Căutarea ocrotirii de rău

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

„Și de răul unui invidios, când invidiază” — invidiosul este cel căruia îi place ca binecuvântarea să dispară de la cel invidiat și care se străduiește să o îndepărteze, prin toate mijloacele de care este în stare. De aceea este nevoie să căutăm adăpost la Allah împotriva răului său și să-i zădărnicim uneltirea. În categoria invidiosului intră și cel care deochează, căci deochiul nu vine decât de la un invidios cu fire rea și suflet ticălos. Așadar, această sură cuprinde căutarea adăpostului la Allah împotriva tuturor felurilor de rău, în general și în particular.

Ea arată că magia este reală, că trebuie să ne temem de vătămarea ei și să căutăm adăpost la Allah împotriva ei și a celor care o practică.

Adică: „Spune”, căutând adăpost: „Caut adăpost”, adică mă refugiez, mă adăpostesc și mă ocrotesc „la Domnul crăpatului zorilor”, adică la Cel care despică sămânța și sâmburele și face să se ivească zorile.

Apoi, după ce a vorbit în general, a particularizat și a spus: „Și de răul întunericului nopții, când se lasă” — adică de răul care se ivește noaptea, când aceasta îi învăluie pe oameni și se răspândesc multe duhuri rele și animale vătămătoare.

„De răul celor pe care El le-a creat” — aceasta cuprinde toate făpturile create de Allah: oameni, djinni și animale. Așadar, căutăm adăpost la Creatorul lor împotriva răului care se află în ele.

„Și de răul celor care suflă în noduri” — adică de răul vrăjitoarelor care se folosesc, pentru vrăjile lor, de suflarea în nodurile pe care le fac în timpul vrăjitoriei.

Această sură cuprinde căutarea adăpostului la Domnul oamenilor, Stăpânul lor și Dumnezeul lor, împotriva lui Șeitan, care este obârșia și izvorul tuturor relelor. Printre ispitele și relele sale se numără faptul că șoptește în piepturile oamenilor, înfrumusețează răul și li-l arată într-o înfățișare plăcută, stimulându-le voința să-l săvârșească; iar binele îl face urât în ochii lor, îi descurajează să-l urmeze și li-l arată într-o înfățișare diferită de cea adevărată.

El se află mereu în această stare: șoptește și se retrage — adică se îndepărtează — atunci când robul Îl pomenește pe Domnul său și cere ajutor pentru a-l respinge. Prin urmare, omul trebuie să caute adăpost și să se țină strâns de ocrotirea lui Allah, Domnul tuturor oamenilor. Toate făpturile se află sub stăpânirea și autoritatea Lui; El ține frâul fiecărei vietăți. Și trebuie să se țină de divinitatea Lui, căci pentru aceasta i-a creat.

Iar aceasta nu se împlinește decât prin respingerea răului dușmanului lor, care vrea să-i abată de la ea și să se interpună între ei și ea, dorind să-i facă dintre cei care îi urmează, ca să ajungă printre locuitorii Focului înflăcărat. Șoapta ispititoare poate veni atât de la djinni, cât și de la oameni. De aceea a spus: „Dintre djinni și oameni”.

Această sură cuprinde căutarea adăpostului la Domnul oamenilor, Stăpânul lor și Dumnezeul lor, împotriva lui Șeitan, care este obârșia și izvorul tuturor relelor. Printre ispitele și relele sale se numără faptul că șoptește în piepturile oamenilor, înfrumusețează răul și li-l arată într-o înfățișare plăcută, stimulându-le voința să-l săvârșească; iar binele îl face urât în ochii lor, îi descurajează să-l urmeze și li-l arată într-o înfățișare diferită de cea adevărată.

El se află mereu în această stare: șoptește și se retrage — adică se îndepărtează — atunci când robul Îl pomenește pe Domnul său și cere ajutor pentru a-l respinge. Prin urmare, omul trebuie să caute adăpost și să se țină strâns de ocrotirea lui Allah, Domnul tuturor oamenilor. Toate făpturile se află sub stăpânirea și autoritatea Lui; El ține frâul fiecărei vietăți. Și trebuie să se țină de divinitatea Lui, căci pentru aceasta i-a creat.

Iar aceasta nu se împlinește decât prin respingerea răului dușmanului lor, care vrea să-i abată de la ea și să se interpună între ei și ea, dorind să-i facă dintre cei care îi urmează, ca să ajungă printre locuitorii Focului înflăcărat. Șoapta ispititoare poate veni atât de la djinni, cât și de la oameni. De aceea a spus: „Dintre djinni și oameni”.

Această sură cuprinde căutarea adăpostului la Domnul oamenilor, Stăpânul lor și Dumnezeul lor, împotriva lui Șeitan, care este obârșia și izvorul tuturor relelor. Printre ispitele și relele sale se numără faptul că șoptește în piepturile oamenilor, înfrumusețează răul și li-l arată într-o înfățișare plăcută, stimulându-le voința să-l săvârșească; iar binele îl face urât în ochii lor, îi descurajează să-l urmeze și li-l arată într-o înfățișare diferită de cea adevărată.

El se află mereu în această stare: șoptește și se retrage — adică se îndepărtează — atunci când robul Îl pomenește pe Domnul său și cere ajutor pentru a-l respinge. Prin urmare, omul trebuie să caute adăpost și să se țină strâns de ocrotirea lui Allah, Domnul tuturor oamenilor. Toate făpturile se află sub stăpânirea și autoritatea Lui; El ține frâul fiecărei vietăți. Și trebuie să se țină de divinitatea Lui, căci pentru aceasta i-a creat.

Iar aceasta nu se împlinește decât prin respingerea răului dușmanului lor, care vrea să-i abată de la ea și să se interpună între ei și ea, dorind să-i facă dintre cei care îi urmează, ca să ajungă printre locuitorii Focului înflăcărat. Șoapta ispititoare poate veni atât de la djinni, cât și de la oameni. De aceea a spus: „Dintre djinni și oameni”.

Această sură cuprinde căutarea adăpostului la Domnul oamenilor, Stăpânul lor și Dumnezeul lor, împotriva lui Șeitan, care este obârșia și izvorul tuturor relelor. Printre ispitele și relele sale se numără faptul că șoptește în piepturile oamenilor, înfrumusețează răul și li-l arată într-o înfățișare plăcută, stimulându-le voința să-l săvârșească; iar binele îl face urât în ochii lor, îi descurajează să-l urmeze și li-l arată într-o înfățișare diferită de cea adevărată.

El se află mereu în această stare: șoptește și se retrage — adică se îndepărtează — atunci când robul Îl pomenește pe Domnul său și cere ajutor pentru a-l respinge. Prin urmare, omul trebuie să caute adăpost și să se țină strâns de ocrotirea lui Allah, Domnul tuturor oamenilor. Toate făpturile se află sub stăpânirea și autoritatea Lui; El ține frâul fiecărei vietăți. Și trebuie să se țină de divinitatea Lui, căci pentru aceasta i-a creat.

Iar aceasta nu se împlinește decât prin respingerea răului dușmanului lor, care vrea să-i abată de la ea și să se interpună între ei și ea, dorind să-i facă dintre cei care îi urmează, ca să ajungă printre locuitorii Focului înflăcărat. Șoapta ispititoare poate veni atât de la djinni, cât și de la oameni. De aceea a spus: „Dintre djinni și oameni”.

Această sură cuprinde căutarea adăpostului la Domnul oamenilor, Stăpânul lor și Dumnezeul lor, împotriva lui Șeitan, care este obârșia și izvorul tuturor relelor. Printre ispitele și relele sale se numără faptul că șoptește în piepturile oamenilor, înfrumusețează răul și li-l arată într-o înfățișare plăcută, stimulându-le voința să-l săvârșească; iar binele îl face urât în ochii lor, îi descurajează să-l urmeze și li-l arată într-o înfățișare diferită de cea adevărată.

El se află mereu în această stare: șoptește și se retrage — adică se îndepărtează — atunci când robul Îl pomenește pe Domnul său și cere ajutor pentru a-l respinge. Prin urmare, omul trebuie să caute adăpost și să se țină strâns de ocrotirea lui Allah, Domnul tuturor oamenilor. Toate făpturile se află sub stăpânirea și autoritatea Lui; El ține frâul fiecărei vietăți. Și trebuie să se țină de divinitatea Lui, căci pentru aceasta i-a creat.

Iar aceasta nu se împlinește decât prin respingerea răului dușmanului lor, care vrea să-i abată de la ea și să se interpună între ei și ea, dorind să-i facă dintre cei care îi urmează, ca să ajungă printre locuitorii Focului înflăcărat. Șoapta ispititoare poate veni atât de la djinni, cât și de la oameni. De aceea a spus: „Dintre djinni și oameni”.

Această sură cuprinde căutarea adăpostului la Domnul oamenilor, Stăpânul lor și Dumnezeul lor, împotriva lui Șeitan, care este obârșia și izvorul tuturor relelor. Printre ispitele și relele sale se numără faptul că șoptește în piepturile oamenilor, înfrumusețează răul și li-l arată într-o înfățișare plăcută, stimulându-le voința să-l săvârșească; iar binele îl face urât în ochii lor, îi descurajează să-l urmeze și li-l arată într-o înfățișare diferită de cea adevărată.

El se află mereu în această stare: șoptește și se retrage — adică se îndepărtează — atunci când robul Îl pomenește pe Domnul său și cere ajutor pentru a-l respinge. Prin urmare, omul trebuie să caute adăpost și să se țină strâns de ocrotirea lui Allah, Domnul tuturor oamenilor. Toate făpturile se află sub stăpânirea și autoritatea Lui; El ține frâul fiecărei vietăți. Și trebuie să se țină de divinitatea Lui, căci pentru aceasta i-a creat.

Iar aceasta nu se împlinește decât prin respingerea răului dușmanului lor, care vrea să-i abată de la ea și să se interpună între ei și ea, dorind să-i facă dintre cei care îi urmează, ca să ajungă printre locuitorii Focului înflăcărat. Șoapta ispititoare poate veni atât de la djinni, cât și de la oameni. De aceea a spus: „Dintre djinni și oameni”.

Această sură cuprinde căutarea adăpostului la Domnul oamenilor, Stăpânul lor și Dumnezeul lor, împotriva lui Șeitan, care este obârșia și izvorul tuturor relelor. Printre ispitele și relele sale se numără faptul că șoptește în piepturile oamenilor, înfrumusețează răul și li-l arată într-o înfățișare plăcută, stimulându-le voința să-l săvârșească; iar binele îl face urât în ochii lor, îi descurajează să-l urmeze și li-l arată într-o înfățișare diferită de cea adevărată.

El se află mereu în această stare: șoptește și se retrage — adică se îndepărtează — atunci când robul Îl pomenește pe Domnul său și cere ajutor pentru a-l respinge. Prin urmare, omul trebuie să caute adăpost și să se țină strâns de ocrotirea lui Allah, Domnul tuturor oamenilor. Toate făpturile se află sub stăpânirea și autoritatea Lui; El ține frâul fiecărei vietăți. Și trebuie să se țină de divinitatea Lui, căci pentru aceasta i-a creat.

Iar aceasta nu se împlinește decât prin respingerea răului dușmanului lor, care vrea să-i abată de la ea și să se interpună între ei și ea, dorind să-i facă dintre cei care îi urmează, ca să ajungă printre locuitorii Focului înflăcărat. Șoapta ispititoare poate veni atât de la djinni, cât și de la oameni. De aceea a spus: „Dintre djinni și oameni”.

Această sură cuprinde căutarea adăpostului la Domnul oamenilor, Stăpânul lor și Dumnezeul lor, împotriva lui Șeitan, care este obârșia și izvorul tuturor relelor. Printre ispitele și relele sale se numără faptul că șoptește în piepturile oamenilor, înfrumusețează răul și li-l arată într-o înfățișare plăcută, stimulându-le voința să-l săvârșească; iar binele îl face urât în ochii lor, îi descurajează să-l urmeze și li-l arată într-o înfățișare diferită de cea adevărată.

