Preamărirea lui Dumnezeu la călătorie

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

Aceasta cuprinde atât corăbiile, cât și animalele, adică pentru ca voi să vă așezați pe ele: „apoi să pomeniți Îndurarea Domnului vostru când ședeți pe ele”, recunoscând binecuvântarea Celui care le-a supus vouă și slăvindu-L pentru aceasta pe El, Preaînaltul. De aceea a spus: „și să spuneți: «Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim!»” — adică, dacă nu ne-ar fi supus El corăbiile și animalele, nu am fi fost în stare și nu am fi putut să le folosim.

Însă, prin bunătatea și generozitatea Sa, Preaînaltul, le-a supus și le-a îmblânzit pentru noi, făcându-ne lesnicioase mijloacele necesare. Scopul acestor cuvinte este să arate că Domnul, descris prin revărsarea binecuvântărilor asupra robilor, este singurul vrednic să fie adorat, să I se facă rugăciune și să I se prosterneze.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

„Ca să vă așezați pe spinările lor” — adică să vă așezați pe ele, fiind bine sprijiniți și găsindu-vă locul potrivit. „Pe spinările lor” se referă la spinările acestei categorii [de viețuitoare]. „Apoi să pomeniți Îndurarea Domnului vostru” — adică binecuvântarea pe care v-a dăruit-o, supunându-le vouă — „când ședeți pe ele și să spuneți: «Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim!»”, adică nu am fi fost în stare să le învingem. Dacă Dumnezeu nu ni le-ar fi supus, nu am fi putut să le folosim.

Ibn ‘Abbās, Qatādah, as-Suddī și Ibn Zayd au spus despre „nu am fi putut să le stăpânim” că înseamnă: nu am fi fost în stare să le folosim.

„Și, cu adevărat, noi la Domnul nostru ne vom întoarce” — adică vom ajunge la El după moartea noastră; către El este călătoria noastră cea mare.

Prin aceasta, oamenii sunt îndemnați să ia aminte la călătoria din Lumea de Apoi pornind de la călătoria din această lume, așa cum au fost îndemnați să ia aminte la provizia pentru Lumea de Apoi prin provizia lumească, în cuvintele Sale: „Și pregătiți-vă provizie, dar cea mai bună provizie este evlavia” (al-Baqarah, 2:197), și la veșmintele din Lumea de Apoi prin veșmintele lumești, în cuvintele Sale, Preaînaltul: „și podoabe, însă veșmântul evlaviei este cel mai bun” (al-A‘rāf, 7:26).

Relatările transmise despre rostirea unor cuvinte la încălecarea animalului:

Relatarea lui ‘Alī ibn Abī Tālib, fie ca Allah să fie mulțumit de el. Imām Aḥmad a spus: Yazīd ne-a relatat, Sharīk ibn ‘Abd Allāh ne-a relatat de la Abū Isḥāq, de la ‘Alī ibn Rabī‘ah, care a spus: L-am văzut pe ‘Alī, fie ca Allah să fie mulțumit de el, când i s-a adus un animal de călărie. Când și-a pus piciorul în scară, a spus: „În numele lui Allah”. După ce s-a așezat pe el, a spus: „Laudă lui Allah!

Slavă Celui care ni l-a supus nouă pe acesta pe care noi nu am fi putut să-l stăpânim! Și, cu adevărat, noi la Domnul nostru ne vom întoarce.” Apoi L-a lăudat pe Allah de trei ori, a rostit takbīr de trei ori, apoi a spus: „Slavă Ție! Nu există altă divinitate în afară de Tine.

Mi-am făcut rău mie însumi, așadar iartă-mă!” Apoi a râs. L-am întrebat: „De ce ai râs, o, comandant al credincioșilor?” El a răspuns: „L-am văzut pe Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-l mântuiască — făcând ceea ce am făcut eu, apoi a râs.”

L-am întrebat: „De ce ai râs, o, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Domnul Se minunează de robul Său când spune: «Doamne, iartă-mă!» și spune: «Robul Meu știe că nimeni în afară de Mine nu iartă păcatele».”

