Iertare și curățirea inimilor

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

Este de ajuns celor care vin după ei ca merit să le urmeze calea și să se călăuzească după îndrumarea lor. De aceea, Allah i-a menționat pe cei care vin după ei și îi urmează, spunând: „Iar aceia care au venit după ei” — adică după cei care au emigrat și după ajutoare — „spun” cu sinceritate, spre binele lor și al tuturor credincioșilor: „Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință”. Aceasta este o rugăciune care îi cuprinde pe toți credincioșii: pe cei dintâi dintre Companioni, pe cei de dinaintea lor și pe cei de după ei.

Acesta este unul dintre meritele credinței: credincioșii se folosesc unii de alții și se roagă unii pentru alții, datorită credinței pe care o împărtășesc și care cere să se lege între ei o frăție. Printre ramurile acestei frății se numără rugăciunea unora pentru alții și iubirea reciprocă.

De aceea, Allah a menționat în această rugăciune înlăturarea urii din inimă, fie ea puțină sau multă. Când ura este înlăturată, se statornicește contrariul ei: iubirea dintre credincioși, loialitatea, sfatul sincer și cele asemenea, care se numără printre drepturile pe care credincioșii le au unii asupra altora. Allah i-a descris pe cei care au venit după Companioni ca fiind credincioși, căci cuvintele lor „care ne-au precedat în credință” arată că împărtășesc credința și că îi urmează pe Companioni în convingerile și principiile credinței.

Ei sunt Ahl as-Sunna wa-l-Jamā‘a, singurii cărora li se potrivește pe deplin această descriere. Allah i-a mai descris prin recunoașterea păcatelor și cererea de iertare pentru ele, prin rugămintea unora pentru iertarea celorlalți și prin strădania lor de a îndepărta din inimile lor ura și ranchiuna față de frații lor credincioși. Căci rugăciunea lor pentru aceasta presupune cele menționate și cuprinde iubirea reciprocă, dorința ca fiecare să-i dorească fratelui său ceea ce își dorește pentru sine și sfatul sincer dat atât în prezența, cât și în absența lui, fie că este în viață, fie că a murit.

Nobilul verset arată că aceasta se numără printre drepturile pe care credincioșii le au unii asupra altora.

Apoi și-au încheiat rugăciunea pomenind două nume nobile [ale lui Allah], care arată desăvârșirea milei Sale, marea Sa bunătate și grija Sa blândă față de ei. Printre dovezile acestei mile se numără — ba chiar mai ales — faptul că El îi ajută să împlinească drepturile Sale și drepturile robilor Săi. Aceste trei categorii sunt categoriile acestei comunități, iar membrii lor sunt cei îndreptățiți la prada de război fără luptă, ale cărei resurse sunt destinate intereselor Islamului. Aceștia sunt cei care merită să o primească. Fie ca Allah, prin bunăvoința și generozitatea Sa, să ne facă dintre ei. ‘Alā.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Cuvintele Sale: „Iar aceia care au venit după ei spun: «Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință și nu lăsa în inimile noastre ură față de cei care au crezut! Doamne, Tu ești Ra’ūf, Raḥīm!»” se referă la a treia categorie dintre cei ai căror săraci au dreptul la prada de război fără luptă: mai întâi cei care au emigrat, apoi ajutoarele, apoi cei care îi urmează cu bună-cuviință. Așa cum spune Allah în versetul din Sura At-Tawba: „Allah este mulțumit de primii dintre cei care au emigrat și dintre ajutoare, precum și de cei care i-au urmat cu bună-cuviință” [At-Tawba, 9:100].

Cei care îi urmează cu bună-cuviință sunt cei care urmează urmele lor bune și însușirile lor frumoase și se roagă pentru ei, în taină și în public. De aceea spune Allah în acest nobil verset: „Iar aceia care au venit după ei spun”, adică spunând: „Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință și nu lăsa în inimile noastre ură” — adică dușmănie și invidie — „față de cei care au crezut! Doamne, Tu ești Ra’ūf, Raḥīm!”