El se află mereu în această stare: șoptește și se retrage — adică se îndepărtează — atunci când robul Îl pomenește pe Domnul său și cere ajutor pentru a-l respinge. Prin urmare, omul trebuie să caute adăpost și să se țină strâns de ocrotirea lui Allah, Domnul tuturor oamenilor. Toate făpturile se află sub stăpânirea și autoritatea Lui; El ține frâul fiecărei vietăți. Și trebuie să se țină de divinitatea Lui, căci pentru aceasta i-a creat.

Iar aceasta nu se împlinește decât prin respingerea răului dușmanului lor, care vrea să-i abată de la ea și să se interpună între ei și ea, dorind să-i facă dintre cei care îi urmează, ca să ajungă printre locuitorii Focului înflăcărat. Șoapta ispititoare poate veni atât de la djinni, cât și de la oameni. De aceea a spus: „Dintre djinni și oameni”.

Această sură cuprinde căutarea adăpostului la Domnul oamenilor, Stăpânul lor și Dumnezeul lor, împotriva lui Șeitan, care este obârșia și izvorul tuturor relelor. Printre ispitele și relele sale se numără faptul că șoptește în piepturile oamenilor, înfrumusețează răul și li-l arată într-o înfățișare plăcută, stimulându-le voința să-l săvârșească; iar binele îl face urât în ochii lor, îi descurajează să-l urmeze și li-l arată într-o înfățișare diferită de cea adevărată.

El se află mereu în această stare: șoptește și se retrage — adică se îndepărtează — atunci când robul Îl pomenește pe Domnul său și cere ajutor pentru a-l respinge. Prin urmare, omul trebuie să caute adăpost și să se țină strâns de ocrotirea lui Allah, Domnul tuturor oamenilor. Toate făpturile se află sub stăpânirea și autoritatea Lui; El ține frâul fiecărei vietăți. Și trebuie să se țină de divinitatea Lui, căci pentru aceasta i-a creat.

Iar aceasta nu se împlinește decât prin respingerea răului dușmanului lor, care vrea să-i abată de la ea și să se interpună între ei și ea, dorind să-i facă dintre cei care îi urmează, ca să ajungă printre locuitorii Focului înflăcărat. Șoapta ispititoare poate veni atât de la djinni, cât și de la oameni. De aceea a spus: „Dintre djinni și oameni”.

Slavă lui Allah, Domnul lumilor, la început și la sfârșit, în văzul tuturor și în taină. Îl rugăm pe Allah Preaînaltul să-Și desăvârșească binecuvântarea asupra noastră și să ne ierte păcatele care s-au interpus între noi și multe dintre binefacerile Sale, precum și greșelile și poftele care ne-au îndepărtat inimile de la cugetarea asupra versetelor Sale. Nădăjduim și sperăm de la El să nu ne lipsească de binele pe care Îl are, din pricina răului care se află în noi. Nimeni nu deznădăjduiește de izbăvirea lui Allah în afară de necredincioși și nimeni nu-și pierde speranța în mila Lui în afară de cei rătăciți.

Allah să-l binecuvânteze și să-l ocrotească pe Trimisul Său, Muhammad, precum și familia și toți companionii săi, cu binecuvântări și pace neîncetate, în toate timpurile. Slavă lui Allah, prin a Cărui binecuvântare se desăvârșesc faptele bune.

Tafsirul Cărții lui Allah a fost încheiat cu ajutorul și buna Lui îndrumare, de către cel care l-a adunat și l-a scris, ‘Abd al-Raḥmān ibn Nāṣir ibn ‘Abd Allāh, cunoscut sub numele de Ibn Sa‘dī. Allah să-l ierte pe el, pe părinții lui și pe toți musulmanii. Aceasta s-a petrecut în prima zi a lunii Rabī‘ al-Awwal, în anul o mie trei sute patruzeci și patru de la Hijra lui Muhammad ﷺ. S-a încheiat, slavă lui Allah. Nu uitați să ne includeți în rugile voastre, în lipsa noastră.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Tafsirul celor două sure Al-Mu‘awwidhatayn [surele prin care se cere ocrotire], amândouă medinite.

Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat ‘Affān, ne-a relatat Hammād ibn Salamah, ne-a înștiințat ‘Āṣim ibn Bahdalah, de la Zirr ibn Hubaysh, care a spus: I-am zis lui Ubayy ibn Ka‘b: «Ibn Mas‘ūd nu scrie cele două sure Al-Mu‘awwidhatayn în muṣḥaf-ul său?» El a spus: «Mărturisesc că Trimisul lui Allah ﷺ mi-a povestit că Jibrīl عليه السلام i-a spus: «Spune: „Caut adăpost la Domnul zorilor”», iar eu am spus-o. Apoi a spus: «Spune: „Caut adăpost la Domnul oamenilor”», iar eu am spus-o. Așadar, noi spunem ceea ce a spus Profetul ﷺ.»”

Abū Bakr al-Ḥumaydī a consemnat această relatare în Musnad-ul său, de la Sufyān ibn ‘Uyaynah, care ne-a relatat: ‘Abdah ibn Abī Lubābah și ‘Āṣim ibn Bahdalah ne-au relatat că l-au auzit pe Zirr ibn Hubaysh spunând: „L-am întrebat pe Ubayy ibn Ka‘b despre cele două sure Al-Mu‘awwidhatayn și i-am spus: «Abū al-Mundhir, fratele tău, Ibn Mas‘ūd, le șterge din muṣḥaf.» El a spus: «L-am întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ, iar el a spus: «Mi s-a spus: „Spune!”, iar eu am spus.» Așadar, noi spunem așa cum a spus Trimisul lui Allah ﷺ.»”

Ahmad a spus: „Ne-a relatat Wakī‘, ne-a relatat Sufyān, de la ‘Āṣim, de la Zirr, care a spus: L-am întrebat pe Ibn Mas‘ūd despre cele două sure Al-Mu‘awwidhatayn, iar el a spus: «L-am întrebat pe Profet ﷺ despre ele, iar el a spus: «Mi s-a spus, iar eu v-am spus vouă: spuneți-le.»»” Ubayy a spus: „Profetul ﷺ ni le-a spus, așadar noi le rostim.”

Al-Bukhārī a spus: „Ne-a relatat ‘Alī ibn ‘Abd Allāh, ne-a relatat Sufyān, ne-a relatat ‘Abdah ibn Abī Lubābah, de la Zirr ibn Hubaysh — și ne-a relatat ‘Āṣim, de la Zirr — care a spus: L-am întrebat pe Ubayy ibn Ka‘b și i-am zis: «Abū al-Mundhir, fratele tău, Ibn Mas‘ūd, spune cutare și cutare.» El a spus: «L-am întrebat pe Profet ﷺ, iar el a spus: «Mi s-a spus, iar eu am spus.» Așadar, noi spunem așa cum a spus Trimisul lui Allah ﷺ.»”

Al-Bukhārī și an-Nasā’ī au consemnat-o, de asemenea, de la Qutaybah, de la Sufyān ibn ‘Uyaynah, de la ‘Abdah și ‘Āṣim ibn Abī an-Najūd, de la Zirr ibn Hubaysh, de la Ubayy ibn Ka‘b, cu acest lanț de transmitere.

Al-Ḥāfiẓ Abū Ya‘lā a spus: „Ne-a relatat al-Azraq ibn ‘Alī, ne-a relatat Ḥassān ibn Ibrāhīm, ne-a relatat aṣ-Ṣalt ibn Bahrām, de la Ibrāhīm, de la ‘Alqamah, care a spus: «‘Abd Allāh ștergea cele două sure Al-Mu‘awwidhatayn din muṣḥaf și spunea: Trimisului lui Allah ﷺ i s-a poruncit doar să caute ocrotire prin ele, iar ‘Abd Allāh nu le recita.»” ‘Abd Allāh ibn Ahmad a consemnat această relatare de la al-A‘mash, de la Abū Isḥāq, de la ‘Abd ar-Raḥmān ibn Yazīd, care a spus: „‘Abd Allāh ștergea cele două sure Al-Mu‘awwidhatayn din muṣḥaf-urile sale și spunea: «Ele nu fac parte din Cartea lui Allah.»”

Al-A‘mash a spus: „‘Āṣim ne-a relatat, de la Zirr ibn Hubaysh, de la Ubayy ibn Ka‘b, care a spus: «L-am întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ despre ele, iar el a spus: «Mi s-a spus, iar eu am spus.»»”

Aceasta este o chestiune cunoscută de mulți dintre recitatori și juriști: Ibn Mas‘ūd nu scria cele două sure Al-Mu‘awwidhatayn în muṣḥaf-ul său. Poate că nu le auzise de la Profet ﷺ și nu ajunseseră la el prin transmitere mutawātir. Apoi, poate că s-a răzgândit în privința acestei opinii și a adoptat poziția comunității, căci Companions, Allah să fie mulțumit de ei, le-au scris în muṣḥaf-urile de referință și le-au trimis în toate ținuturile în această formă. Laudă și mulțumire lui Allah!

Muslim a spus în Ṣaḥīḥ-ul său: „Ne-a relatat Qutaybah, ne-a relatat Jarīr, de la Bayān, de la Qays ibn Abī Ḥāzim, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Nu ai văzut versetele care au fost pogorâte în această noapte, așa cum nu s-a mai văzut niciodată ceva asemănător lor? «Spune: Caut adăpost la Domnul zorilor» și «Spune: Caut adăpost la Domnul oamenilor».»” Ahmad, Muslim, at-Tirmidhī și an-Nasā’ī au consemnat-o, de asemenea, prin intermediul lui Ismā‘īl ibn Abī Khālid, de la Qays ibn Abī Ḥāzim, de la ‘Uqbah, cu acest lanț. At-Tirmidhī a spus: „Hadith ḥasan ṣaḥīḥ.”

O altă cale de transmitere: Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat al-Walīd ibn Muslim, ne-a relatat Ibn Jābir, de la al-Qāsim Abū ‘Abd ar-Raḥmān, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir, care a spus: În timp ce îl călăuzeam pe Trimisul lui Allah ﷺ printr-unul dintre acele trecători înguste, el mi-a spus: «‘Uqbah, nu vrei să călărești?» M-am temut că ar putea fi un păcat, așa că Trimisul lui Allah ﷺ a coborât, iar eu am călărit puțin. Apoi el a încălecat din nou și mi-a spus: «‘Uqayb, să te învăț două sure dintre cele mai bune sure pe care le recită oamenii?» I-am răspuns: «Ba da, Trimis al lui Allah.»

Atunci m-a învățat: «Spune: Caut adăpost la Domnul zorilor» și «Spune: Caut adăpost la Domnul oamenilor». Apoi s-a făcut chemarea la rugăciune, iar Trimisul lui Allah ﷺ a înaintat și le-a recitat pe amândouă. După aceea a trecut pe lângă mine și mi-a spus: «Ce părere ai, ‘Uqayb? Recită-le ori de câte ori te culci și ori de câte ori te trezești.»”

An-Nasā’ī a consemnat această relatare de la al-Walīd ibn Muslim și ‘Abd Allāh ibn al-Mubārak, amândoi de la Ibn Jābir, cu acest lanț. Abū Dāwūd și an-Nasā’ī au consemnat-o și prin intermediul lui Ibn Wahb, de la Mu‘āwiyah ibn Ṣāliḥ, de la al-‘Alā’ ibn al-Ḥārith, de la al-Qāsim ibn ‘Abd ar-Raḥmān, de la ‘Uqbah, cu acest lanț.