Această relatare a fost transmisă în același fel de Abū Dāwūd, at-Tirmidhī și an-Nasā’ī, de la Abū al-Aḥwaṣ — an-Nasā’ī a adăugat și transmiterea de la Manṣūr — de la Abū Isḥāq as-Sabī‘ī, de la ‘Alī ibn Rabī‘ah al-Asadī al-Wālibī. At-Tirmidhī a spus: „Hadis bun și autentic.” ‘Abd ar-Raḥmān ibn Mahdī a relatat de la Shu‘bah: I-am spus lui Abū Isḥāq as-Sabī‘ī: „De la cine ai auzit acest hadis?” El a spus: „De la Yūnus ibn Khabbāb.”

L-am întâlnit pe Yūnus ibn Khabbāb și l-am întrebat: „De la cine l-ai auzit?” El a răspuns: „De la un om care l-a auzit de la ‘Alī ibn Rabī‘ah.” Unii l-au transmis de la Yūnus ibn Khabbāb, de la Shaqīq ibn ‘Uqbah al-Asadī, de la ‘Alī ibn Rabī‘ah al-Wālibī.

Relatarea lui ‘Abd Allāh ibn ‘Abbās, fie ca Allah să fie mulțumit de amândoi. Imām Aḥmad a spus: Abū al-Mughīrah ne-a relatat, Abū Bakr ibn ‘Abd Allāh ne-a relatat de la ‘Alī ibn Abī Ṭalḥah, de la ‘Abd Allāh ibn ‘Abbās, că Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-l mântuiască — l-a luat pe el în spatele său pe animalul de călărie. După ce s-a așezat pe el, Trimisul lui Allah a rostit takbīr de trei ori, L-a lăudat pe Allah de trei ori și a rostit o dată mărturisirea că nu există altă divinitate în afară de Allah. Apoi s-a rezemat pe spate și a râs.

După aceea s-a întors către el și i-a spus: „Orice musulman care se urcă pe un animal de călărie și face ceea ce am făcut eu, Allah, Atotputernicul și Mărețul, Se va întoarce către el și va râde către el, așa cum am râs eu către tine.” Această relatare a fost consemnată numai de Aḥmad.

Relatarea lui ‘Abd Allāh ibn ‘Umar, fie ca Allah să fie mulțumit de amândoi. Imām Aḥmad a spus: Abū Kāmil ne-a relatat, Ḥammād ibn Salamah ne-a relatat de la Abū az-Zubayr, de la ‘Alī ibn ‘Abd Allāh al-Bāriqī, de la ‘Abd Allāh ibn ‘Umar, fie ca Allah să fie mulțumit de amândoi, că atunci când Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-l mântuiască — se urca pe cămila sa, rostea takbīr de trei ori, apoi spunea: „Slavă Celui care ni l-a supus nouă pe acesta pe care noi nu am fi putut să-l stăpânim! Și, cu adevărat, noi la Domnul nostru ne vom întoarce.”

Apoi spunea: „Allah, Îți cer în această călătorie evlavie și teamă de Tine, precum și fapte care Te mulțumesc. Allah, fă-ne călătoria ușoară și scurtează pentru noi distanța îndepărtată. Allah, Tu ești Însoțitorul în călătorie și Înlocuitorul [nostru] în familie. Allah, fii Însoțitorul nostru în călătorie și ai grijă de familia noastră în locul nostru.”

Când se întorcea la familia sa, spunea: „Ne întoarcem, căindu-ne, dacă Allah voiește, adorându-L și lăudându-L pe Domnul nostru.”

Această relatare a fost transmisă tot astfel de Muslim, Abū Dāwūd și an-Nasā’ī, de la Ibn Jurayj, și de at-Tirmidhī, de la Ḥammād ibn Salamah; amândoi au transmis-o de la Abū az-Zubayr.

O altă relatare: Imām Aḥmad a spus: Muḥammad ibn ‘Ubayd ne-a relatat, Muḥammad ibn Isḥāq ne-a relatat de la Muḥammad ibn Ibrāhīm, de la ‘Amr ibn al-Ḥakam ibn Thawbān, de la Abū Lās al-Khuzā‘ī, care a spus: Trimisul lui Allah ne-a dat pentru pelerinaj cămile dintre cămilele zakātului. I-am spus: „O, Trimis al lui Allah, nu credem că aceste cămile ne vor putea duce!” El a răspuns: „Nu există nicio cămilă pe care să nu se afle un șeitan.

