Statornicie și călăuzire în credință

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

„Doamne, Tu îi vei aduna pe oameni într-o Zi despre care nu există nicio îndoială. Cu adevărat, Allah nu-Și încalcă făgăduința” — apoi îi va răsplăti pentru faptele lor, cele bune și cele rele.

Allah Preaînaltul i-a lăudat pe cei înrădăcinați în cunoaștere pentru șapte însușiri, care sunt temelia fericirii robului. Prima: cunoașterea, calea care duce la Allah și lămurește hotărârile și legile Sale. A doua: statornicia în cunoaștere, care este un grad mai înalt decât simpla cunoaștere. Căci cel statornic în cunoaștere trebuie să fie un cunoscător profund și un cercetător meticulos, căruia Allah i-a dat cunoașterea aspectelor vădite și ascunse ale științei, astfel încât piciorul lui s-a statornicit în tainele Legii, prin cunoaștere, stare sufletească și faptă.

A treia: i-a descris ca fiind credincioși în întreaga Carte a Sa și ca întorcând versetele ei echivoce la cele limpezi, prin cuvintele: „Ei spun: «Noi credem în ea; toate sunt de la Domnul nostru»”. A patra: Îi cer lui Allah iertare și ocrotire de ceea ce i-a încercat pe cei care s-au abătut și au deviat. A cincea: recunosc binefacerea lui Allah asupra lor, prin călăuzirea pe care le-a dăruit-o; aceasta este exprimată în cuvintele: „Doamne, nu abate inimile noastre după ce ne-ai călăuzit”.

A șasea: pe lângă aceasta, Îi cer mila, care cuprinde dobândirea oricărui bine și îndepărtarea oricărui rău, și se apropie de El invocându-L prin numele Său Al-Wahhāb [Dăruitorul]. A șaptea: Allah vorbește despre credința și certitudinea lor în Ziua Învierii, precum și despre teama lor de ea. Aceasta este ceea ce îi îndeamnă la fapte și îi oprește de la abatere.

Apoi Allah Preaînaltul ne spune că cei statornici în cunoaștere Îl cheamă și spun: „Doamne, nu abate inimile noastre după ce ne-ai călăuzit”, adică: nu le îndepărta de la adevăr din pricina ignoranței sau a încăpățânării noastre, ci fă-ne statornici, călăuzitori și călăuziți. Așadar, întărește-ne în călăuzirea Ta și ocrotește-ne de încercarea prin care i-ai încercat pe cei care s-au abătut.

„Și dăruiește-ne din partea Ta îndurare”, adică o îndurare măreață prin care să ne ajuți să săvârșim fapte bune și să ne ferești de fapte condamnabile. „Cu adevărat, Tu ești Al-Wahhāb” — Cel darnic cu dăruirile și binefacerile, cu o bunătate atât de cuprinzătoare, încât generozitatea Ta se revarsă asupra tuturor făpturilor.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Apoi Allah Preaînaltul spune despre ei, relatând că L-au chemat pe Domnul lor și au zis: „Doamne, nu abate inimile noastre după ce ne-ai călăuzit”, adică: nu le îndepărta de la călăuzire după ce le-ai îndrumat spre ea și nu ne face asemenea celor ale căror inimi s-au abătut, care urmează versetele echivoce din Coran. Ci ține-ne statornici pe calea Ta cea dreaptă și în religia Ta cea dreaptă.

„Și dăruiește-ne din partea Ta” — adică de la Tine — „îndurare”, prin care să ne întărești inimile, să ne unești și să ne sporești credința și certitudinea.

