Încredere, întoarcere și iertare
رَبَّنَا عَلَيْكَ تَوَكَّلْنَا، وَإِلَيْكَ أَنَبْنَا، وَإِلَيْكَ الْمَصِيرُ. رَبَّنَا لَا تَجْعَلْنَا فِتْنَةً لِلَّذِينَ كَفَرُوا، وَاغْفِرْ لَنَا. رَبَّنَا، إِنَّكَ أَنْتَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ.
رَبَّنَا عَلَيْكَ تَوَكَّلْنَا وَإِلَيْكَ أَنَبْنَا وَإِلَيْكَ الْمَصِيرُ رَبَّنَا لَا تَجْعَلْنَا فِتْنَةً لِلَّذِينَ كَفَرُوا وَاغْفِرْ لَنَا رَبَّنَا إِنَّكَ أَنْتَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ
Nu s-a putut încărca fișierul audio. Încearcă din nou mai târziu.
Ați avut voi un exemplu frumos în Avraam și în cei care au fost alături de el, atunci când ei au spus către neamul lor: „Cu adevărat, noi ne lepădăm de voi și de cele pe care voi le venerați în locul lui Allah. Ne lepădăm de voi. Dușmănia și vrajba s-au ivit între noi pentru totdeauna, până când voi veți crede numai în Unicul Allah!” – cu excepția cuvântului lui Avraam către tatăl său: „Mă voi ruga de iertare pentru tine, cu toate că eu nu voi avea nicio putere pentru tine la Allah!” Doamne, în Tine ne încredem, și la Tine ne întoarcem cu căință și la Tine este întoarcerea [în Ziua de Apoi], Doamne, nu ne face pe noi încercare pentru cei care nu cred și iartă-ne nouă, Doamne, căci Tu ești Al-'Aziz [Cel Puternic] [și] Al Hakim [Înțelept]!”
Formele exprimă încrederea (tawakkul) și întoarcerea cu căință (ināba), urmate de cererea «nu ne face» (lā taj‘alnā) și de rugămintea pentru iertare.
Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi
O, voi, credincioșilor, ați avut un exemplu frumos, adică un model bun de urmat, care vă este de folos, în Avraam și în cei care erau alături de el dintre credincioși, căci vi s-a poruncit să urmați religia lui Avraam, cel dreptcredincios. [Acest exemplu se vede] atunci când ei au spus neamului lor: „Noi ne lepădăm de voi și de cele pe care le venerați în locul lui Allah.” Adică Avraam, pacea fie asupra lui, și credincioșii care erau cu el s-au lepădat de neamul lor politeist și de cele venerate de acesta în afară de Allah.
Apoi și-au mărturisit în mod limpede dușmănia, spunând: „Ne-am lepădat de voi, iar între noi și voi s-au ivit dușmănia și vrajba.” Așadar, vrajba este ura inimilor și dispariția afecțiunii lor, iar dușmănia se manifestă prin fapte. Această dușmănie și această vrajbă nu au un termen ori o limită, ci vor dura pentru totdeauna, câtă vreme voi stăruiți în necredință, până când veți crede în Allah Unicul. Când veți crede în Allah Unicul, dușmănia și vrajba vor dispărea și se vor preschimba în afecțiune și apropiere.
Așadar, voi, credincioșilor, aveți în Avraam și în cei care erau alături de el un exemplu de urmat în statornicia în credință și în unicitatea lui Allah, precum și în împlinirea celor ce decurg din acestea, și în orice act de adorare închinat numai lui Allah.
Cu o singură excepție: cuvintele lui Avraam adresate tatălui său, Azer, politeistul, necredinciosul și potrivnicul, când l-a chemat la credință și la unicitatea lui Allah, dar el a refuzat. Avraam i-a spus: „Voi cere neapărat iertare pentru tine”, deși „nu am nicio putere să obțin pentru tine ceva de la Allah”. Însă eu Îl chem pe Domnul meu, nădăjduind să nu fiu nefericit când Îl chem. Prin urmare, nu trebuie să-l urmați pe Avraam în această împrejurare, când s-a rugat pentru un politeist; nu trebuie să vă rugați pentru politeiști spunând că, prin aceasta, urmați religia lui Avraam.