O altă cale de transmitere: Ahmad a spus: „Ne-a relatat Abū ‘Abd ar-Raḥmān, ne-a relatat Sa‘īd ibn Abī Ayyūb, mi-au relatat Yazīd ibn ‘Abd al-‘Azīz ar-Ru‘aynī și Abū Marḥūm, de la Yazīd ibn Muḥammad al-Qurashī, de la ‘Alī ibn Rabāḥ, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ mi-a poruncit să recit Al-Mu‘awwidhāt la sfârșitul fiecărei rugăciuni.” Abū Dāwūd, at-Tirmidhī și an-Nasā’ī au consemnat această relatare prin mai multe căi, de la ‘Alī ibn Abī Rabāḥ. At-Tirmidhī a spus: „Gharīb.”

O altă cale de transmitere: Ahmad a spus: „Ne-a relatat Yaḥyā ibn Isḥāq, ne-a relatat Ibn Lahī‘ah, de la Musharriḥ ibn Hā‘ān, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ mi-a zis: «Recită cele două sure Al-Mu‘awwidhatayn, căci nu vei recita ceva asemănător lor.»” Ahmad a consemnat-o singur.

O altă cale de transmitere: Ahmad a spus: „Ne-a relatat Ḥaywah ibn Shurayḥ, ne-a relatat Baqiyyah, ne-a relatat Buḥayr ibn Sa‘d, de la Khālid ibn Ma‘dān, de la Jubayr ibn Nufayr, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir, care a spus: Trimisului lui Allah ﷺ i-a fost dăruit un catâr sur, pe care l-a încălecat, iar ‘Uqbah l-a condus. Atunci Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Recită: «Spune: Caut adăpost la Domnul zorilor».» Mi-a repetat-o până am recitat-o. A văzut că nu mă bucurasem prea mult de ea și a zis: «Poate ai socotit-o neînsemnată?

N-ai să te rogi niciodată cu ceva asemenea ei.»” An-Nasā’ī a consemnat-o de la ‘Amr ibn ‘Uthmān, de la Baqiyyah, cu acest lanț. An-Nasā’ī a consemnat-o și prin intermediul lui ath-Thawrī, de la Mu‘āwiyah ibn Ṣāliḥ, de la ‘Abd ar-Raḥmān ibn Jubayr ibn Nufayr, de la tatăl său, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir: acesta l-a întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ despre cele două sure Al-Mu‘awwidhatayn, iar apoi a menționat o relatare asemănătoare.

O altă cale de transmitere: An-Nasā’ī a spus: „Ne-a înștiințat Muḥammad ibn ‘Abd al-A‘lā, ne-a relatat al-Mu‘tamir, l-am auzit pe an-Nu‘mān, de la Ziyād Abū al-Asad, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Oamenii nu au căutat niciodată ocrotire prin ceva asemenea acestor două: «Spune: Caut adăpost la Domnul zorilor» și «Spune: Caut adăpost la Domnul oamenilor».»”

O altă cale de transmitere: An-Nasā’ī a spus: „Ne-a înștiințat Qutaybah, ne-a relatat al-Layth, de la Ibn ‘Ajlān, de la Sa‘īd al-Maqburī, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir, care a spus: Mergeam cu Trimisul lui Allah ﷺ și el mi-a zis: «‘Uqbah, spune!» Am întrebat: «Ce să spun?» El a tăcut, apoi a zis: «Spune!» Am întrebat: «Ce să spun, Trimis al lui Allah?»

El a tăcut, iar eu am zis: «O, Allah, fă-l să-mi spună din nou.» Atunci mi-a zis: «‘Uqbah, spune!» Am întrebat: «Ce să spun, Trimis al lui Allah?» El a spus: ««Spune: Caut adăpost la Domnul zorilor.»» Am recitat-o până la sfârșit, apoi a spus: «Spune!»

Am întrebat: «Ce să spun, Trimis al lui Allah?» El a răspuns: ««Spune: Caut adăpost la Domnul oamenilor.»» Am recitat-o până la sfârșit. Atunci Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Niciunul dintre cei care cer nu a cerut ceva asemănător lor și niciunul dintre cei care caută ocrotire nu a căutat ocrotire prin ceva asemănător lor.»”

O altă cale de transmitere: An-Nasā’ī a spus: „Ne-a înștiințat Muḥammad ibn Yasār, ne-a relatat ‘Abd ar-Raḥmān, ne-a relatat Mu‘āwiyah, de la al-‘Alā’ ibn al-Ḥārith, de la Makḥūl, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir, că Trimisul lui Allah ﷺ le-a recitat pe amândouă în rugăciunea de dimineață.”

O altă cale de transmitere: An-Nasā’ī a spus: „Ne-a înștiințat Qutaybah, ne-a relatat al-Layth, de la Yazīd ibn Abī Ḥabīb, de la Abū ‘Imrān Aslam, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir, care a spus: L-am urmat pe Trimisul lui Allah ﷺ în timp ce călărea, mi-am pus mâna pe piciorul lui și i-am spus: «Învață-mă Sura Hūd sau Sura Yūsuf.» El a răspuns: «Nu vei recita nimic mai folositor la Allah decât «Spune: Caut adăpost la Domnul zorilor».»”

Un alt hadith: An-Nasā’ī a spus: „Ne-a înștiințat Maḥmūd ibn Khālid, ne-a relatat al-Walīd, ne-a relatat Abū ‘Amr al-Awzā‘ī, de la Yaḥyā ibn Abī Kathīr, de la Muḥammad ibn Ibrāhīm ibn al-Ḥārith, de la Abū ‘Abd Allāh, de la Ibn ‘Ābish al-Juhanī, că Profetul ﷺ i-a spus: «Ibn ‘Ābish, vrei să-ți arăt — sau să-ți spun — ce este cel mai bun dintre lucrurile prin care caută ocrotire cei care cer ocrotire?» El a răspuns: «Da, Trimis al lui Allah.» Profetul ﷺ a spus: ««Spune: Caut adăpost la Domnul zorilor» și «Spune: Caut adăpost la Domnul oamenilor» — acestea sunt cele două sure.»”

Aceste căi de transmitere de la ‘Uqbah sunt aproape mutawātir; pentru mulți dintre specialiștii în hadith, ele oferă certitudine. Am menționat anterior, în relatările de la Ṣudayy ibn ‘Ajlān și Farwah ibn Mujāhid, de la ‘Uqbah, următoarele: «Să vă învăț trei sure cărora nu le este asemănătoare nimic din ceea ce s-a pogorât în Tora, Evanghelie, Psalmi sau Furqān? «Spune: El este Allah, Unicul», «Spune: Caut adăpost la Domnul zorilor» și «Spune: Caut adăpost la Domnul oamenilor».»”

Un alt hadith: Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat Ismā‘īl, ne-a relatat al-Jurayrī, de la Abū al-‘Alā’, care a spus: Un bărbat a zis: «Eram cu Trimisul lui Allah ﷺ într-o călătorie, iar oamenii se schimbau pe rând la călărit. Aveam puțini călăreți în miezul zilei. A venit rândul Trimisului lui Allah ﷺ să coboare, apoi al meu. El m-a ajuns din urmă și m-a lovit ușor peste umăr, spunând: ««Spune: Caut adăpost la Domnul zorilor.»»

Trimisul lui Allah ﷺ a recitat-o, iar eu am recitat-o împreună cu el. Apoi a spus: ««Spune: Caut adăpost la Domnul oamenilor.»» Trimisul lui Allah ﷺ a recitat-o, iar eu am recitat-o împreună cu el. Apoi a spus: «Când te rogi, recită-le pe amândouă.»»”

Se pare că acest bărbat era ‘Uqbah ibn ‘Āmir, iar Allah știe cel mai bine. An-Nasā’ī a consemnat-o de la Ya‘qūb ibn Ibrāhīm, de la Ibn ‘Ulayyah, cu acest lanț.

Un alt hadith: An-Nasā’ī a spus: „Ne-a înștiințat Muḥammad ibn al-Muthannā, ne-a relatat Muḥammad ibn Ja‘far, de la ‘Abd Allāh ibn Sa‘īd, mi-a relatat Yazīd ibn Rūmān, de la ‘Uqbah ibn ‘Āmir, de la ‘Abd Allāh al-Aslamī — adică Ibn Unays — că Trimisul lui Allah ﷺ și-a pus mâna pe pieptul meu, apoi mi-a spus: «Spune!» N-am știut ce să spun, apoi mi-a spus: «Spune!» Am zis: «Spune: El este Allah, Unicul.» Apoi mi-a spus: «Spune!»

Am zis: «Caut adăpost la Domnul zorilor împotriva răului celor pe care i-a creat», până am terminat-o. Apoi mi-a spus: «Spune!» Am zis: «Spune: Caut adăpost la Domnul oamenilor», până am terminat-o. Atunci Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Așa să cauți ocrotire: nimeni nu a căutat vreodată ocrotire prin ceva asemănător lor.»”

Un alt hadith: An-Nasā’ī a spus: „Ne-a înștiințat ‘Amr ibn ‘Alī Abū Ḥafṣ, ne-a relatat Badal, ne-a relatat Shaddād ibn Sa‘īd Abū Ṭalḥah, ne-a relatat Sa‘īd al-Jurayrī, ne-a relatat Abū Naḍrah, de la Jābir ibn ‘Abd Allāh, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ mi-a spus: «Recită, Jābir.» Am întrebat: «Ce să recit, cu voia tatălui și a mamei mele?» El a spus: «Recită: «Spune: Caut adăpost la Domnul zorilor» și «Spune: Caut adăpost la Domnul oamenilor».» Le-am recitat, iar el a spus: «Recită-le; nu vei recita nimic asemănător lor.»”

Am menționat anterior hadith-ul ‘Ā’ishah: Trimisul lui Allah ﷺ le recita pe acestea, sufla ușor în palme și își ștergea cu ele capul, fața și partea din față a trupului. Imām Mālik a spus: „De la Ibn Shihāb, de la ‘Urwah, de la ‘Ā’ishah: atunci când Trimisul lui Allah ﷺ se îmbolnăvea, recita asupra sa cele două sure Al-Mu‘awwidhatayn și sufla ușor. Când boala i s-a agravat, eu le recitam asupra lui și îi treceam mâna peste trupul său, sperând să dobândesc binecuvântarea acesteia.”

Al-Bukhārī a consemnat-o de la ‘Abd Allāh ibn Yūsuf, Muslim de la Yaḥyā ibn Yaḥyā, Abū Dāwūd de la al-Qa‘nabī, an-Nasā’ī de la Qutaybah — precum și în relatările de la Ibn al-Qāsim și ‘Īsā ibn Yūnus — iar Ibn Mājah de la Ma‘n și Bishr ibn ‘Umar; toți opt au relatat-o de la Mālik, cu acest lanț.

La sfârșitul Surei Nūn am menționat relatarea lui Abū Naḍrah, de la Abū Sa‘īd: Trimisul lui Allah ﷺ căuta ocrotire împotriva ochiului de deochi al jinnilor și al oamenilor. Când au fost pogorâte cele două sure Al-Mu‘awwidhatayn, a început să le folosească pe acestea și a lăsat tot ce era în afara lor. At-Tirmidhī, an-Nasā’ī și Ibn Mājah au consemnat-o, iar at-Tirmidhī a spus: „Hadith ḥasan.”

Ibn Abī Ḥātim a spus: „Ne-a relatat Aḥmad ibn ‘Iṣām, ne-a relatat Abū Aḥmad az-Zubayrī, ne-a relatat Ḥasan ibn Ṣāliḥ, de la ‘Abd Allāh ibn Muḥammad ibn ‘Aqīl, de la Jābir, care a spus: «Al-falaq înseamnă zorii.»” Al-‘Awfī a relatat de la Ibn ‘Abbās: „Al-falaq înseamnă zorii.” Același lucru a fost relatat de la Mujāhid, Sa‘īd ibn Jubayr, ‘Abd Allāh ibn Muḥammad ibn ‘Aqīl, al-Ḥasan, Qatādah, Muḥammad ibn Ka‘b al-Quraẓī, Ibn Zayd și Mālik, de la Zayd ibn Aslam. Al-Quraẓī, Ibn Zayd și Ibn Jarīr au spus că aceasta este asemenea cuvintelor lui Allah Preaînaltul: „Cel care face să se ivească zorile”.