Cât de frumos a dedus imamul Mālik din acest nobil verset că rafiditul care îi insultă pe Companioni nu are parte din prada de război fără luptă, întrucât nu are însușirile pentru care Allah i-a lăudat pe aceștia prin cuvintele: „Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință și nu lăsa în inimile noastre ură față de cei care au crezut! Doamne, Tu ești Ra’ūf, Raḥīm!”

Ibn Abī Ḥātim a spus: „Mūsā ibn ‘Abd ar-Raḥmān al-Masrūqī ne-a relatat: Muḥammad ibn Bishr ne-a relatat: Ismā‘īl ibn Ibrāhīm ibn Muhājir ne-a relatat de la tatăl său, de la ‘Ā’isha, care a spus: «Li s-a poruncit să ceară iertare pentru ei, dar ei i-au insultat!» Apoi a recitat acest verset: «Iar aceia care au venit după ei spun: “Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință...”»”

Ismā‘īl ibn ‘Ulayya a relatat de la ‘Abd al-Malik ibn ‘Umayr, de la Masrūq, de la ‘Ā’isha, care a spus: „Vi s-a poruncit să cereți iertare pentru Companionii lui Muḥammad — pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui —, dar voi i-ați insultat. L-am auzit pe Profetul vostru — pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui — spunând: «Această comunitate nu va pieri până când cei de la sfârșitul ei nu-i vor blestema pe cei de la începutul ei».” A relatat al-Baghawī.

Abū Dāwūd a spus: „Musaddad ne-a relatat: Ismā‘īl ibn Ibrāhīm ne-a relatat: Ayyūb ne-a relatat, de la az-Zuhrī, care a spus: ‘Umar — fie ca Allah să fie mulțumit de el — a spus: «Ceea ce Allah i-a dat ca pradă fără luptă Trimisului Său, pentru care voi nu ați mânat nici cai, nici cămile...»” Az-Zuhrī a spus că ‘Umar a zis: „Aceasta îi aparține în mod special Trimisului lui Allah — pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui —: ținuturi arabe precum Fadak și cutare și cutare.

Ceea ce Allah i-a dat ca pradă fără luptă Trimisului Său de la locuitorii așezărilor este pentru Allah, pentru Trimis, pentru rude, pentru orfani, pentru nevoiași și pentru călătorul rămas fără mijloace, precum și pentru săracii dintre cei care au fost alungați din casele și bunurile lor, și pentru cei care s-au statornicit în locuință și în credință înaintea lor, și pentru aceia care au venit după ei...” Astfel, versetul i-a cuprins pe toți oamenii și nu a mai rămas niciun musulman fără drept la el — sau, a spus Ayyūb, fără parte — în afară de unii dintre sclavii pe care îi stăpâniți.”

Așa a relatat Abū Dāwūd, însă lanțul de transmitere este întrerupt.

Ibn Jarīr a spus: „Ibn ‘Abd al-A‘lā ne-a relatat: Ibn Thawr ne-a relatat, de la Ma‘mar, de la Ayyūb, de la ‘Ikrima ibn Khālid, de la Mālik ibn Aws ibn al-Ḥadathān, care a spus: ‘Umar ibn al-Khaṭṭāb a recitat: «Milosteniile sunt numai pentru săraci și nevoiași...» până la «Atoateștiutor, Înțelept» [At-Tawba, 9:60], apoi a spus: «Aceasta este pentru aceștia.» Apoi a recitat: «Să știți că, din tot ceea ce dobândiți ca pradă, o cincime este pentru Allah, pentru Trimis, pentru rude, pentru orfani și pentru nevoiași...» [Al-Anfāl, 8:41], apoi a spus: «Aceasta este pentru aceștia.»

Apoi a recitat: «Ceea ce Allah i-a dat ca pradă fără luptă Trimisului Său de la locuitorii așezărilor...» până la cuvintele despre săraci, «și pentru cei care s-au statornicit în locuință și în credință» și «și pentru aceia care au venit după ei». Apoi a spus: «Acest verset i-a cuprins, în general, pe toți musulmanii și nu este nimeni care să nu aibă drept la el.» Apoi a spus: «Dacă voi trăi, chiar și păstorul din Sarw Ḥimyar își va primi partea din ea, fără ca fruntea lui să fi transpirat pentru aceasta.»” [At-Tawba, 9:100; At-Tawba, 9:60; Al-Anfāl, 8:41].

