Cererea îndepărtării chinului Iadului

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

„Iar cei care spun: «Doamne, îndepărtează de la noi chinul Iadului»” — adică ferește-ne de el, ferindu-ne de cauzele care duc la el și iertându-ne pentru ceea ce am săvârșit și ceea ce atrage pedeapsa. „Căci chinul lui este pieire veșnică” — adică va rămâne necontenit asupra celor care îl îndură, asemenea unui datornic care rămâne legat de creditorul său.

„Cu adevărat, el este un loc rău de ședere și de popas.” Ei spun aceasta implorându-L pe Domnul lor și arătând cât de mult au nevoie de El și că nu sunt în stare să îndure acest chin. Astfel, își amintesc binecuvântarea lui Allah asupra lor, căci cu cât greutatea și grozăvia unei nenorociri sunt mai mari, cu atât este mai mare însemnătatea îndepărtării ei și mai intensă bucuria de a fi scăpat de ea.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

De aceea, El a spus: „Iar cei care spun: «Doamne, îndepărtează de la noi chinul Iadului, căci chinul lui este pieire veșnică»”, adică este neîncetat și veșnic. Așa cum a spus poetul: „Dacă pedepsește, pedeapsa Lui este veșnică; iar dacă dăruiește din belșug, nu-i pasă.”

De aceea, Al-Hasan a spus despre cuvintele „căci chinul lui este pieire veșnică”: „Orice lucru care îl lovește pe fiul lui Adam și apoi îl părăsește nu este pieire veșnică. Pieirea veșnică este ceea ce rămâne neîntrerupt câtă vreme există cerurile și pământul.” Același lucru l-a spus și Sulaymān at-Taymī. Muḥammad ibn Kaʿb a spus despre cuvintele „căci chinul lui este pieire veșnică”: „Se referă la bunurile de care s-au bucurat în această lume.

Allah i-a întrebat pe necredincioși despre binecuvântări, dar ei nu I le-au restituit; astfel, El i-a pus să plătească pentru ele și i-a făcut să intre în Foc.” Aceasta a fost relatată de Al-Quraẓī.

„Cu adevărat, el este un loc rău de ședere și de popas”, adică ce locuință urâtă la vedere și ce loc rău de popas!

Ibn Abī Ḥātim a relatat, în comentariul cuvintelor „Cu adevărat, el este un loc rău de ședere și de popas”: Ne-a povestit tatăl meu; ne-a povestit Al-Ḥasan ibn Ar-Rabīʿ; ne-a povestit Abū Al-Aḥwaṣ, de la Al-Aʿmash, de la Mālik ibn Al-Ḥārith, care a spus: „Când un om este aruncat în Foc, se prăbușește în el. Când ajunge la una dintre porțile lui, i se spune: «Stai aici, până vei fi primit cu un dar!» Apoi i se dă să bea un pahar cu venin de șerpi și scorpioni. Pielea i se desprinde separat, părul separat, tendoanele separat și venele separat.”

El a relatat, de asemenea: Ne-a povestit tatăl meu; ne-a povestit Al-Ḥasan ibn Ar-Rabīʿ; ne-a povestit Abū Al-Aḥwaṣ, de la Al-Aʿmash, de la Mujāhid, de la ʿUbayd ibn ʿUmayr, care a spus: „În Foc sunt șerpi uriași, asemenea cămilelor Bukht, și scorpioni asemenea catârilor negri. Când oamenii sunt aruncați în Foc, șerpii și scorpionii ies din vizuinile lor, îi apucă de buze, de piele și de păr și le jupoaie carnea până la picioare. Apoi, când simt căldura Focului, se întorc.”

Imām Aḥmad a relatat: Ne-a povestit Al-Ḥasan ibn Mūsā; ne-a povestit Salām — adică ibn Miskīn — de la Abū Ẓilāl, de la Anas ibn Mālik (Allah să fie mulțumit de el), de la Profet (Allah să-l binecuvânteze și să-l mântuiască), care a spus: „Un rob din Iad va striga timp de o mie de ani: «O, Cel Plin de Îndurare! O, Dăruitorule!» Atunci Allah îi va spune lui Jibrīl: «Du-te și adu-Mi acest rob al Meu.» Jibrīl va pleca și îi va găsi pe locuitorii Focului cu capetele plecate, plângând.

Se va întoarce la Domnul său, Cel Atotputernic și Măreț, și Îi va da de veste. Allah, Cel Atotputernic și Măreț, îi va spune: «Adu-l la Mine, căci se află în locul cutare și cutare.» Jibrīl îl va aduce și îl va înfățișa înaintea Domnului său, Cel Atotputernic și Măreț. Allah îl va întreba: «Robul Meu, cum ți s-au părut locuința și locul tău de popas?»

El va răspunde: «Doamne, ce loc rău și ce popas rău!» Allah va spune: «Întoarceți-l pe robul Meu!» Robul va spune: «Doamne, nu mă așteptam ca, după ce m-ai scos din el, să mă trimiți înapoi!» Allah va spune: «Lăsați-l pe robul Meu...»”

Tafsirul lui al-Baghawi

„Cu adevărat, el este un loc rău de ședere și de popas” — adică un loc rău de odihnă și de ședere.

Cuvintele Celui Atotputernic și Măreț: „Iar cei care spun: «Doamne, îndepărtează de la noi chinul Iadului, căci chinul lui este pieire veșnică»” înseamnă: este insistent și neîncetat, rămânând alături de necredincioșii care sunt pedepsiți prin el, fără să se despartă de ei. De aici vine și denumirea de „creditor” (gharīm), fiindcă acesta își cere dreptul cu insistență și rămâne alături de datornic. Muḥammad ibn Kaʿb al-Quraẓī a spus: „Allah le-a cerut necredincioșilor prețul binecuvântărilor Sale, dar ei nu l-au plătit; așadar, El i-a făcut datori pentru ele, iar ei au rămas în Foc.”

Al-Ḥasan a spus: „Orice creditor se desparte de datornicul său, în afară de Iad.” „Gharām” înseamnă și un rău care rămâne necontenit; s-a spus și că înseamnă pieire.