‘Alī ibn Abī Ṭalḥah a relatat de la Ibn ‘Abbās: „Al-falaq înseamnă creația.” La fel a spus aḍ-Ḍaḥḥāk: Allah i-a poruncit Profetului Său să caute ocrotire de întreaga creație.

Ka‘b al-Aḥbār a spus: „Al-falaq este o locuință din Iad; când este deschisă, toți locuitorii Iadului țipă din cauza căldurii sale.” Ibn Abī Ḥātim a consemnat această relatare, apoi a spus: „Ne-a relatat tatăl meu, ne-a relatat Suhayl ibn ‘Uthmān, de la un om pe care l-a numit, de la as-Suddī, de la Zayd ibn ‘Alī, de la strămoșii săi, care au spus: «Al-falaq este o groapă aflată în adâncul Iadului, acoperită cu un capac. Când acesta este ridicat, iese de acolo un foc, iar Iadul urlă din cauza căldurii cumplite a ceea ce iese din ea.»” Același lucru a fost relatat de la ‘Amr ibn ‘Abasah, as-Suddī și alții.

În această privință a fost transmis un hadith atribuit Profetului ﷺ, dar respins. Ibn Jarīr a spus: „Mi-a relatat Isḥāq ibn Wahb al-Wāsiṭī, ne-a relatat Mas‘ūd ibn Mūsā ibn Mishkān al-Wāsiṭī, ne-a relatat Naṣr ibn Khuzaymah al-Khurāsānī, de la Shu‘ayb ibn Ṣafwān, de la Muḥammad ibn Ka‘b al-Quraẓī, de la Abū Hurayrah, de la Profet ﷺ, care a spus: «Al-falaq este o groapă acoperită din Iad.»” Lanțul de transmitere este neobișnuit, iar hadith-ul nu este autentic ca relatare atribuită Profetului ﷺ.

Abū ‘Abd ar-Raḥmān al-Ḥublī a spus: „Al-falaq este unul dintre numele Iadului.” Ibn Jarīr a spus: „Opinia corectă este prima: că este ivirea zorilor.” Aceasta este opinia corectă și alegerea lui al-Bukhārī, Allah să aibă milă de el, în Ṣaḥīḥ-ul său.

(Și de răul întunericului când se așterne.) Mujāhid a spus: „Întunericul este noaptea când se lasă: apusul soarelui.” Al-Bukhārī a menționat aceasta de la el, iar Ibn Abī Najīḥ a relatat-o de la Mujāhid. La fel au spus Ibn ‘Abbās, Muḥammad ibn Ka‘b al-Quraẓī, aḍ-Ḍaḥḥāk, Khuṣayf, al-Ḥasan și Qatādah: este noaptea când vine cu întunericul ei.

Az-Zuhrī a spus: „«Și de răul întunericului când se așterne» înseamnă soarele atunci când apune.” ‘Aṭiyyah și Qatādah au spus: „Când noaptea se așterne” înseamnă când se duce. Abū al-Muhazzim a relatat de la Abū Hurayrah: „«Și de răul întunericului când se așterne» înseamnă o stea.” Ibn Zayd a spus: „Arabii spuneau că al-ghāsiq este apusul Pleiadelor.

Bolile și epidemiile se înmulțeau când apuneau și se împuținau când răsăreau.”

Ibn Jarīr a spus: „Aceștia au o relatare transmisă printr-un lanț de autoritate: Naṣr ibn ‘Alī mi-a relatat, mi-a relatat Bakkār ibn ‘Abd Allāh — fiul fratelui lui Hammām —, ne-a relatat Muḥammad ibn ‘Abd al-‘Azīz ibn ‘Umar ibn ‘Abd ar-Raḥmān ibn ‘Awf, de la tatăl său, de la Abū Salamah, de la Abū Hurayrah, de la Profet ﷺ, care a spus: ««Și de răul întunericului când se așterne» se referă la steaua întunecată.»” Eu spun: acest hadith nu este autentic ca relatare atribuită Profetului ﷺ.

Ibn Jarīr a spus: „Alții au spus că este Luna.” Eu spun: temeiul celor care susțin această opinie este relatarea consemnată de Imām Aḥmad: „Ne-a relatat Abū Dāwūd al-Ḥafrī, de la Ibn Abī Dhi’b, de la al-Ḥārith, de la Abū Salamah, care a spus: ‘Ā’ishah رضي الله عنها a spus: Trimisul lui Allah ﷺ m-a luat de mână și mi-a arătat Luna când răsărea, apoi mi-a spus: «Caută ocrotire la Allah de răul acestui întuneric când se așterne.»”

At-Tirmidhī și an-Nasā’ī au consemnat-o în cărțile lor de tafsir din Sunan-urile lor, de la Muḥammad ibn ‘Abd ar-Raḥmān ibn Abī Dhi’b, de la unchiul său, al-Ḥārith ibn ‘Abd ar-Raḥmān, cu acest lanț. At-Tirmidhī a spus: „Ḥasan ṣaḥīḥ.” În formularea sa se spune: „Caută ocrotire la Allah de răul acestuia, căci acesta este întunericul când se așterne.” În formularea lui an-Nasā’ī: „Caută ocrotire la Allah de răul acestuia; acesta este întunericul când se așterne.”

Susținătorii primei opinii, potrivit căreia este noaptea când se lasă, spun: aceasta nu contrazice opinia noastră, deoarece Luna este unul dintre semnele nopții și nu are stăpânire decât în timpul ei; la fel, stelele nu strălucesc decât noaptea. Prin urmare, interpretarea se întoarce la ceea ce am spus, iar Allah știe cel mai bine.

Cuvintele Sale: (Și de răul celor care suflă în noduri.) Mujāhid, ‘Ikrimah, al-Ḥasan, Qatādah și aḍ-Ḍaḥḥāk au spus: „Adică vrăjitoarele.” Mujāhid a spus: „Atunci când rostesc incantații și suflă în noduri.”

Ibn Jarīr a spus: „Ne-a relatat Ibn ‘Abd al-A‘lā, ne-a relatat Ibn Thawr, de la Ma‘mar, de la Ibn Ṭāwūs, de la tatăl său, care a spus: «Nimic nu este mai aproape de asocierea altora cu Allah decât descântecul pentru șerpi și pentru cei posedați.»” Într-un alt hadith se spune că Jibrīl a venit la Trimisul lui Allah ﷺ și l-a întrebat: „Te doare ceva, Muḥammad?” El a răspuns: „Da.” Atunci Jibrīl a zis: «În numele lui Allah îți rostesc descântecul, împotriva oricărei boli care îți face rău și împotriva răului oricărui invidios și al deochiului; Allah să te vindece.»”

Poate că aceasta s-a întâmplat în timpul suferinței sale ﷺ când a fost vrăjit. Apoi Allah Preaînaltul l-a vindecat, i-a redat sănătatea și a întors uneltirile vrăjitorilor invidioși dintre evrei împotriva lor înșiși, făcând ca nimicirea lor să fie urmarea propriilor lor planuri și dându-i în vileag. Totuși, Trimisul lui Allah ﷺ nu i-a reproșat niciodată evreului acest lucru; Allah i-a fost de ajuns, l-a vindecat și i-a redat sănătatea.

Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat Abū Mu‘āwiyah, ne-a relatat al-A‘mash, de la Yazīd ibn Ḥayyān, de la Zayd ibn Arqam, care a spus: Un bărbat dintre evrei l-a vrăjit pe Profet ﷺ, iar acesta a fost bolnav câteva zile. Apoi Jibrīl a venit la el și i-a spus: «Un bărbat dintre evrei te-a vrăjit; a făcut pentru tine noduri într-o fântână cutare și cutare. Trimite pe cineva să le aducă.» Trimisul lui Allah ﷺ a trimis pe cineva, care le-a scos.

I le-a adus, iar el le-a desfăcut. Atunci Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat de parcă ar fi fost eliberat din legături. Nu i-a pomenit acest lucru evreului și nici nu i-a arătat pe chip că știa, până când evreul a murit.” An-Nasā’ī a consemnat-o de la Hannād, de la Abū Mu‘āwiyah Muḥammad ibn Ḥāzim aḍ-Ḍarīr.

Al-Bukhārī a spus în „Cartea medicinei” din Ṣaḥīḥ-ul său: „Ne-a relatat ‘Abd Allāh ibn Muḥammad, care a spus: L-am auzit pe Sufyān ibn ‘Uyaynah spunând: «Primul care ne-a povestit despre aceasta a fost Ibn Jurayj. El a spus: Mi-au relatat rudele lui ‘Urwah, de la ‘Urwah.» L-am întrebat pe Hishām despre aceasta, iar el ne-a relatat de la tatăl său, de la ‘Ā’ishah, care a spus: «Trimisul lui Allah ﷺ a fost vrăjit, până într-atât încât i se părea că se apropie de femeile sale, dar nu se apropia.» Sufyān a spus: «Aceasta este una dintre cele mai puternice forme ale vrăjitoriei, dacă ajunge în acest punct.»

El a spus: «‘Ā’ishah, știi că Allah mi-a dat răspuns la ceea ce L-am întrebat? Au venit la mine doi bărbați; unul s-a așezat la capul meu, iar celălalt la picioarele mele. Cel de la capul meu l-a întrebat pe celălalt: «Ce are omul?» El a răspuns: «A fost vrăjit.»

A întrebat: «Cine l-a vrăjit?» A răspuns: «Labīd ibn al-A‘ṣam, un bărbat dintre Banū Zurayq, aliat al evreilor și ipocrit.» A întrebat: «Cu ce?» A răspuns: «Cu un pieptene și fire de păr.» A întrebat: «Unde?» A răspuns: «În învelișul unui spadix de palmier mascul, sub o piatră ieșită în afară din fundul fântânii Dharwān.»»”

‘Ā’ishah a spus: „El a venit la fântână și a scos obiectul.” Apoi a zis: „«Aceasta este fântâna care mi-a fost arătată; apa ei parcă era ca maceratul de henna, iar palmierii ei parcă erau capetele diavolilor.»” El a spus: „A fost scos…” Eu am întrebat: „Să nu-l desfacă?” — adică să nu folosească un antidot împotriva vrăjitoriei. El a răspuns: „Allah m-a vindecat, iar mie nu-mi place să stârnesc răul împotriva vreunuia dintre oameni.”

Al-Bukhārī a consemnat-o și printr-un lanț de la ‘Īsā ibn Yūnus, Abū Ḍamrah Anas ibn ‘Iyāḍ, Abū Usāmah și Yaḥyā al-Qaṭṭān; în această versiune se spune: „Ea a spus: Ajunsese să-și închipuie că făcuse un lucru, deși nu-l făcuse.” Într-o altă versiune se spune: „A poruncit ca fântâna să fie astupată.” Al-Bukhārī a menționat că și Ibn Abī az-Zinād și al-Layth ibn Sa‘d au relatat-o de la Hishām. Muslim a consemnat-o de la Abū Usāmah Ḥammād ibn Usāmah și ‘Abd Allāh ibn Numayr.

Ahmad a consemnat-o de la ‘Affān, de la Wuhayb, de la Hishām, cu acest lanț.

Imamul Ahmad a relatat-o și de la Ibrāhīm ibn Khālid, de la Rabbāḥ, de la Ma‘mar, de la Hishām, de la tatăl său, de la ‘Ā’ishah, care a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ a rămas șase luni cu impresia că se apropie de femeile sale, deși nu o făcea. Atunci au venit la el doi îngeri; unul s-a așezat la capul lui, iar celălalt la picioarele lui. Unul l-a întrebat pe celălalt: «Ce are?» El a răspuns: «A fost vrăjit.»

A întrebat: «Cine l-a vrăjit?» El a răspuns: «Labīd ibn al-A‘ṣam»”, apoi a menționat restul hadith-ului.

