șaptezeci și una, șaptezeci și două sau șaptezeci și trei de ani. Apoi cerul de deasupra este la fel de departe.»” A continuat să numere până la al șaptelea cer.

„Apoi, deasupra celui de-al șaptelea cer, este o mare, iar distanța dintre suprafața ei de jos și cea de sus este precum distanța dintre un cer și altul. Deasupra ei sunt opt ibexi, iar distanța dintre copitele și genunchii lor este precum distanța dintre un cer și altul. Apoi, pe spinările lor se află Tronul, iar distanța dintre partea lui de jos și cea de sus este precum distanța dintre un cer și altul. Apoi, deasupra tuturor acestora, este Allah — Cel Puternic și Măreț.”

Abu Dawud, at-Tirmidhi și Ibn Majah au transmis apoi acest hadis de la Simak ibn Harb. At-Tirmidhi l-a numit „bun, straniu”. Acest hadis arată că purtătorii Tronului sunt opt, așa cum a spus Shahr ibn Hawshab: „Purtătorii Tronului sunt opt. Patru dintre ei spun: «Slavă Ție, Allah, și laudă Ție!

A Ta este lauda pentru îngăduința Ta, în pofida cunoașterii Tale.» Ceilalți patru spun: «Slavă Ție, Allah, și laudă Ție! A Ta este lauda pentru iertarea Ta, în pofida puterii Tale.»”

De aceea, când cer iertare pentru cei care cred, ei spun: „Domnul nostru! Tu cuprinzi toate lucrurile cu Îndurarea și Știința Ta”, adică mila Ta cuprinde păcatele și greșelile lor, iar cunoașterea Ta cuprinde toate faptele, mișcările și stările lor de repaus. „Așadar, iartă-i pe cei care s-au căit și au urmat calea Ta”, adică treci cu vederea greșelile celor care s-au căit, s-au întors la Tine, au renunțat la ceea ce făceau și au urmat poruncile Tale, săvârșind faptele bune și părăsind faptele condamnabile.

„Și păzește-i de chinul Iadului”, adică îndepărtează-i de chinul Iadului, care este o pedeapsă dureroasă și chinuitoare. (Al-Haqqah: 17.)

Tafsirul lui al-Baghawi

„Domnul nostru! Și fă-i să intre în grădinile Edenului pe care Tu le-ai promis, precum și pe cei care au fost evlavioși dintre părinții lor, soțiile lor și urmașii lor. Căci Tu ești Cel Puternic, [și] Înțeleptul.” Sa‘id ibn Jubayr a spus: „Credinciosul intră în Paradis și întreabă: «Unde este tatăl meu?

Unde este mama mea? Unde este copilul meu? Unde este soțul sau soția mea?» I se spune: «Ei nu au săvârșit fapte asemenea faptelor tale». El spune: «Eu am lucrat atât pentru mine, cât și pentru ei». Atunci li se spune: «Lăsați-i să intre în Paradis!»”

Allah, Cel Puternic și Măreț, spune: „Cei care poartă Tronul și cei din jurul lui” — purtătorii Tronului și cei care îl înconjoară, adică îngerii cherubini, care sunt căpeteniile îngerilor. Ibn ‘Abbas a spus: „Distanța de la călcâiul unuia dintre purtătorii Tronului până la tălpile lui este cât o călătorie de cinci sute de ani.” Se relatează că picioarele lor ajung până în adâncurile pământurilor, iar pământurile și cerurile ajung până la mijlocul trupului lor. Ei spun: „Slavă Stăpânului puterii și al măreției!

Slavă Stăpânului împărăției și al stăpânirii! Slavă Celui Viu, care nu moare! Sfânt și Preaînalt este Domnul îngerilor și al Duhului!”

Maysarah ibn ‘Urubah a spus: „Picioarele lor sunt în cel mai de jos pământ, iar capetele lor străpung Tronul. Ei sunt smeriți și nu-și ridică privirea. Teama lor este mai mare decât teama celor din al șaptelea cer; iar celor din al șaptelea cer le este mai teamă decât celor din cerul de dedesubt, și tot așa, fiecare grup este mai temător decât cel aflat sub el.” Mujahid a spus: „Între îngeri și Tron sunt șaptezeci de văluri de lumină.”

Muhammad ibn al-Munkadir a relatat de la Jabir că Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus: „Mi s-a îngăduit să vorbesc despre un înger dintre îngerii lui Allah, unul dintre purtătorii Tronului. Distanța dintre lobul urechii lui și umărul lui este cât o călătorie de șapte sute de ani.”