„Cu adevărat, Tu ești Al-Wahhāb.” Ibn Abī Ḥātim a relatat: ʿAmr ibn ʿAbd Allāh al-Awdī ne-a povestit — iar Ibn Jarīr a relatat: Abū Kurayb ne-a povestit — amândoi spunând: Wakīʿ ne-a povestit, de la ʿAbd al-Ḥamīd ibn Bahrām, de la Shahr ibn Ḥawshab, de la Umm Salama, Allah să fie mulțumit de ea, că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, obișnuia să spună: „O, Cel care întorci inimile, întărește-mi inima în religia Ta!” Apoi a recitat: „Doamne, nu abate inimile noastre după ce ne-ai călăuzit și dăruiește-ne din partea Ta îndurare. Cu adevărat, Tu ești Al-Wahhāb.”

Ibn Mardawayh a relatat acest hadis pe calea lui Muḥammad ibn Bakār, de la ʿAbd al-Ḥamīd ibn Bahrām, de la Shahr ibn Ḥawshab, de la Umm Salama — care este Asmāʾ bint Yazīd ibn as-Sakan — ce a auzit-o povestind că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, rostea des în rugăciunile sale: „Allahumma, o, Cel care întorci inimile, întărește-mi inima în religia Ta!” Ea a spus: „L-am întrebat: «O, Trimis al lui Allah, chiar se poate ca inima să se schimbe?» El a răspuns: «Da.

Nu există niciun om dintre fiii lui Adam a cărui inimă să nu se afle între două degete dintre degetele lui Allah, Puternicul și Mărețul. Dacă voiește, o îndreaptă, iar dacă voiește, o abate».” Îl rugăm, așadar, pe Allah, Domnul nostru, să nu ne abată inimile după ce ne-a călăuzit și Îl rugăm să ne dăruiască din partea Sa îndurare. Cu adevărat, El este Al-Wahhāb.

În același fel a relatat Ibn Jarīr, prin hadisul lui Asad ibn Mūsā, de la ʿAbd al-Ḥamīd ibn Bahrām, cu același conținut. L-a relatat, de asemenea, de la al-Muthannā, de la al-Ḥajjāj ibn Minhāl, de la ʿAbd al-Ḥamīd ibn Bahrām, cu același conținut, adăugând: „L-am întrebat: «O, Trimis al lui Allah, nu mă înveți o rugăciune pe care să o spun pentru mine?» El a răspuns: «Ba da. Spune: Allahumma, Doamne al Profetului Muḥammad, iartă-mi păcatul, îndepărtează mânia din inima mea și ocrotește-mă de încercările care rătăcesc».”

Apoi Ibn Mardawayh a spus: Sulaymān ibn Aḥmad ne-a povestit, Muḥammad ibn Hārūn ibn Bakār ad-Dimashqī ne-a povestit, al-ʿAbbās ibn al-Walīd al-Khallāl ne-a relatat, Yazīd ibn Yaḥyā ibn ʿUbayd Allāh ne-a relatat, Saʿīd ibn Bashīr ne-a relatat, de la Qatāda, de la Abū Ḥassān al-Aʿraj, de la ʿĀʾisha, Allah să fie mulțumit de ea, care a spus: Trimisul lui Allah rostea adesea: „O, Cel care întorci inimile, întărește-mi inima în religia Ta!” I-am spus: „O, Trimis al lui Allah, cât de des rostești această rugăciune!”

El a răspuns: „Nu există nicio inimă care să nu se afle între două degete dintre degetele Celui Preamilostiv. Dacă voiește să o țină dreaptă, o ține dreaptă, iar dacă voiește să o abată, o abate. Oare nu auzi cuvintele Sale: «Doamne, nu abate inimile noastre după ce ne-ai călăuzit și dăruiește-ne din partea Ta îndurare. Cu adevărat, Tu ești Al-Wahhāb»?”

Acest hadis este neobișnuit prin acest lanț de transmitere, însă forma lui de bază este autentică, fiind consemnată în cele două Ṣaḥīḥ-uri și în alte culegeri, prin numeroase lanțuri de transmitere, fără adaosul menționării acestui verset nobil.