Profesorul și exegetul ath-Tha‘labī a spus în tafsir-ul său: „Ibn ‘Abbās și ‘Ā’ishah, Allah să fie mulțumit de amândoi, au spus: Un băiat evreu îl slujea pe Trimisul lui Allah ﷺ. Evreii s-au apropiat de el și au stăruit până când a luat câteva fire din părul pieptănat al Profetului ﷺ și câțiva dinți ai pieptenelui său. I le-a dat evreilor, iar aceștia l-au vrăjit cu ele. Cel care s-a ocupat de aceasta era unul dintre ei, numit Ibn al-A‘ṣam.

Apoi a ascuns obiectele într-o fântână a Banū Zurayq, numită Dharwān. Trimisul lui Allah ﷺ s-a îmbolnăvit, părul i-a căzut, iar timp de șase luni i se părea că se apropie de femeile sale, deși nu o făcea. Se stingea văzând cu ochii și nu știa ce i se întâmplă.

În timp ce dormea, au venit la el doi îngeri. Unul s-a așezat la capul său, iar celălalt la picioarele sale. Cel de la picioare l-a întrebat pe cel de la cap: «Ce are omul?» El a răspuns: «A fost vrăjit.» A întrebat: «Ce este vrăjitoria?»

El a răspuns: «Vrăjitorie.» A întrebat: «Cine l-a vrăjit?» El a răspuns: «Labīd ibn al-A‘ṣam, evreul.» A întrebat: «Cu ce l-a vrăjit?» El a răspuns: «Cu un pieptene și cu fire de păr.» A întrebat: «Unde se află?» El a răspuns: «În învelișul unui spadix de palmier, sub piatra ieșită în afară din fundul fântânii Dharwān.»

Învelișul este coaja spadixului, iar piatra ieșită în afară este o piatră proeminentă în fundul fântânii, pe care se sprijină cel care scoate apa.

Trimisul lui Allah ﷺ s-a trezit înspăimântat și a spus: «‘Ā’ishah, știai că Allah m-a înștiințat despre boala mea?» Apoi Trimisul lui Allah ﷺ i-a trimis pe ‘Alī, az-Zubayr și ‘Ammār ibn Yāsir. Ei au scos apa din fântână, care părea macerat de henna, apoi au ridicat piatra și au scos învelișul. În el se aflau câteva fire din părul său și dinții pieptenelui.

Mai era și un fir cu douăsprezece noduri, în care erau înfipte ace. Atunci Allah Preaînaltul a pogorât cele două sure. De fiecare dată când Profetul ﷺ recita un verset, se desfăcea câte un nod. Când s-a desfăcut ultimul nod, Trimisul lui Allah ﷺ a simțit ușurare și s-a ridicat de parcă ar fi fost eliberat din legături.

Jibrīl عليه السلام spunea: «În numele lui Allah îți rostesc descântecul, împotriva oricărui lucru care îți face rău, împotriva celui invidios și a deochiului; Allah să te vindece.» Ei au spus: «Trimis al lui Allah, să nu-l luăm pe ticălos și să-l omorâm?» Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: «Allah m-a vindecat, iar mie nu-mi place să stârnesc răul împotriva oamenilor.»”

Ath-Tha‘labī a relatat aceasta fără lanț de transmitere. În relatare sunt lucruri neobișnuite, iar unele sunt foarte reprobabile; pentru o parte dintre ele există mărturii în relatările menționate anterior. Allah știe cel mai bine.

Și cuvintele Sale Preaînaltul: (Împotriva răului a ceea ce a creat.) Adică împotriva răului tuturor făpturilor. Thābit al-Bunānī și al-Ḥasan al-Baṣrī au spus: „Iadul, Iblīs și urmașii lui fac parte dintre cele pe care le-a creat.”

Cuvintele Sale: (Și de răul celor care suflă în noduri.) Mujāhid, ‘Ikrimah, al-Ḥasan, Qatādah și aḍ-Ḍaḥḥāk au spus: „Adică vrăjitoarele.” Mujāhid a spus: „Atunci când rostesc incantații și suflă în noduri.” Ibn Jarīr a spus: „Ne-a relatat Ibn ‘Abd al-A‘lā, ne-a relatat Ibn Thawr, de la Ma‘mar, de la Ibn Ṭāwūs, de la tatăl său, care a spus: «Nimic nu este mai aproape de asocierea altora cu Allah decât descântecul pentru șerpi și pentru cei posedați.»”

Într-un alt hadith se spune că Jibrīl a venit la Trimisul lui Allah ﷺ și l-a întrebat: „Te doare ceva, Muḥammad?” El a răspuns: „Da.” Jibrīl a zis: „În numele lui Allah îți rostesc descântecul, împotriva oricărei boli care îți face rău și împotriva răului oricărui invidios și al deochiului; Allah să te vindece.”

Poate că aceasta s-a întâmplat în timpul suferinței sale ﷺ când a fost vrăjit. Apoi Allah Preaînaltul l-a vindecat, i-a redat sănătatea și a întors împotriva lor înșiși uneltirile vrăjitorilor invidioși dintre evrei, făcând ca nimicirea lor să fie urmarea propriilor lor planuri și dându-i în vileag. Totuși, Trimisul lui Allah ﷺ nu i-a reproșat niciodată evreului acest lucru; Allah i-a fost de ajuns, l-a vindecat și i-a redat sănătatea.

Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat Abū Mu‘āwiyah, ne-a relatat al-A‘mash, de la Yazīd ibn Ḥayyān, de la Zayd ibn Arqam, care a spus: Un bărbat dintre evrei l-a vrăjit pe Profet ﷺ, iar acesta a fost bolnav câteva zile. Apoi Jibrīl a venit la el și i-a spus: «Un bărbat dintre evrei te-a vrăjit; a făcut pentru tine noduri într-o fântână cutare și cutare. Trimite pe cineva să le aducă.» Trimisul lui Allah ﷺ a trimis pe cineva, care le-a scos și i le-a adus.

El le-a desfăcut, iar apoi Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat de parcă ar fi fost eliberat din legături. Nu i-a pomenit acest lucru evreului și nici nu i-a arătat pe chip că știa, până când acesta a murit.” An-Nasā’ī a consemnat-o de la Hannād, de la Abū Mu‘āwiyah Muḥammad ibn Ḥāzim aḍ-Ḍarīr.

Al-Bukhārī a spus în „Cartea medicinei” din Ṣaḥīḥ-ul său: „Ne-a relatat ‘Abd Allāh ibn Muḥammad, care a spus: L-am auzit pe Sufyān ibn ‘Uyaynah spunând: «Primul care ne-a povestit despre aceasta a fost Ibn Jurayj. El a spus: Mi-au relatat rudele lui ‘Urwah, de la ‘Urwah.» L-am întrebat pe Hishām despre aceasta, iar el ne-a relatat de la tatăl său, de la ‘Ā’ishah, care a spus: «Trimisul lui Allah ﷺ a fost vrăjit, până într-atât încât i se părea că se apropie de femeile sale, dar nu se apropia.» Sufyān a spus: «Aceasta este una dintre cele mai puternice forme ale vrăjitoriei, dacă ajunge în acest punct.»

El a spus: «‘Ā’ishah, știi că Allah mi-a dat răspuns la ceea ce L-am întrebat? Au venit la mine doi bărbați; unul s-a așezat la capul meu, iar celălalt la picioarele mele. Cel de la capul meu l-a întrebat pe celălalt: «Ce are omul?» El a răspuns: «A fost vrăjit.»

A întrebat: «Cine l-a vrăjit?» A răspuns: «Labīd ibn al-A‘ṣam — un bărbat dintre Banū Zurayq, aliat al evreilor și ipocrit.» A întrebat: «Cu ce?» A răspuns: «Cu un pieptene și fire de păr.» A întrebat: «Unde?» A răspuns: «În învelișul unui spadix de palmier mascul, sub o piatră ieșită în afară din fundul fântânii Dharwān.»»”

‘Ā’ishah a spus: „El a venit la fântână și a scos obiectul.” Apoi a zis: „«Aceasta este fântâna care mi-a fost arătată; apa ei parcă era ca maceratul de henna, iar palmierii ei parcă erau capetele diavolilor.»” El a spus: „A fost scos…” Eu am întrebat: „Să nu-l desfacă?” — adică să nu folosească un antidot împotriva vrăjitoriei. El a răspuns: „Allah m-a vindecat, iar mie nu-mi place să stârnesc răul împotriva vreunuia dintre oameni.”

Al-Bukhārī a consemnat-o și printr-un lanț de la ‘Īsā ibn Yūnus, Abū Ḍamrah Anas ibn ‘Iyāḍ, Abū Usāmah și Yaḥyā al-Qaṭṭān; în această versiune se spune: „Ea a spus: Ajunsese să-și închipuie că făcuse un lucru, deși nu-l făcuse.” Într-o altă versiune se spune: „A poruncit ca fântâna să fie astupată.” Al-Bukhārī a menționat că și Ibn Abī az-Zinād și al-Layth ibn Sa‘d au relatat-o de la Hishām. Muslim a consemnat-o de la Abū Usāmah Ḥammād ibn Usāmah și ‘Abd Allāh ibn Numayr.

Ahmad a consemnat-o de la ‘Affān, de la Wuhayb, de la Hishām, cu acest lanț.

Imamul Ahmad a relatat-o și de la Ibrāhīm ibn Khālid, de la Rabbāḥ, de la Ma‘mar, de la Hishām, de la tatăl său, de la ‘Ā’ishah, care a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ a rămas șase luni cu impresia că se apropie de femeile sale, deși nu o făcea. Atunci au venit la el doi îngeri; unul s-a așezat la capul lui, iar celălalt la picioarele lui. Unul l-a întrebat pe celălalt: «Ce are?» El a răspuns: «A fost vrăjit.»

A întrebat: «Cine l-a vrăjit?» El a răspuns: «Labīd ibn al-A‘ṣam»”, apoi a menționat restul hadith-ului.

Profesorul și exegetul ath-Tha‘labī a spus în tafsir-ul său: „Ibn ‘Abbās și ‘Ā’ishah, Allah să fie mulțumit de amândoi, au spus: Un băiat evreu îl slujea pe Trimisul lui Allah ﷺ. Evreii s-au apropiat de el și au stăruit până când a luat câteva fire din părul pieptănat al Profetului ﷺ și câțiva dinți ai pieptenelui său. I le-a dat evreilor, iar aceștia l-au vrăjit cu ele. Cel care s-a ocupat de aceasta era unul dintre ei, numit Ibn al-A‘ṣam.

Apoi a ascuns obiectele într-o fântână a Banū Zurayq, numită Dharwān. Trimisul lui Allah ﷺ s-a îmbolnăvit, părul i-a căzut, iar timp de șase luni i se părea că se apropie de femeile sale, deși nu o făcea. Se stingea văzând cu ochii și nu știa ce i se întâmplă.

În timp ce dormea, au venit la el doi îngeri. Unul s-a așezat la capul său, iar celălalt la picioarele sale. Cel de la picioare l-a întrebat pe cel de la cap: «Ce are omul?» El a răspuns: «A fost vrăjit.» A întrebat: «Ce este vrăjitoria?»

El a răspuns: «Vrăjitorie.» A întrebat: «Cine l-a vrăjit?» El a răspuns: «Labīd ibn al-A‘ṣam, evreul.» A întrebat: «Cu ce l-a vrăjit?» El a răspuns: «Cu un pieptene și cu fire de păr.» A întrebat: «Unde se află?» El a răspuns: «În învelișul unui spadix de palmier, sub piatra ieșită în afară din fundul fântânii Dharwān.»

Învelișul este coaja spadixului, iar piatra ieșită în afară este o piatră proeminentă în fundul fântânii, pe care se sprijină cel care scoate apa.