Tafsirul lui al-Baghawi

Cuvintele lui Allah, Preaînaltul: „Iar aceia care au venit după ei” se referă la cei care îi urmează — cei care vin după cei care au emigrat și după ajutoare, până în Ziua Învierii. Apoi Allah a menționat că ei se roagă pentru ei înșiși și pentru cei care i-au precedat în credință, cerând iertare: „spun: «Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință și nu lăsa în inimile noastre ură»”, adică înșelăciune, invidie și dușmănie, „față de cei care au crezut! Doamne, Tu ești Ra’ūf, Raḥīm!”

Cel care poartă în inimă ură față de vreunul dintre Companioni și nu cere milă pentru toți aceștia nu este dintre cei vizați de acest verset. Căci Allah Preaînaltul a împărțit credincioșii în trei categorii: cei care au emigrat, ajutoarele și cei care îi urmează, descriși prin însușirile menționate de Allah. Așadar, cel care nu se numără printre cei care îi urmează cu aceste însușiri este în afara categoriilor credincioșilor. Ibn Abī Laylā a spus: „Oamenii se împart în trei categorii: săracii dintre cei care au emigrat, cei care s-au statornicit în locuință și în credință și cei care au venit după ei. Străduiește-te să nu fii în afara acestor categorii.”

Abū Sa‘īd ash-Shurayḥī ne-a informat: Abū Isḥāq ath-Tha‘labī ne-a informat: ‘Abd Allāh ibn Ḥāmid ne-a informat: Aḥmad ibn ‘Abd Allāh ibn Sulaymān ne-a relatat: Ibn Numayr ne-a relatat, de la tatăl său, de la Ismā‘īl ibn Ibrāhīm, de la ‘Abd al-Malik ibn ‘Umayr, de la Masrūq, de la ‘Ā’isha — fie ca Allah să fie mulțumit de ea —, care a spus: „Vi s-a poruncit să cereți iertare pentru Companionii lui Muḥammad — pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui —, dar voi i-ați insultat.

L-am auzit pe Profetul vostru — pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui — spunând: «Această comunitate nu va pieri până când cei de la sfârșitul ei nu-i vor blestema pe cei de la începutul ei».”

Mālik ibn Mighwal a spus că ‘Āmir ibn Sharāḥīl ash-Sha‘bī a zis: „O, Mālik, evreii și creștinii sunt într-o poziție mai bună decât rāfiḍiții. Evreii au fost întrebați: «Cine sunt cei mai buni dintre oamenii religiei voastre?» Ei au răspuns: «Companionii lui Mūsā — pacea fie asupra lui.» Creștinii au fost întrebați: «Cine sunt cei mai buni dintre oamenii religiei voastre?»

Ei au răspuns: «Apostolii lui ‘Īsā — pacea fie asupra lui.» Rāfiḍiții au fost întrebați: «Cine sunt cei mai răi dintre oamenii religiei voastre?» Ei au răspuns: «Companionii lui Muḥammad — pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui.» Lor li s-a poruncit să ceară iertare pentru Companioni, dar i-au insultat.

Sabia va rămâne scoasă împotriva lor până în Ziua Învierii: steagul lor nu se va ridica, pasul lor nu se va statornici și nu se vor uni într-un cuvânt. De fiecare dată când aprind un foc al războiului, Allah îl stinge prin vărsarea sângelui lor, risipirea lor și nimicirea dovezii lor. Fie ca Allah să ne ferească pe noi și pe voi de rătăcirile ispititoare!»

Mālik ibn Anas a spus: „Cel care urăște pe vreunul dintre Companionii Trimisului lui Allah — pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui — sau poartă în inimă ură față de ei nu are drept la prada de război fără luptă a musulmanilor.” Apoi a recitat: „Ceea ce Allah i-a dat ca pradă fără luptă Trimisului Său de la locuitorii așezărilor”, continuând până la acest verset: „pentru săracii dintre cei care au emigrat, pentru cei care s-au statornicit în locuință și în credință și pentru aceia care au venit după ei”, până la cuvintele „Ra’ūf, Raḥīm!” [Mālik a adăugat:] „prin această însușire.”