Așadar, pomeniți numele lui Allah asupra lor când vă urcați pe ele, așa cum v-am poruncit, apoi folosiți-le pentru nevoile voastre, căci Allah, Atotputernicul și Mărețul, este Cel care vă poartă.” Numele lui Abū Lās era Muḥammad ibn al-Aswad ibn Khalaf.

O altă relatare cu același înțeles: Aḥmad a spus: ‘Attāb ne-a relatat, ‘Abd Allāh ne-a înștiințat — (ḥā’) — iar ‘Alī ibn Isḥāq ne-a înștiințat; ‘Abd Allāh, adică Ibn al-Mubārak, ne-a înștiințat; Usāmah ibn Zayd m-a înștiințat; Muḥammad ibn Ḥamzah m-a înștiințat că l-a auzit pe tatăl său spunând: L-am auzit pe Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-l mântuiască — spunând: „Pe spinarea fiecărei cămile se află un șeitan. Așadar, când vă urcați pe ele, pomeniți numele lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, apoi nu vă opriți înainte de a vă împlini nevoile.”

Tafsirul lui al-Baghawi

„Ca să vă așezați pe spinările lor” — pronumele este folosit la feminin deoarece se referă la „ceea ce” [cuvântul „mā” din verset]. „Apoi să pomeniți Îndurarea Domnului vostru când ședeți pe ele” — adică binecuvântarea supunerii mijloacelor de transport de pe uscat și de pe mare. „Și să spuneți: «Slavă Celui care ni l-a supus nouă pe acesta»” — adică l-a făcut supus nouă. „Pe care noi nu am fi putut să-l stăpânim” — adică nu am fi fost în stare să-l folosim; s-a spus și: nu am fi putut să-l ținem sub control.

„Și, cu adevărat, noi la Domnul nostru ne vom întoarce” — ne vom întoarce la El în Ziua Învierii.

Aḥmad ibn ‘Abd Allāh aṣ-Ṣāliḥī ne-a relatat, Abū al-Ḥusayn ‘Alī ibn Muḥammad ibn ‘Abd Allāh ibn Bishrān ne-a relatat, Ismā‘īl ibn Muḥammad aṣ-Ṣaffār ne-a relatat, Aḥmad ibn Manṣūr ar-Ramādī ne-a relatat, ‘Abd ar-Razzāq ne-a relatat, Ma‘mar ne-a relatat de la Abū Isḥāq, care mi-a spus: ‘Alī ibn Rabī‘ah mi-a relatat că a fost de față când ‘Alī, fie ca Allah să fie mulțumit de el, s-a urcat [pe animal]. Când și-a pus piciorul în scară, a spus: „În numele lui Allah”. După ce s-a așezat, a spus: „Laudă lui Allah!” Apoi a spus: „Slavă Celui care ni l-a supus nouă pe acesta pe care noi nu am fi putut să-l stăpânim!

Și, cu adevărat, noi la Domnul nostru ne vom întoarce.” Apoi L-a lăudat pe Allah de trei ori, a rostit takbīr de trei ori și a spus: „Nu există altă divinitate în afară de Allah. Mi-am făcut rău mie însumi, așadar iartă-mă, căci nimeni în afară de Tine nu iartă păcatele.” Apoi a râs.

I s-a spus: „Ce te face să râzi, o, comandant al credincioșilor?” El a răspuns: „L-am văzut pe Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-l mântuiască — făcând ceea ce am făcut eu și spunând ceea ce am spus eu, apoi a râs.” Am întrebat: „Ce te face să râzi, o, Profet al lui Allah?” El a răspuns: „Robul” — sau a spus: „Mă minunez de robul care spune: «Nu există altă divinitate în afară de Allah.

Mi-am făcut rău mie însumi, așadar iartă-mă, căci nimeni în afară de Tine nu iartă păcatele», știind că nimeni în afară de El nu iartă păcatele.”