Trimisul lui Allah ﷺ s-a trezit înspăimântat și a spus: «‘Ā’ishah, știai că Allah m-a înștiințat despre boala mea?» Apoi Trimisul lui Allah ﷺ i-a trimis pe ‘Alī, az-Zubayr și ‘Ammār ibn Yāsir. Ei au scos apa din fântână, care părea macerat de henna, apoi au ridicat piatra și au scos învelișul. În el se aflau câteva fire din părul său și dinții pieptenelui.

Mai era și un fir cu douăsprezece noduri, în care erau înfipte ace. Atunci Allah Preaînaltul a pogorât cele două sure. De fiecare dată când Profetul ﷺ recita un verset, se desfăcea câte un nod. Când s-a desfăcut ultimul nod, Trimisul lui Allah ﷺ a simțit ușurare și s-a ridicat de parcă ar fi fost eliberat din legături.

Jibrīl عليه السلام spunea: «În numele lui Allah îți rostesc descântecul, împotriva oricărui lucru care îți face rău, împotriva celui invidios și a deochiului; Allah să te vindece.» Ei au spus: «Trimis al lui Allah, să nu-l luăm pe ticălos și să-l omorâm?» Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: «Allah m-a vindecat, iar mie nu-mi place să stârnesc răul împotriva oamenilor.»”

Ath-Tha‘labī a relatat aceasta fără lanț de transmitere. În relatare sunt lucruri neobișnuite, iar unele sunt foarte reprobabile; pentru o parte dintre ele există mărturii în relatările menționate anterior. Allah știe cel mai bine.

Sa‘īd ibn Jubayr a relatat de la Ibn ‘Abbās, cu privire la cuvintele Sale: (Șoapta celui care se retrage), că acesta a spus: „Diavolul stă lipit de inima fiului lui Adam. Când acesta devine neatent și uită, diavolul îi șoptește; când Îl pomenește pe Allah, se retrage.” La fel au spus Mujāhid și Qatādah. Al-Mu‘tamir ibn Sulaymān a relatat de la tatăl său: „Mi s-a spus că diavolul, adică cel care șoptește, suflă în inima fiului lui Adam în vreme de tristețe și în vreme de bucurie; când Îl pomenește pe Allah, se retrage.”

Al-‘Awfī a relatat de la Ibn ‘Abbās cu privire la cuvintele Sale: (cel care șoptește), că acesta a spus: „Este diavolul. El poruncește, iar când este ascultat, se retrage.”

Acestea sunt trei atribute ale Domnului, Preaînalt și Măreț: stăpânirea creatoare, domnia și divinitatea. El este Domnul, Stăpânul și Dumnezeul tuturor lucrurilor. Toate făpturile sunt create de El și Îi aparțin ca robi. De aceea, celui care caută ocrotire i s-a poruncit să caute adăpost la Cel caracterizat de aceste atribute, împotriva răului celui care șoptește și apoi se retrage.

Acesta este diavolul pus asupra omului, căci nu există vreun fiu al lui Adam căruia să nu-i fie rânduit un însoțitor care să-i înfrumusețeze faptele rușinoase și să nu precupețească niciun efort pentru a-l corupe. Ocrotit este numai cel pe care Allah îl ocrotește.

S-a stabilit în Ṣaḥīḥ că Profetul ﷺ a spus: „Nu este niciunul dintre voi care să nu aibă desemnat un însoțitor dintre jinni.” Ei au întrebat: „Și tu, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Și eu, însă Allah m-a ajutat împotriva lui, iar el s-a supus, așa că nu-mi poruncește decât binele.”

Tot în Ṣaḥīḥ s-a stabilit, de la Anas, relatarea despre vizita lui Ṣafiyyah la Profet ﷺ în timp ce acesta se afla în retragere spirituală [i‘tikāf] și despre ieșirea lui noaptea împreună cu ea, pentru a o conduce până la locuința ei. Doi bărbați dintre Anṣār l-au întâlnit. Când l-au văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ, s-au grăbit să plece. Trimisul lui Allah ﷺ le-a spus: „Nu vă grăbiți; aceasta este Ṣafiyyah bint Ḥuyayy.”

Ei au zis: „Slavă lui Allah, Trimis al lui Allah!” El a spus: „Diavolul circulă în fiul lui Adam precum sângele și m-am temut să nu arunce ceva — sau un rău — în inimile voastre.”

Al-Ḥāfiẓ Abū Ya‘lā al-Mawṣilī a spus: „Ne-a relatat Muḥammad ibn Baḥr, ne-a relatat ‘Adī ibn Abī ‘Imārah, ne-a relatat Ziyād an-Numayrī, de la Anas ibn Mālik, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a zis: «Diavolul își așază botul pe inima fiului lui Adam. Dacă acesta Îl pomenește pe Allah, diavolul se retrage; dacă uită, îi înghite inima. Acesta este cel care șoptește și se retrage.»” Relatarea este gharīb.

Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat Muḥammad ibn Ja‘far, ne-a relatat Shu‘bah, de la ‘Āṣim, l-am auzit pe Abū Tamīmah relatând de la cel care călărea în spatele Trimisului lui Allah ﷺ, care a spus: Măgărița Profetului ﷺ s-a împiedicat, iar eu am zis: «Să-l nimicească diavolul!» Profetul ﷺ a spus: «Nu spune: „Să-l nimicească diavolul!”, căci dacă spui aceasta, el se înalță și zice: „Prin puterea mea l-am doborât.” Dar dacă spui: „În numele lui Allah”, el se micșorează până ajunge cât o muscă.»” Ahmad a consemnat-o singur.

Lanțul său de transmitere este bun și puternic. Hadith-ul arată că, atunci când inima Îl pomenește pe Allah, diavolul se micșorează și este înfrânt; dacă nu Îl pomenește pe Allah, diavolul se mărește și biruie.

Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat Abū Bakr al-Ḥanafī, ne-a relatat aḍ-Ḍaḥḥāk ibn ‘Uthmān, de la Sa‘īd al-Maqburī, de la Abū Hurayrah, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a zis: «Când unul dintre voi se află în moschee, diavolul vine la el și se lipește de el așa cum un om își liniștește animalul. Când acesta se liniștește, diavolul îl strânge — sau îl pune în căpăstru.»” Abū Hurayrah a spus: „Voi vedeți aceasta: pe cel strâns îl vezi aplecat într-o parte — așa — și nu-L pomenește pe Allah; pe cel pus în căpăstru îl vezi cu gura deschisă și nu-L pomenește pe Allah, Preaînaltul și Mărețul.” Ahmad a consemnat-o singur.

Acest lucru este specific fiilor lui Adam, așa cum pare la prima vedere, sau îi cuprinde atât pe fiii lui Adam, cât și pe jinni? Există două opinii. Potrivit uneia, ei sunt incluși în termenul „oameni” prin extensie. Ibn Jarīr a spus: „S-a folosit pentru ei cuvântul «bărbați» dintre jinni, așadar nu este surprinzător să li se aplice și termenul «oameni».”

Acestea sunt trei atribute ale Domnului, Preaînalt și Măreț: stăpânirea creatoare, domnia și divinitatea. El este Domnul, Stăpânul și Dumnezeul tuturor lucrurilor. Toate făpturile sunt create de El și Îi aparțin ca robi. De aceea, celui care caută ocrotire i s-a poruncit să caute adăpost la Cel caracterizat de aceste atribute, împotriva răului celui care șoptește și apoi se retrage.

Acesta este diavolul pus asupra omului, căci nu există vreun fiu al lui Adam căruia să nu-i fie rânduit un însoțitor care să-i înfrumusețeze faptele rușinoase și să nu precupețească niciun efort pentru a-l corupe. Ocrotit este numai cel pe care Allah îl ocrotește.

S-a stabilit în Ṣaḥīḥ că Profetul ﷺ a spus: „Nu este niciunul dintre voi care să nu aibă desemnat un însoțitor dintre jinni.” Ei au întrebat: „Și tu, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Și eu, însă Allah m-a ajutat împotriva lui, iar el s-a supus, așa că nu-mi poruncește decât binele.”

Tot în Ṣaḥīḥ s-a stabilit, de la Anas, relatarea despre vizita lui Ṣafiyyah la Profet ﷺ în timp ce acesta se afla în retragere spirituală [i‘tikāf] și despre ieșirea lui noaptea împreună cu ea, pentru a o conduce până la locuința ei. Doi bărbați dintre Anṣār l-au întâlnit. Când l-au văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ, s-au grăbit să plece. Trimisul lui Allah ﷺ le-a spus: „Nu vă grăbiți; aceasta este Ṣafiyyah bint Ḥuyayy.”

Ei au zis: „Slavă lui Allah, Trimis al lui Allah!” El a spus: „Diavolul circulă în fiul lui Adam precum sângele și m-am temut să nu arunce ceva — sau un rău — în inimile voastre.”

Al-Ḥāfiẓ Abū Ya‘lā al-Mawṣilī a spus: „Ne-a relatat Muḥammad ibn Baḥr, ne-a relatat ‘Adī ibn Abī ‘Imārah, ne-a relatat Ziyād an-Numayrī, de la Anas ibn Mālik, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a zis: «Diavolul își așază botul pe inima fiului lui Adam. Dacă acesta Îl pomenește pe Allah, diavolul se retrage; dacă uită, îi înghite inima. Acesta este cel care șoptește și se retrage.»” Relatarea este gharīb.

Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat Muḥammad ibn Ja‘far, ne-a relatat Shu‘bah, de la ‘Āṣim, l-am auzit pe Abū Tamīmah relatând de la cel care călărea în spatele Trimisului lui Allah ﷺ, care a spus: Măgărița Profetului ﷺ s-a împiedicat, iar eu am zis: «Să-l nimicească diavolul!» Profetul ﷺ a spus: «Nu spune: „Să-l nimicească diavolul!”, căci dacă spui aceasta, el se înalță și zice: „Prin puterea mea l-am doborât.” Dar dacă spui: „În numele lui Allah”, el se micșorează până ajunge cât o muscă.»” Ahmad a consemnat-o singur.

Lanțul său de transmitere este bun și puternic. Hadith-ul arată că, atunci când inima Îl pomenește pe Allah, diavolul se micșorează și este înfrânt; dacă nu Îl pomenește pe Allah, diavolul se mărește și biruie.

Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat Abū Bakr al-Ḥanafī, ne-a relatat aḍ-Ḍaḥḥāk ibn ‘Uthmān, de la Sa‘īd al-Maqburī, de la Abū Hurayrah, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a zis: «Când unul dintre voi se află în moschee, diavolul vine la el și se lipește de el așa cum un om își liniștește animalul. Când acesta se liniștește, diavolul îl strânge — sau îl pune în căpăstru.»” Abū Hurayrah a spus: „Voi vedeți aceasta: pe cel strâns îl vezi aplecat într-o parte — așa — și nu-L pomenește pe Allah; pe cel pus în căpăstru îl vezi cu gura deschisă și nu-L pomenește pe Allah, Preaînaltul și Mărețul.” Ahmad a consemnat-o singur.

Acestea sunt trei atribute ale Domnului, Preaînalt și Măreț: stăpânirea creatoare, domnia și divinitatea. El este Domnul, Stăpânul și Dumnezeul tuturor lucrurilor. Toate făpturile sunt create de El și Îi aparțin ca robi. De aceea, celui care caută ocrotire i s-a poruncit să caute adăpost la Cel caracterizat de aceste atribute, împotriva răului celui care șoptește și apoi se retrage.

Acesta este diavolul pus asupra omului, căci nu există vreun fiu al lui Adam căruia să nu-i fie rânduit un însoțitor care să-i înfrumusețeze faptele rușinoase și să nu precupețească niciun efort pentru a-l corupe. Ocrotit este numai cel pe care Allah îl ocrotește.

S-a stabilit în Ṣaḥīḥ că Profetul ﷺ a spus: „Nu este niciunul dintre voi care să nu aibă desemnat un însoțitor dintre jinni.” Ei au întrebat: „Și tu, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Și eu, însă Allah m-a ajutat împotriva lui, iar el s-a supus, așa că nu-mi poruncește decât binele.”