Allah a menționat scuza lui Avraam în această privință, spunând: „Cererea lui Avraam de iertare pentru tatăl său nu a fost decât pentru o făgăduință pe care i-o făcuse. Dar, când i-a devenit limpede că acesta era dușman al lui Allah, s-a lepădat de el. Avraam era, cu adevărat, plin de compasiune și blând.” [At-Tawba, 9:114]
Voi aveți un exemplu frumos de urmat în Avraam și în cei care erau alături de el atunci când L-au chemat pe Allah, s-au încrezut în El și s-au întors la El cu căință, recunoscându-și neputința și neajunsurile. Ei au spus: „Doamne, în Tine ne încredem”, adică ne bizuim pe Tine pentru a dobândi ceea ce ne este de folos și a îndepărta ceea ce ne dăunează, și avem încredere în Tine, Domnul nostru, în această privință. „Și la Tine ne întoarcem cu căință”, adică ne întoarcem la ascultarea de Tine, la ceea ce Îți este plăcut și la tot ceea ce ne apropie de Tine.
Ne străduim în acest sens și depunem eforturi în împlinirea faptelor bune. Știm că la Tine ne vom întoarce, așa că ne pregătim pentru venirea înaintea Ta și facem ceea ce ne apropie de Tine și ne aduce o răsplată bună.
„Doamne, nu ne face încercare pentru cei care nu cred”, adică nu-i lăsa să aibă putere asupra noastră din pricina păcatelor noastre, astfel încât să ne supună la încercări și să ne împiedice să împlinim ceea ce pot ei împiedica din lucrurile credinței. De asemenea, ei înșiși sunt puși la încercare: când văd că au biruit, cred că ei se află pe adevăr, iar noi pe neadevăr, și astfel sporesc în necredință și în răzvrătire. „Și iartă-ne nouă” păcatele și faptele rele pe care le-am săvârșit, precum și neajunsurile noastre în împlinirea poruncilor.
„Doamne, Tu ești Al-‘Aziz [Cel Puternic]”, Cel care supune toate lucrurile, „Al-Hakim [Înțeleptul]”, Cel care așază fiecare lucru la locul cuvenit. Prin puterea și înțelepciunea Ta, ajută-ne împotriva dușmanilor noștri, iartă-ne păcatele și îndreaptă-ne neajunsurile.
Tafsirul imamului Ibn Kathir
„Doamne, nu ne face încercare pentru cei care nu cred.” Mujahid a spus: înseamnă „Nu ne pedepsi prin mâinile lor și nici printr-o pedeapsă venită de la Tine, ca ei să spună: «Dacă aceștia s-ar fi aflat pe adevăr, nu li s-ar fi întâmplat aceasta.»” Ad-Dahhak a spus același lucru. Qatada a spus: „Nu-i face să fie deasupra noastră, ca ei să fie puși la încercare prin aceasta și să creadă că ne-au biruit numai pentru că se află pe adevăr.”
Aceasta este interpretarea pe care a preferat-o Ibn Jarir. Ali ibn Abi Talha a transmis de la Ibn Abbas: „Nu-i lăsa să aibă putere asupra noastră, ca să ne supună la încercări.”
„Și iartă-ne nouă, Doamne, căci Tu ești Al-‘Aziz [Cel Puternic], Al-Hakim [Înțeleptul].” Adică: acoperă păcatele noastre față de ceilalți și iartă-le în ceea ce este între noi și Tine. „Tu ești Al-‘Aziz [Cel Puternic]”, Cel care nu-l lasă să fie nedreptățit pe cel care caută ocrotire sub aripa Ta, și „Al-Hakim [Înțeleptul]” în cuvintele, faptele, Legea și hotărârile Tale.
Allah Preaînaltul le spune robilor Săi credincioși, cărora le-a poruncit să rupă legăturile cu necredincioșii, să le fie dușmani, să stea departe de ei și să se lepede de ei: „Ați avut un exemplu frumos în Avraam și în cei care erau alături de el”, adică în urmașii lui care au crezut împreună cu el. „Atunci când ei au spus neamului lor: «Noi ne lepădăm de voi»”, adică ne-am dezis de voi, „și de cele pe care le venerați în locul lui Allah. Ne-am lepădat de voi”, adică de religia și calea voastră. „Iar între noi și voi s-au ivit pentru totdeauna dușmănia și vrajba.”
Adică dușmănia și vrajba dintre noi și voi au început de acum; câtă vreme rămâneți în necredință, ne vom lepăda de voi și vă vom urî pentru totdeauna, „până când veți crede în Allah Unicul”, adică până când Îl veți recunoaște pe Allah ca Unic și Îl veți adora numai pe El, fără asociat, lepădându-vă de cei pe care îi adorați alături de El dintre rivali și idoli.