Abū Dāwūd, an-Nasāʾī și Ibn Mardawayh au relatat, prin hadisul lui Abū ʿAbd ar-Raḥmān al-Muqriʾ — an-Nasāʾī și Ibn Ḥibbān au adăugat: și ʿAbd Allāh ibn Wahb — amândoi transmițând de la Saʿīd ibn Abī Ayyūb, care mi-a relatat: ʿAbd Allāh ibn al-Walīd at-Tujībī mi-a relatat, de la Saʿīd ibn al-Musayyib, de la ʿĀʾisha, Allah să fie mulțumit de ea, că, atunci când Trimisul lui Allah se trezea noaptea, spunea: „Nu există divinitate în afară de Tine; slavă Ție! Allahumma, Îți cer iertare pentru păcatul meu și Îți cer îndurare.

Allahumma, sporește-mi cunoașterea, nu-mi abate inima după ce m-ai călăuzit și dăruiește-mi din partea Ta îndurare. Cu adevărat, Tu ești Al-Wahhāb.” Aceasta este formularea transmisă de Ibn Mardawayh.

ʿAbd ar-Razzāq a relatat de la Mālik, de la Abū ʿUbayd — eliberatul lui Sulaymān ibn ʿAbd al-Malik — de la ʿUbāda ibn Nasī, care i-a spus că l-a auzit pe Qays ibn al-Ḥārith spunând: Abū ʿAbd Allāh aṣ-Ṣunābiḥī mi-a relatat că s-a rugat în spatele lui Abū Bakr aṣ-Ṣiddīq la rugăciunea de apus. Abū Bakr a recitat în primele două unități de rugăciune Sura al-Fātiḥa și două sure scurte din al-Mufaṣṣal, iar în a treia unitate a recitat… El a spus: „M-am apropiat de el atât de mult, încât veșmintele mele aproape îi atingeau veșmintele.

L-am auzit recitând Sura al-Fātiḥa și acest verset: «Doamne, nu abate inimile noastre după ce ne-ai călăuzit».” Abū ʿUbayd a spus: „ʿUbāda ibn Nasī mi-a mai relatat că se afla la ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz, în timpul califatului acestuia. ʿUmar l-a întrebat pe Qays despre ceea ce îi relatase cu privire la Abū ʿAbd Allāh aṣ-Ṣunābiḥī, iar el i-a povestit din nou ce auzise de la Abū ʿAbd Allāh. ʿUmar a spus: «De când am auzit aceasta de la el, nu am mai încetat să o recit, deși înainte făceam altfel.»

Un om l-a întrebat: «Ce recita emirul dreptcredincioșilor înainte de aceasta?» El a răspuns: «Recitam: Spune: El este Allah, Unicul».”

Această relatare a fost transmisă și de al-Walīd ibn Muslim, de la Mālik și al-Awzāʿī, amândoi de la Abū ʿUbayd. Al-Walīd a relatat-o și de la Ibn Jābir, de la Yaḥyā ibn Yaḥyā al-Ghassānī, de la Maḥmūd ibn Labīd, de la aṣ-Ṣunābiḥī: acesta s-a rugat în spatele lui Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el, la rugăciunea de apus. Abū Bakr a recitat cu voce tare în primele două unități Fātiḥa al-Cărții și o sură scurtă.

Când s-a ridicat pentru a treia unitate și a început recitarea, aṣ-Ṣunābiḥī s-a apropiat de el atât de mult, încât veșmintele sale îi atingeau veșmintele; atunci a recitat versetul: „Doamne, nu abate inimile noastre după ce ne-ai călăuzit și dăruiește-ne din partea Ta îndurare. Cu adevărat, Tu ești Al-Wahhāb.” [În relatare este menționată și Sura al-Ikhlāṣ: „Spune: El este Allah, Unicul”, 112:1.]