Tot în Ṣaḥīḥ s-a stabilit, de la Anas, relatarea despre vizita lui Ṣafiyyah la Profet ﷺ în timp ce acesta se afla în retragere spirituală [i‘tikāf] și despre ieșirea lui noaptea împreună cu ea, pentru a o conduce până la locuința ei. Doi bărbați dintre Anṣār l-au întâlnit. Când l-au văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ, s-au grăbit să plece. Trimisul lui Allah ﷺ le-a spus: „Nu vă grăbiți; aceasta este Ṣafiyyah bint Ḥuyayy.”

Ei au zis: „Slavă lui Allah, Trimis al lui Allah!” El a spus: „Diavolul circulă în fiul lui Adam precum sângele și m-am temut să nu arunce ceva — sau un rău — în inimile voastre.”

Al-Ḥāfiẓ Abū Ya‘lā al-Mawṣilī a spus: „Ne-a relatat Muḥammad ibn Baḥr, ne-a relatat ‘Adī ibn Abī ‘Imārah, ne-a relatat Ziyād an-Numayrī, de la Anas ibn Mālik, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a zis: «Diavolul își așază botul pe inima fiului lui Adam. Dacă acesta Îl pomenește pe Allah, diavolul se retrage; dacă uită, îi înghite inima. Acesta este cel care șoptește și se retrage.»” Relatarea este gharīb.

Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat Muḥammad ibn Ja‘far, ne-a relatat Shu‘bah, de la ‘Āṣim, l-am auzit pe Abū Tamīmah relatând de la cel care călărea în spatele Trimisului lui Allah ﷺ, care a spus: Măgărița Profetului ﷺ s-a împiedicat, iar eu am zis: «Să-l nimicească diavolul!» Profetul ﷺ a spus: «Nu spune: „Să-l nimicească diavolul!”, căci dacă spui aceasta, el se înalță și zice: „Prin puterea mea l-am doborât.” Dar dacă spui: „În numele lui Allah”, el se micșorează până ajunge cât o muscă.»” Ahmad a consemnat-o singur.

Lanțul său de transmitere este bun și puternic. Hadith-ul arată că, atunci când inima Îl pomenește pe Allah, diavolul se micșorează și este înfrânt; dacă nu Îl pomenește pe Allah, diavolul se mărește și biruie.

Apoi El i-a lămurit, spunând: (Dintre jinni și oameni.) Aceasta întărește a doua opinie. S-a spus și că expresia (dintre jinni și oameni) explică cine șoptește în piepturile oamenilor: șeitanii dintre oameni și dintre jinni, precum spune Allah Preaînaltul: „Și astfel am făcut pentru fiecare profet dușmani: șeitanii dintre oameni și dintre jinni, care își insuflă unii altora vorbe înfrumusețate, ca amăgire.”

La fel se spune și în hadith-ul transmis de Imām Aḥmad: „Ne-a relatat Wakī‘, ne-a relatat al-Mas‘ūdī, ne-a relatat Abū ‘Umar ad-Dimashqī, ne-a relatat ‘Ubayd ibn al-Khashkhāsh, de la Abū Dharr, care a spus: Am venit la Trimisul lui Allah ﷺ în timp ce se afla în moschee și m-am așezat. El mi-a spus: «Abū Dharr, ai făcut rugăciunea?» Am răspuns: «Nu.» El a zis: «Ridică-te și roagă-te.»

M-am ridicat și m-am rugat, apoi m-am așezat. El mi-a spus: «Abū Dharr, caută ocrotire la Allah de răul șeitanilor dintre oameni și dintre jinni.» Am întrebat: «Trimis al lui Allah, există șeitani și dintre oameni?» El a răspuns: «Da.»

Am întrebat: «O, Trimis al lui Allah, ce poți spune despre rugăciune?» El a zis: «Este o faptă bună așezată la îndemână; cine vrea face puțin, iar cine vrea face mult.» Am întrebat: «Trimis al lui Allah, ce poți spune despre post?» El a zis: «Este o îndatorire care aduce răsplată, iar la Allah este și mai mult.»

Am întrebat: «Trimis al lui Allah, ce poți spune despre milostenie?» El a zis: «Este înmulțită de multe ori.» Am întrebat: «Trimis al lui Allah, care dintre ele este cea mai bună?» El a răspuns: «Efortul celui care are puțin sau ajutorul dat în taină unui sărac.»

Am întrebat: «Trimis al lui Allah, care dintre profeți a fost primul?» El a răspuns: «Ādam.» Am întrebat: «Și a fost profet?» El a răspuns: «Da, un profet căruia Allah i-a vorbit.» Am întrebat: «Câți au fost trimișii?» El a răspuns: «Trei sute și câțiva, o mulțime mare.»

Într-o altă versiune a spus: «Cincisprezece.» Am întrebat: «Trimis al lui Allah, care este cel mai măreț lucru pogorât asupra ta?» El a răspuns: «Versetul Tronului: „Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Viu, Veșnicul.”»”

An-Nasā’ī a consemnat acest hadith de la Abū ‘Umar ad-Dimashqī, cu același lanț. Abū Ḥātim ibn Ḥibbān a consemnat în Ṣaḥīḥ-ul său o versiune foarte lungă a acestui hadith, printr-o altă cale și cu o formulare diferită, foarte amplă. Allah știe cel mai bine.

Imamul Ahmad a spus: „Ne-a relatat Wakī‘, de la Sufyān, de la Manṣūr, de la Dharr ibn ‘Abd Allāh al-Hamdānī, de la ‘Abd Allāh ibn Shaddād, de la Ibn ‘Abbās, care a spus: Un bărbat a venit la Profet ﷺ și a zis: «Trimis al lui Allah, îmi vin în minte gânduri pe care aș prefera să mă prăbușesc din cer decât să le rostesc.» Profetul ﷺ a spus: «Allah este Cel mai Mare! Allah este Cel mai Mare! Laudă lui Allah, Care i-a întors uneltirea la nivelul șoaptei.»”

Abū Dāwūd și an-Nasā’ī au consemnat-o de la Manṣūr; an-Nasā’ī a adăugat și relatarea lui al-A‘mash, amândoi de la Dharr, cu acest lanț.

Aici se încheie tafsir-ul. Laudă și mulțumire lui Allah, Domnul lumilor. Allah să trimită binecuvântări asupra stăpânului nostru Muḥammad, asupra familiei și a Companionilor săi, asupra tuturor. Allah să fie mulțumit de toți Companionii. Allah ne este de ajuns și El este cel mai bun Ocrotitor.

A fost încheiat la zece ale lunii Jumādā al-Ūlā, în anul două sute optzeci și cinci. Laudă numai lui Allah. (Al-An‘ām: 112).

Tafsirul lui al-Baghawi

„Și de răul întunericului nopții, când se lasă” — ne-a relatat Abū al-Ḥasan al-Saraḫsī, ne-a relatat Zāhir ibn Aḥmad, ne-a relatat Jaʿfar ibn Muḥammad al-Muġallis: ne-a relatat Hārūn ibn Isḥāq al-Hamdānī, de la Wakīʿ, de la Ibn Abī Ḏiʾb, de la unchiul său matern, al-Ḥāriṯ ibn ʿAbd al-Raḥmān, de la Abū Salama, de la ʿĀʾiša, care a spus: „Profetul — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — m-a luat de mână și s-a uitat la lună, apoi mi-a spus: «ʿĀʾiša, caută ocrotire la Allah împotriva răului întunericului nopții, când se lasă. Acesta este întunericul nopții, când se lasă».”

Prin aceasta se are în vedere luna când intră în eclipsă și se întunecă. „Wa-qaba” înseamnă: a intrat în eclipsă, a început să dispară și s-a întunecat.

Ibn ʿAbbās a spus: „Al-ġāsiq este noaptea când vine dinspre răsărit cu întunericul ei, pătrunde în toate lucrurile și le întunecă.” Al-ġasaq înseamnă întuneric. Se spune: „ġasiqa al-layl” și „aġsaqa” atunci când noaptea se întunecă. Aceasta este și opinia lui al-Ḥasan și Muǧāhid: se referă la noapte când vine, se lasă și pătrunde.

Al-wuqūb înseamnă intrare, adică venirea nopții la apusul soarelui.

Muqātil a spus: „Se referă la întunericul nopții, când bezna ei pătrunde în lumina zilei.” S-a mai spus că noaptea a fost numită ġāsiqă fiindcă este mai rece decât ziua; ġasaq înseamnă frig. Ibn Zayd a spus: „Se referă la Pleiade când apun.” Se spune că bolile se înmulțesc când ele apun și se împuținează când răsar.

„Și de răul celor care suflă în noduri” — adică vrăjitoarele care suflă asupra nodurilor făcute în fir, în timp ce rostesc descântece asupra lor. Abū ʿUbayda a spus: „Ele sunt fiicele lui Labīd ibn al-Aʿṣam, care l-au vrăjit pe Profet — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui.”

„Și de răul celui invidios, când invidiază” — adică evreii, căci ei îl invidiau pe Profet — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Medineză

„Spune: «Caut ocrotire la Domnul zorilor».” Ibn ʿAbbās și ʿĀʾiša — Allah să fie mulțumit de amândoi — au spus: Un băiat evreu îl slujea pe Trimisul lui Allah — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Evreii au stăruit pe lângă el până când a luat câteva fire din părul Profetului și câțiva dinți ai pieptenelui său. I le-a dat evreilor, iar aceștia l-au vrăjit folosindu-le.

De aceasta s-a ocupat Labīd ibn al-Aʿṣam, un bărbat dintre evrei. Atunci au fost revelate cele două sure în legătură cu acest lucru.

Ne-a relatat Abū Ḥāmid Aḥmad ibn ʿAbd Allāh al-Ṣāliḥī, ne-a relatat Abū Saʿīd Muḥammad ibn Mūsā al-Ṣīrafī: ne-a relatat Abū al-ʿAbbās Muḥammad ibn Yaʿqūb al-Aṣamm: ne-a relatat Muḥammad ibn ʿAbd Allāh ibn… Ne-a relatat Anas ibn ʿIyāḍ, de la tatăl său, de la ʿĀʾiša, că Profetul — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — a fost vrăjit, astfel încât își închipuia că făcuse un lucru, deși nu-l făcuse. El L-a chemat pe Domnul său, apoi a spus: „Știi că Allah Preaînaltul mi-a dat răspuns la ceea ce I-am cerut?” ʿĀʾiša a întrebat: „Ce anume, Trimis al lui Allah?”

El a răspuns: „Au venit la mine doi bărbați; unul s-a așezat lângă capul meu, iar celălalt lângă picioarele mele. Unul dintre ei i-a spus celuilalt: «De ce suferă omul acesta?» Celălalt a răspuns: «Este vrăjit.» «Cine l-a vrăjit?»

«Labīd ibn al-Aʿṣam.» «Cu ce?» «Cu un pieptene, fire de păr și învelișul unui ciorchine de curmale masculine.» «Unde se află?» «În Ḏarwān» — iar Ḏarwān este o fântână din teritoriul tribului Banū Zurayq.” ʿĀʾiša a spus: Trimisul lui Allah — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — s-a dus la fântână, apoi s-a întors la ʿĀʾiša și i-a spus: „Jur pe Allah, apa ei părea o infuzie de henna, iar palmierii ei păreau capete de diavoli.”

Ea a spus: „I-am zis: «Trimis al lui Allah, de ce nu ai scos-o?» El a răspuns: «Allah m-a vindecat, iar eu nu am vrut să stârnesc răul printre oameni prin aceasta.»” S-a relatat că obiectul se afla sub o piatră în fântână. Au ridicat piatra și au scos învelișul ciorchinelui de curmale, iar înăuntru au găsit fire din părul lui și dinții pieptenelui său.