„Cu excepția cuvintelor lui Avraam către tatăl său: «Voi cere neapărat iertare pentru tine».” Voi aveți în Avraam și în neamul său un exemplu frumos, cu excepția cererii lui Avraam de iertare pentru tatăl său, căci el îi făcuse acestuia o făgăduință; însă, când i-a devenit limpede că era dușman al lui Allah, s-a lepădat de el. Unii credincioși se rugau pentru părinții lor care muriseră în politeism și cereau iertare pentru ei, spunând: „Avraam cerea iertare pentru tatăl său.”
Atunci Allah, Atotputernicul și Mărețul, a revelat: „Nu se cuvine ca Profetul și cei care cred să ceară iertare pentru politeiști, chiar dacă aceștia sunt rude apropiate, după ce le-a devenit limpede că ei sunt dintre locuitorii Focului. Cererea lui Avraam de iertare pentru tatăl său nu a fost decât pentru o făgăduință pe care i-o făcuse. Dar, când i-a devenit limpede că acesta era dușman al lui Allah, s-a lepădat de el. Avraam era, cu adevărat, plin de compasiune și blând.” [At-Tawba, 9:113–114]
Allah Preaînaltul a spus în acest nobil verset: „Ați avut un exemplu frumos în Avraam și în cei care erau alături de el”, până la cuvintele: „Cu excepția cuvintelor lui Avraam către tatăl său: «Voi cere neapărat iertare pentru tine, deși nu am nicio putere să obțin pentru tine ceva de la Allah».” Adică nu aveți în aceasta un exemplu de urmat: nu trebuie să cereți iertare pentru politeiști. Aceasta este explicația transmisă de Ibn Abbas, Mujahid, Qatada, Muqatil, Ad-Dahhak și de alți învățați.
Apoi Allah Preaînaltul ne relatează cuvintele lui Avraam și ale celor care erau alături de el, atunci când s-au despărțit de neamul lor și s-au lepădat de acesta, refugiindu-se la Allah și rugându-L cu umilință: „Doamne, în Tine ne încredem, la Tine ne întoarcem cu căință și la Tine este întoarcerea.” Adică ne-am încrezut în Tine în toate treburile, Ți-am încredințat și Ție le-am lăsat toate treburile noastre. „Și la Tine este întoarcerea”, adică întoarcerea în Lăcașul de Apoi. [Vezi At-Tawba, 9:113–114.]
Tafsirul lui al-Baghawi
„Ați avut un exemplu” înseamnă un model de urmat. „Frumos, în Avraam și în cei care erau alături de el”, dintre credincioși; „atunci când au spus neamului lor” dintre politeiști: „Noi ne lepădăm de voi” — termenul este forma de plural a cuvântului «nevinovat»; „și de cele pe care le venerați în locul lui Allah. Ne-am lepădat de voi”, adică am respins și am renegat religia voastră. „Iar între noi și voi s-au ivit pentru totdeauna dușmănia și vrajba, până când veți crede în Allah Unicul.”
El îi poruncește lui Hatib și credincioșilor să-l urmeze pe Avraam, pacea fie asupra lui, și pe credincioșii care erau alături de el, lepădându-se de politeiști.
„Cu excepția cuvintelor lui Avraam către tatăl său: «Voi cere neapărat iertare pentru tine».” Adică aveți un exemplu frumos în Avraam și în purtarea lui, cu excepția cererii lui de iertare pentru tatăl său politeist. Avraam, pacea fie asupra lui, îi spusese tatălui său: „Voi cere neapărat iertare pentru tine”, apoi s-a lepădat de el — așa cum am menționat în sura At-Tawba. „Deși nu am nicio putere să obțin pentru tine ceva de la Allah”, i-a spus Avraam tatălui său; adică nu te pot ajuta și nu pot îndepărta de tine pedeapsa lui Allah dacă nu asculți de El și Îi asociezi ceva.
„Doamne, în Tine ne încredem” — aceasta au spus-o Avraam și credincioșii care erau alături de el. „La Tine ne întoarcem cu căință și la Tine este întoarcerea.”
„Doamne, nu ne face încercare pentru cei care nu cred.” Az-Zajjaj a spus: „Nu-i face să fie deasupra noastră, astfel încât să creadă că ei se află pe adevăr și să fie puși la încercare.” Mujahid a spus: „Nu ne pedepsi prin mâinile lor și nici printr-o pedeapsă venită de la Tine, ca ei să spună: «Dacă aceștia s-ar fi aflat pe adevăr, nu li s-ar fi întâmplat aceasta.»” „Și iartă-ne nouă, Doamne, căci Tu ești Al-‘Aziz [Cel Puternic], Al-Hakim [Înțeleptul].”
În «Sahih al-Bukhari» (nr. 4519) se relatează despre exemplul lui Avraam în încrederea sa în Creator.