Cuvintele Sale: „Doamne, Tu îi vei aduna pe oameni într-o Zi despre care nu există nicio îndoială. Cu adevărat, Allah nu-Și încalcă făgăduința” înseamnă că ei spun în rugăciunea lor: „Doamne, îi vei aduna pe toți cei creați în Ziua întoarcerii lor; vei hotărî între ei și vei judeca în privința lucrurilor asupra cărora s-au aflat în dezacord și îl vei răsplăti pe fiecare după faptele sale și după binele ori răul pe care l-a săvârșit în această lume.”

Tafsirul lui al-Baghawi

Cuvintele Celui Preaînalt: „Doamne, Tu îi vei aduna pe oameni într-o Zi” — adică pentru judecata din Ziua aceea. S-a spus și că prepoziția „li” are sensul lui „fī”, adică „într-o Zi”. „Despre care nu există nicio îndoială” — adică nicio îndoială cu privire la ea; este Ziua Învierii. „Cu adevărat, Allah nu-Și încalcă făgăduința.” „Mīʿād” este o formă derivată din făgăduință.

Cuvintele Celui Preaînalt: „Doamne, nu abate inimile noastre” înseamnă că cei statornici în cunoaștere spun: „Doamne, nu ne îndepărta inimile de la adevăr și călăuzire, așa cum ai îndepărtat inimile celor în care se află abatere. «După ce ne-ai călăuzit»” — adică după ce ne-ai ajutat să urmăm religia Ta și să credem în versetele limpezi și echivoce din Cartea Ta. „Și dăruiește-ne din partea Ta” — dă-ne de la Tine — „îndurare”, adică ajutor și statornicie în credința și călăuzirea pe care ne aflăm. Aḍ-Ḍaḥḥāk a spus: „Iertare și ștergerea păcatelor.” „Cu adevărat, Tu ești Al-Wahhāb.”

Abū al-Faraj al-Muẓaffar ibn Ismāʿīl at-Tamīmī ne-a relatat: Abū al-Qāsim Ḥamza ibn Yūsuf as-Sahmī ne-a relatat, Abū Aḥmad ibn ʿAdī al-Ḥāfiẓ ne-a relatat, Abū Bakr ʿAbd ar-Raḥmān ibn al-Qāsim al-Qurashī, cunoscut drept Ibn ar-Rawwās cel Mare, din Damasc, ne-a relatat, Abū Mis-har ʿAbd al-Aʿlā ibn Mis-har al-Ghassānī ne-a relatat, Ṣadaqa ne-a relatat, ʿAbd ar-Raḥmān ibn Zayd ibn Jābir ne-a relatat, Bishr ibn ʿUbayd Allāh mi-a relatat: l-am auzit pe Abū Idrīs al-Khawlānī spunând: an-Nawwās ibn Samʿān al-Kilābī mi-a relatat că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus:

„Nu există nicio inimă care să nu se afle între două degete dintre degetele Celui Preamilostiv. Dacă voiește să o țină dreaptă, o ține dreaptă, iar dacă voiește să o abată, o abate.” Trimisul lui Allah obișnuia să spună: „Allahumma, o, Cel care întorci inimile, întărește inimile noastre în religia Ta! Balanța se află în mâna Celui Preamilostiv; El ridică unii oameni și îi coboară pe alții până în Ziua Învierii.”

Aḥmad ibn ʿAbd Allāh aṣ-Ṣāliḥī ne-a relatat, Abū Bakr Aḥmad ibn al-Ḥasan al-Ḥīrī ne-a relatat, Ḥājib ibn Aḥmad aṭ-Ṭūsī ne-a relatat, ʿAbd ar-Raḥīm ibn Munīb ne-a relatat, Yazīd ibn Hārūn ne-a relatat, Saʿīd ibn Iyās al-Jurayrī ne-a relatat, de la Ghunaym ibn Qays, de la Abū Mūsā al-Ashʿarī, Allah să fie mulțumit de el, care a spus că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „Inima este asemenea unei pene aflate într-un ținut pustiu, pe care vânturile o răsucesc când pe o parte, când pe cealaltă.”