Nevoia de bine și ajutor

Tafsirul șeicului Abdurrahman as-Saadi

Moise, pacea fie asupra lui, a fost cuprins de milă pentru cele două femei și le-a ajutat (și le-a adăpat turmele), fără să le ceară plată și fără să urmărească altceva decât mulțumirea lui Dumnezeu Preaînaltul. După ce le-a adăpat turmele — iar aceasta s-a petrecut într-un moment de arșiță puternică, la mijlocul zilei, după cum arată cuvintele: „Apoi s-a retras la umbră”, odihnindu-se la umbră după osteneală —, a spus, în acea stare, cerându-I Domnului său cele de care avea nevoie: „Doamne, eu sunt în mare nevoie de orice bine pe care îl faci să ajungă la mine”.

Cu alte cuvinte: „Am nevoie de binele pe care mi-l trimiți și mi-l faci accesibil”. El s-a rugat prin starea sa, iar rugăciunea exprimată prin starea cuiva este mai grăitoare decât rugăciunea rostită cu limba. A continuat să-L cheme pe Domnul său în această stare, cu umilință și stăruință. Cât despre cele două femei, ele s-au dus la tatăl lor și i-au povestit ce se întâmplase.

Tafsirul imamului Ibn Kathir

Dumnezeu Preaînaltul a spus: „Și le-a adăpat turmele”. Abu Bakr ibn Abi Șayba a relatat: „Abd Allah ne-a povestit: Isra’il ne-a înștiințat, de la Abu Ishaq, de la Amr ibn Maymun al-Awdi, de la Umar ibn al-Khattab, Dumnezeu să fie mulțumit de el, că Moise, pacea fie asupra lui, când a ajuns la apa din Madyan, a găsit acolo o mulțime de oameni care adăpau [turmele]. Când aceștia au terminat, au pus la loc piatra de deasupra fântânii, pe care nu o puteau ridica decât zece bărbați. Atunci a văzut două femei care țineau animalele deoparte.

Le-a întrebat: «Ce vi s-a întâmplat?» Ele i-au povestit, iar el s-a dus la piatră și a ridicat-o. Apoi a scos apă o singură dată, până când turmele lor s-au săturat.” Lanțul de transmitere este autentic.

Cât despre cuvintele: „Apoi s-a retras la umbră și a spus: «Doamne, eu sunt în mare nevoie de orice bine pe care îl faci să ajungă la mine»”, Ibn Abbas a spus: „Moise a călătorit din Egipt la Madyan fără să aibă de mâncare decât plante și frunze de copac. Era desculț, iar când a ajuns la Madyan i se tocise talpa piciorului. S-a așezat la umbră, deși era alesul lui Dumnezeu dintre făpturile Sale; de foame, burta i se lipise de spate, iar verdele plantelor se vedea prin pântecele lui. Avea nevoie chiar și de o jumătate de curmală.”

În privința cuvintelor „la umbră”, Ibn Abbas, Ibn Masud și as-Suddi au spus: „S-a așezat sub un copac.” Ibn Jarir a relatat: „Al-Husayn ibn Amr al-Anqazi mi-a povestit: tatăl meu ne-a povestit: Isra’il ne-a povestit, de la Abu Ishaq, de la Amr ibn Maymun, de la Abd Allah — adică Ibn Masud —, care a spus: «Am mers călare pe o cămilă timp de două nopți, până am ajuns dimineața la Madyan. Am întrebat despre copacul sub care se adăpostise Moise și am găsit un copac verde și plin de frunziș. Cămila mea, care era flămândă, s-a îndreptat spre el, l-a apucat și a mestecat o vreme, apoi l-a scuipat.

M-am rugat lui Dumnezeu pentru Moise, pacea fie asupra lui, apoi am plecat.»» Într-o altă relatare de la Ibn Masud se spune că el s-a dus la copacul de lângă care Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, după cum va fi menționat mai târziu; iar Dumnezeu știe cel mai bine. As-Suddi a spus că era un arbore de samur [salcâm]. Ata ibn as-Sa’ib a spus: «Când Moise a rostit: «Doamne, eu sunt în mare nevoie de orice bine pe care îl faci să ajungă la mine», femeia l-a auzit.»

Tafsirul lui al-Baghawi

„Și le-a adăpat turmele, apoi s-a retras la umbră” — la umbra unui copac; s-a așezat acolo din cauza arșiței, fiind flămând.

„Și a spus: «Doamne, eu sunt în mare nevoie de orice bine pe care îl faci să ajungă la mine»” — adică hrană.

„Sunt în nevoie” — lingviștii au spus că prepoziția *li-* are aici sensul lui „ilā” [către]. Se spune: „este sărac în raport cu el” și „este sărac în nevoie de el”. Sensul este: „Am nevoie de orice bine pe care mi-l faci să ajungă”, adică hrană; era în nevoie și flămând și cerea mâncare. Ibn Abbas a spus: „I-a cerut lui Dumnezeu Preaînaltul o bucată de pâine, cât să-și țină puterile.”

Al-Baqir a spus: „A rostit aceste cuvinte deși avea nevoie chiar și de o jumătate de curmală.” Sa’id ibn Jubayr a transmis de la Ibn Abbas: „Moise a spus: «Doamne, eu sunt în mare nevoie de orice bine pe care îl faci să ajungă la mine», deși era cea mai nobilă dintre făpturile Sale înaintea Lui; cu toate acestea, avea nevoie chiar și de o jumătate de curmală.” Mujahid a spus: „Nu I-a cerut decât pâine.”

Ei au spus: Când cele două femei s-au întors repede la tatăl lor, înaintea celorlalți, iar oile lor erau sătule și cu burțile pline, el le-a întrebat: „De ce v-ați întors atât de repede?” Ele au răspuns: „Am întâlnit un om evlavios, care a avut milă de noi și ne-a adăpat turmele.” Atunci el i-a spus uneia dintre ele: „Du-te și cheamă-l la mine.”