Ne-a relatat al-Muṭahhar ibn ʿAlī al-Fārisī, ne-a relatat Muḥammad ibn Ibrāhīm al-Ṣāliḥānī: ne-a relatat ʿAbd Allāh ibn Muḥammad ibn Ǧaʿfar, Abū al-Šayḫ al-Ḥāfiẓ: ne-a relatat Ibn Abī ʿĀṣim: ne-a relatat Abū Bakr ibn Abī Šayba: ne-a relatat Abū Muʿāwiya, de la al-Aʿmaš, de la Yazīd ibn Ḥayyān ibn Arqam, care a spus: Un bărbat dintre evrei l-a vrăjit pe Profet — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui —, iar acesta s-a plâns de dureri timp de câteva zile. Atunci i-a venit Ǧibrīl și i-a spus: „Un bărbat dintre evrei te-a vrăjit și a făcut noduri pentru tine.”

Trimisul lui Allah — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — l-a trimis pe ʿAlī să le scoată. Acesta le-a adus, iar de fiecare dată când desfăcea un nod, Profetul simțea o ușurare. Trimisul lui Allah s-a ridicat ca și cum s-ar fi eliberat dintr-o legătură. Nu le-a spus evreilor despre aceasta și nici nu au văzut vreodată vreun semn pe chipul lui.

Muqātil și al-Kalbī au spus: Era o coardă pe care se făcuseră unsprezece noduri. S-a spus că nodurile fuseseră înțepate cu un ac. Atunci Allah a revelat aceste două sure, care au unsprezece versete: Sura al-Falaq are cinci versete, iar Sura al-Nās are șase. De fiecare dată când era recitat un verset, se desfăcea un nod, până când toate nodurile au fost desfăcute.

Profetul — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — s-a ridicat ca și cum s-ar fi eliberat dintr-o legătură. S-a relatat că a rămas astfel șase luni, iar starea lui s-a înrăutățit timp de trei nopți, după care au fost revelate cele două sure de protecție.

Ne-a relatat Ismāʿīl ibn ʿAbd al-Qāhir, ne-a relatat ʿAbd al-Ġāfir ibn Muḥammad: ne-a relatat Muḥammad ibn ʿĪsā al-Ǧulūdī: ne-a relatat Ibrāhīm ibn Muḥammad ibn Sufyān: ne-a relatat Muslim ibn al-Ḥaǧǧāǧ: ne-a relatat Bišr ibn Hilāl al-Ṣawwāf: ne-a relatat ʿAbd al-ʿAzīz ibn Ṣuhayb, de la Abū Naḍra, de la Abū Saʿīd, că Ǧibrīl — pacea fie asupra lui — a venit la Profet — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — și i-a spus: „Muḥammad, te simți rău?” El a răspuns: „Da.”

Atunci Ǧibrīl a spus: „În numele lui Allah te rostesc drept leac împotriva oricărui lucru care îți face rău și împotriva răului oricărui suflet sau ochi invidios. Allah să te vindece. În numele lui Allah te rostesc drept leac, iar Allah să te vindece.”

Cuvântul lui Allah — Preaînaltul: „Spune: «Caut ocrotire la Domnul zorilor»” — prin al-falaq se înțelege zorii. Aceasta este opinia lui Ǧābir ibn ʿAbd Allāh, al-Ḥasan, Saʿīd ibn Ǧubayr, Muǧāhid, Qatāda și a celor mai mulți dintre exegeți. Este și relatarea lui al-ʿAwfī de la Ibn ʿAbbās, susținută de cuvintele: „Cel care face să se ivească zorile” [Coran, 6:96]. S-a relatat de la Ibn ʿAbbās că al-falaq este o închisoare din Iad.

Al-Kalbī a spus: „Este o vale din Iad.” Al-Ḍaḥḥāk a spus: „Se referă la creație”, iar aceasta este relatarea lui al-Wālibī de la Ibn ʿAbbās. Prima interpretare este cea cunoscută. Fa-dabbat; ʿAbd al-Ḥakam; Hišām; ʿAbd al-Wāriṯ. „De răul celor pe care i-a creat.” Medineză „Spune: «Caut ocrotire la Domnul oamenilor».” Așadar:

„Cel care șoptește în piepturile oamenilor” — prin cuvinte tainice, al căror înțeles ajunge la inimă fără să fie auzite. „Regele oamenilor.” „Dumnezeul oamenilor.”

„De răul șoptitorului care se retrage” — adică Satana. Cuvântul poate fi atât un substantiv verbal, cât și un nume. Al-Zaǧǧāǧ a spus: „Se referă la Satana, cel care șoptește.” Al-ḫannās înseamnă „cel care se retrage”. Satana stă lipit de inima omului; când acesta Îl pomenește pe Allah, se retrage, iar când omul devine neatent, îi șoptește.

Qatāda a spus: „Al-ḫannās are în pieptul omului un fel de trompă, ca trompa câinelui; când robul Îl pomenește pe Domnul său, se retrage.” Se mai spune că are capul asemenea capului unui șarpe și își așază capul pe fructul inimii, făgăduindu-i omului lucruri și vorbindu-i. Când omul Îl pomenește pe Allah, se retrage; iar când nu-L pomenește, se întoarce și își așază capul acolo.

„Dintre djinni și oameni” — adică el pătrunde în djinn, așa cum pătrunde în om, și le șoptește djinnilor așa cum le șoptește oamenilor. Așa a spus al-Kalbī. Prin cuvintele „în piepturile oamenilor” se are în vedere ceea ce este menționat după aceea: djinnii și oamenii. Așadar, djinnii sunt numiți „oameni”, după cum sunt numiți și „bărbați”, conform cuvintelor: „Și erau bărbați dintre oameni care căutau ocrotire la bărbați dintre djinni” [Coran, 72:6].

S-a relatat despre unii arabi că, povestind, a spus: „A venit un grup de djinni și s-au așezat.” I s-a spus: „Cine sunteți?” Ei au răspuns: „Suntem niște oameni dintre djinni.” Acesta este înțelesul cuvintelor lui al-Farrāʾ.

Unii au spus: „S-a stabilit că șoptirea adresată omului poate veni de la un alt om, așa cum șoptirea vine de la Satana. Astfel, cuvântul «șoptitorul» se referă la fapta comună a djinnilor și a oamenilor, după cum Allah a spus: «Și tot astfel am făcut pentru fiecare profet dușmani: satane dintre oameni și djinni» [Coran, 6:112]. Ca și cum i s-ar fi poruncit să caute ocrotire împotriva răului djinnilor și al oamenilor deopotrivă.”

Ne-a relatat Ismāʿīl ibn Muḥammad, ne-a relatat Muḥammad ibn ʿĪsā: ne-a relatat Ibrāhīm ibn Muḥammad ibn Sufyān: ne-a relatat Muslim ibn al-Ḥaǧǧāǧ: ne-a relatat Qutayba ibn Saʿīd: ne-a relatat Ǧarīr, de la Bayān, de la Qays ibn Abī Ḥāzim, de la ʿUqba ibn ʿĀmir, care a spus: Trimisul lui Allah — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — a spus: „Nu ai văzut versetele care au fost revelate în noaptea aceasta? Nu s-a mai văzut niciodată ceva asemenea lor: «Spune: «Caut ocrotire la Domnul zorilor»» și «Spune: «Caut ocrotire la Domnul oamenilor»».”

Ne-a relatat Abū Saʿīd Muḥammad ibn Ibrāhīm al-Šurayḥī, ne-a relatat Abū Isḥāq Aḥmad ibn Muḥammad ibn Ibrāhīm al-Ṯaʿlabī: ne-a relatat Abū al-Ḥasan ʿAbd al-Raḥmān ibn Ibrāhīm al-ʿAdl: ne-a relatat Abū al-ʿAbbās Muḥammad ibn Yaʿqūb: ne-a relatat Abū al-ʿAbbās ibn al-Walīd ibn Mirṯad, de la tatăl său: ne-a relatat al-Awzāʿī: mi-a relatat Yaḥyā ibn Abī Kaṯīr: mi-a relatat Muḥammad ibn Ibrāhīm ibn al-Ḥāriṯ al-Taymī, de la ʿUqba ibn ʿĀmir al-Ǧuhanī, că Trimisul lui Allah — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — i-a spus: „Să-ți spun care sunt cele mai bune cuvinte de ocrotire pe care le rostesc cei ce caută ocrotire?”

Am răspuns: „Da.” El a spus: „Spune: «Caut ocrotire la Domnul zorilor» și «Spune: «Caut ocrotire la Domnul oamenilor»».”

Ne-a relatat Abū Muḥammad ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al-Ṣamad al-Ǧawzaǧānī, ne-a relatat Abū al-Qāsim ʿAlī ibn Aḥmad al-Ḫuzāʿī, ne-a relatat Abū Saʿīd al-Hayṯam ibn Kulayb al-Šāšī: ne-a relatat Abū ʿĪsā al-Tirmiḏī: ne-a relatat Qutayba: ne-a relatat al-Mufaḍḍal ibn Faḍāla, de la ʿUqayl, de la al-Zuhrī, de la ʿUrwa, de la ʿĀʾiša, care a spus: În fiecare noapte, când Trimisul lui Allah — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — se întindea în pat, își unea palmele, sufla în ele și recita asupra lor: „Spune: «El este Allah, Unul»”, „Spune: «Caut ocrotire la Domnul zorilor»” și „Spune: «Caut ocrotire la Domnul oamenilor»”.

Apoi își trecea palmele peste cât putea din trup, începând cu capul și fața, apoi cu partea din față a trupului. Făcea aceasta de trei ori.

Ne-a relatat Abū al-Ḥasan al-Saraḫsī, ne-a relatat Zāhir ibn Aḥmad, ne-a relatat Abū Isḥāq al-Hāšimī, ne-a relatat Abū Muṣʿab, de la Mālik, de la Ibn Šihāb, de la ʿUrwa ibn al-Zubayr, de la ʿĀʾiša — Allah să fie mulțumit de ea — că, atunci când Profetul — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — se îmbolnăvea, recita asupra lui însuși surele de protecție și sufla. Când boala i s-a agravat, eu le recitam asupra lui și îl mângâiam cu mâna lui, nădăjduind în binecuvântarea lor.

Ne-au relatat imamul Abū ʿAlī al-Ḥusayn ibn Muḥammad al-Qāḍī și Abū Ḥāmid Aḥmad ibn ʿAbd Allāh al-Ṣāliḥī, care au spus: ne-a relatat Abū Bakr Aḥmad ibn al-Ḥusayn al-Ḥīrī: ne-a relatat Muḥammad ibn Aḥmad ibn Muʿqil al-Mayḏānī: ne-a relatat Muḥammad ibn Yaḥyā: ne-a relatat ʿAbd al-Razzāq: ne-a relatat Maʿmar, de la al-Zuhrī, de la Sālim, de la Ibn ʿUmar, care a spus: Trimisul lui Allah — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — a spus: „Nu este invidie [demnă de laudă] decât în două privințe: un om căruia Allah i-a dat Coranul și care îl recită noaptea și ziua, și un om căruia Allah i-a dat avere, din care cheltuiește noaptea și ziua.”

Ne-a relatat ʿAbd al-Wāḥid al-Milīḥī, ne-a relatat Aḥmad ibn ʿAbd Allāh al-Naʿīmī: ne-a relatat Muḥammad ibn Yūsuf: ne-a relatat Muḥammad ibn Ismāʿīl: ne-a relatat Ibrāhīm ibn Ḥamza: mi-a relatat Ibn Abī Ḥāzim, de la Yazīd — adică Ibn al-Hād —, de la Muḥammad ibn Ibrāhīm, de la Abū Salama ibn ʿAbd al-Raḥmān, de la Abū Hurayra, care l-a auzit pe Profet — pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui — spunând: „Allah nu ascultă cu mai multă atenție nimic decât ascultă un profet cu voce frumoasă care recită Coranul cu cântare și îl rostește cu voce tare.” Sfârșit. Ibn ʿAbd al-Qāhir a spus: ne-a relatat ʿAbd al-Ġāfir.