Ja‘far ibn Muhammad a relatat de la tatăl său, de la bunicul său, că acesta a spus: „Distanța dintre unul dintre stâlpii Tronului și următorul este cât zborul unei păsări iuți timp de treizeci de mii de ani. În fiecare zi Tronul este îmbrăcat în șaptezeci de mii de culori de lumină; nicio făptură dintre făpturile lui Allah nu poate să-l privească. Toate lucrurile față de Tron sunt asemenea unui inel aruncat într-un pustiu.” Mujahid a spus: „Între al șaptelea cer și Tron sunt șaptezeci de mii de văluri de lumină, un văl de întuneric, un văl de lumină și un văl de întuneric.”

Wahb ibn Munabbih a spus: „În jurul Tronului se află șaptezeci de mii de rânduri de îngeri, un rând în spatele altuia. Ei înconjoară Tronul; unii înaintează, iar alții se întorc. Când unii îi întâlnesc pe ceilalți, aceștia rostesc tahlil [«lā ilāha illā Allāh»], iar ceilalți rostesc takbir [«Allāhu akbar»]. În spatele lor sunt șaptezeci de mii de rânduri de îngeri în picioare, cu mâinile ridicate până la gât și așezate pe umeri.

Când îi aud pe primii rostind takbir și tahlil, își ridică glasurile și spun: «Slavă Ție și laudă Ție! Cât de măreț și de glorios ești! Tu ești Allah, nu există altă divinitate în afară de Tine. Tu ești Cel mai Mare; toate făpturile se vor întoarce la Tine.»

În spatele acestora sunt o sută de mii de rânduri de îngeri, cu mâna dreaptă așezată peste cea stângă. Nu există printre ei niciunul care să nu-L preamărească pe Allah printr-o laudă pe care ceilalți nu o rostesc. Distanța dintre vârfurile aripilor unuia dintre ei este cât o călătorie de trei sute de ani, iar distanța dintre lobul urechii și umăr este de patru sute de ani.

Allah S-a ascuns de îngerii din jurul Tronului prin șaptezeci de văluri de foc, șaptezeci de văluri de întuneric, șaptezeci de văluri de lumină, șaptezeci de văluri de perle albe, șaptezeci de văluri de rubin roșu, șaptezeci de văluri de rubin galben, șaptezeci de văluri de crisolit verde, șaptezeci de văluri de zăpadă, șaptezeci de văluri de apă, șaptezeci de văluri de grindină și multe altele pe care nu le cunoaște nimeni în afară de Allah Preaînaltul.”

A spus: „Fiecare dintre purtătorii Tronului și dintre cei din jurul lui are patru fețe: față de taur, față de leu, față de vultur și față de om. Fiecare dintre ei are patru aripi: două le ține peste față, de teamă să nu privească Tronul și să fie doborât de uimire, iar cu celelalte două se avântă. Ei nu rostesc altceva decât preamărire, laudă, takbir și glorificare.”

Allah, Cel Puternic și Măreț, spune: „Îl preamăresc pe Domnul lor, aducându-I laudă, și cred în El”, adică mărturisesc că El este Unul și nu are niciun asociat. Abu ‘Abd al-Wahid al-Malihi ne-a înștiințat; Abu Mansur as-Sam‘ani ne-a înștiințat; Abu Ja‘far ar-Rayani ne-a relatat; Humayd ibn Zanjawayh ne-a relatat; ‘Umar ibn ‘Abd Allah ar-Raqashi ne-a relatat; Ja‘far ibn Sulayman ne-a relatat; Harun ibn Rabab ne-a relatat; Shahr ibn Hawshab a spus: „Purtătorii Tronului sunt opt. Patru dintre ei spun: «Slavă Ție, Allah, și laudă Ție! A Ta este lauda pentru îngăduința Ta, în pofida cunoașterii Tale.»

Ceilalți patru spun: «Slavă Ție, Allah, și laudă Ție! A Ta este lauda pentru iertarea Ta, în pofida puterii Tale.»” El a spus: „Parcă ei privesc păcatele fiilor lui Adam.”

Allah, Cel Puternic și Măreț, spune: „Și cer iertare pentru cei care cred, [spunând]: «Domnul nostru!»” — adică spun: „Domnul nostru!” „Tu cuprinzi toate lucrurile cu Îndurarea și Știința Ta.” S-a spus că termenul este la acuzativ ca explicație; s-a spus și că este un transfer al construcției, cu sensul: „Îndurarea și Știința Ta cuprind toate lucrurile.” „Așadar, iartă-i pe cei care s-au căit și au urmat calea Ta”, adică religia Ta, „și păzește-i de chinul Iadului.”

Mutarrif a spus: „Cei mai sinceri binevoitori dintre făpturile lui Allah față de credincioși sunt îngerii, iar cei mai înșelători față de credincioși sunt diavolii.”

„Și păzește-i de cele rele” înseamnă: pedepse. „Iar pe acela pe care-l păzești de cele rele” înseamnă: pe acela pe care îl păzești de pedepsele pentru faptele rele; s-a spus și că înseamnă: de răsplata faptelor rele. „În Ziua Aceea, de acela Te-ai îndurat. Și aceasta este marea izbândă.”